Atenţie la evoluţia indicelui preţurilor producţiei industriale!

România s-a plasat în luna noiembrie 2017 în fruntea statelor membre UE ca indice al preţurilor producţiei industriale (prescurtat IPPI, cu baza de referinţă 2010), potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o creştere de 16,6% pe total piaţă domestică, am devansat net balticele Estonia (+14,8%), Lituania (+13,8%) şi Letonia (+13,7%), între care s-a intercalat, foarte interesant, Belgia (+13,9%).

De reţinut, deşi cu o creştere de 3,9% pe ultimele 12 luni ne-am plasat semnificativ peste media zonei euro (EA19) şi cea a UE28, ţara noastră s-a situat la acest indicator esenţial pentru economie sub vecinele Bulgaria (+5,8%) şi Ungaria (+4,7%) şi, din nou interesant, sub trio-ul Belgia (+7,1%), Marea britanie (+5,1%) şi Olanda (+4,6%).

Mai puţin cunoscut publicului decât IPC sau indicele preţurilor de consum dar uşor de înţeles prin precizările metodologice prezentate mai jos, IPPI anticipează evoluţia viitoare a preţurilor, pe măsură ce mărfurile produse şi livrate pe lanţul de comercializare se duc în piaţă, fiind de presupus că majorarea sumelor încasate de producător se va transmite în timp sub o formă sau alta la consumator.

Precizări metodologice:

Indicele preţurilor producţiei industriale măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor produselor/serviciilor industriale fabricate şi livrate în primul stadiu de comercializare de producătorii interni într-o anumită perioadă (denumită perioadă curentă) faţă de o perioadă anterioară (denumită perioadă de bază sau de referinţă).

Sfera de cuprindere a indicelui preţurilor producţiei industriale este reprezentată de ansamblul produselor fabricate şi comercializate (la intern şi/sau export) de către operatorii economici.

Sursa: INS

Ţările pe care le-am ales dintre statele membre UE ( cu care derulăm trei sferturi din schimburile comerciale şi facem parte din aceeaşi piaţă unică) sunt vecinele Ungaria şi Bulgaria, ţara cea mai apropiată ca dimensiune, nivel de dezvoltare şi structură a producţiei industriale ( Polonia) şi cele trei mari puteri economice europene care sunt principalii trei parteneri comerciali.

Din datele Eurostat se pot observa rapid trei lucruri:

Primul, faptul că industria românească, cea care dă tonul întregii activităţi economice la nivel naţional, lucrează într-un soi de mediu relativ inflaţionist, de care nu poate face abstracţie. Tot ce putem face este să ţinem cât mai aproape de Occident şi nu de vecini.

Al doilea, suprapunerea politicii de creştere excesivă a veniturilor pe partea de cerere cu majorarea facturilor pe partea de ofertă, obiectivată prin influenţele externe amintite nu poate să ducă decât la o inflamare a preţurilor. Coincidenţa (?) dintre evoluţia preţurilor IPPI pe ultimele 12 luni şi valoarea estimată a fi atinsă ( sperăm doar punctual ) de IPC în primul trimestru al acestui an este de reţinut.

În fine, al treilea – un factor extern esenţial de care ar trebui să ţinem cont în corelarea evoluţiilor industriei ( implicit  economiei) româneşti cu cele din UE este costul energiei. Până acum, acest cost a evoluat de o manieră care ne-a ajutat dar nu există garanţii în acest sens, după cum se poate vedea la alte ţări.

Dacă se reface evoluţia IPPI excluzând acest cost, observăm că, de fapt, deşi valoarea indicelui este şi mai mare suntem uşor depăşiţi de unguri iar performanţa nostră pe ultimele 12 luni este mai bună. Deşi mai slabă faţă de polonezi sau bulgari ( „ajutaţi” de regimul valutar care leagă fix leva de euro).

De reţinut, locomotiva germană, cea care dă tonul în întreaga Uniune vine cu cel mai ridicat indice IPPI şi cu cea mai mare creştere din ultimele 12 luni dintre cei trei parteneri comerciali ai României. Dar nivelul german nu dă motive de îngrijorare ci, mai degrabă semnalul revenirii la o inflaţie apropiată de norma optimă de 2% indicată în manuale.

Per total, în datele Eurostat avem semnale foarte preţioase asupra traiectoriei viitoare a preţurilor la noi, cam până pe unde s-ar putea duce pe termen scurt şi cam la ce nivel ar trebui să le stabilizăm pe termen mediu. Fără a face „farmacie”, dar ţinând cont de economiile cu care ne-am integrat.

Totul este să nu suprapunem nefast decizii interne discutabile peste influenţele externe implacabile.