27 mai, 2021

Ecuația privind Green Deal are în acest moment cel puțin 11 necunoscute. Cele 11 necunoscute sunt grupate în pachetele legislative care vor implementa schimbările necesare pentru ținta din 2050, potrivit Sorin Elisei, director energie și sustenabilitate, Deloitte România.

Vă prezentăm cele mai importante declarații ale lui Elisei în cadrul Conferinței CursDeGuvernare cu tema: „Noua ecuație energetică și Green Deal: direcțiile în care să investim, oportunitățile de care să profităm” (27.05.2021).

Intervenția VIDEO integrală:

Cele mai importante declarații:

Pachetele legislative europene vizează: revizuirea directivelor privind ETS, schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră, directiva cu privire la taxarea energiei, revizuirea directivei privind energia regenerabilă, revizuirea directivei cu privire la eficiența energetică, directiva privind LLSIEF (posibilitatea de absorbție de emisii prin pădurile pe care le avem), un subiect puțin discutat la nivel național – carbon border adjustment mechanism – care se pare că din 2023 va avea ca principale sectoare în care se va aplica ciment, oțel și energie; strategia de reducere a emisiilor de metan.
De la nivelul privat avem nevoie de mai multă claritate cu privire la inputul statului român pe aceste 11 necunoscute. În toate cele 11 dosare se află lucruri atât de interconectate și interdependente. Sunt foarte multe instituții ale statului implicate în acest dosar al schimbărilor climatice.
Văd foarte multe discuții legate de strategia pe hidrogen. Documentul programatic pentru Green Deal este deja în regulamentul cu privire la guvernanța uniunii energetice și se numește Strategia pe termen lung pe care statul român trebuia să o fi dat deja până la 1 ianuarie 2020. Hidrogenul este un vector. E unul dintre vectorii importanți în această decarbonare și destul de interesant, de strategia pe termen lung este responsabil acum instituțional Ministerul Mediului.
Indiscutabil, potențialul cu privire la regenerabile este unul dintre avantajale competitive ale României în energie, în raport cu țările din vecinătatea noastră. Putem să încercăm să punem anumite bariere administrative, disponibilitatea terenurilor pentru astfel de instalații, dar potențialul, și trebuie să trecem de logica asta a dovedirii potențialului tehnico-economică, există și ar trebui să-l valorificăm.
Față de alte state, geografic vorbind, ca deschidere, ca posibilitate de extindere a rețelelor dacă ne dorim, cred că asta ne diferențiază. Ne-ar mai putea ajuta o mai mare deschidere față de cooperarea regională, o temă promovată de Comisie, inclusiv offshore din Marea Neagră, în conjuncție și cu alte interese geo-strategice din zonă pentru că este în interesul nostru.
Piața de energie trebuie adusă , prin reglementări și prin competitivitate la un nivel la care să producă un semnal de preț suficient de bun pentru investitori pentru a nu mai sta toată ziua în discuții legate de fondul de modernizare, PNRR sau alte ajutoare de stat pentru a face investiții în energie regenerabilă. Ăsta ar fi primul lucru. Sigur că piața trebuie să o gândim să funcționeze corect, în așa fel încât să nu avem derapaje pe care cred că le vom simți foarte curând.
Al doilea: ar fi să punem pe masă un ghid pentru investitori și să arătăm ce ne diferențiază pe noi, ce avem în plus și ce putem să punem pe masă unor investitori foarte mari, dar și unor investitori români, să fructificăm și potențialul acesta, în termeni de disponibilitate de terenuri, de racordare, de a arăta că avem mecanisme predictibile în așa fel încât investițiile să poată să fie recuperate într-un termen rezonabil.
Al treilea sfat pe care l-aș da premierului ar fi legat de capacitatea instituțională. Trebuie să avem o soluție la ceea ce se întâmplă astăzi undeva între ministere, între agenții, între primul-ministru și alți miniștri. Puterea executivă este concentrată în mâinile a câtorva oameni și ca să răspundă un anumit minister adresei unui alt minister are nevoie de o semnătură a unui ministru. Cred că am ajuns într-un scenariu exagerat.
Ce să nu facem: să nu mai luăm decizii pripite. Trebuie să înțelegem ce date avem în materie de energie și schimbări climatice și pe ce putem să ne bazăm.
Trebuie să începem să facem niște pași care pot părea simpli, dar sunt decisivi. Ar trebui să terminăm planul spațial maritim pentru exploatările de offshore din Marea Neagră care ar putea să identifice zonele în care sunt permise dezvoltările. Sunt chestiuni legate de mediu, de amplasările actualelor platforme petroliere, traseele navelor maritime. Dacă terminăm acest plan putem să începem să facem un proiect.
Proiectele în zona de offshore sunt proiecte mari. Avem nevoie de investitori foarte mari pentru un offshore de succes și atunci cred că e lege, că este un mecanism de susținere a acestui tip de energie, am putea să venim către un astfel de investitor legându-ne de un preț al energiei electrice și o livrare pe o perioadă foarte mare de timp.
Legat de tranziție, ea va fi o povară mult timp de acum încolo în spațiul public, ca percepție. Avem această înclinație de a evidenția costurile, nenorocirile acestei transformări. Cred că trebuie să schimbăm puțin abordarea. Trebuie să venim cu această conștientizare a ceea ce lăsăm în urma noastră.
Energia e cel mai mare contributor peste tot în lume la emisiile de CO2, peste 60%. Eforturile trebuie să se concentreze spre reducere.