VIDEO / Rudolf Fedorovici, general manager, ADVICE Executive Search: În conducerea fiecărei universități occidentale se află vocile din piață

4 martie, 2024

”Veți vedea în conducerea fiecărei universități – de la Viena către vest – se află vocile din piață, din industrii. Nu doar că sunt onorați să fie acolo, nu doar că sunt recrutați cu mare atenție, ei sunt responsabili, semnează, au responsabilitate legală. Ei dau direcție universității, se asigură că universitatea aia se duce în direcția care trebuie, ei comunică nevoile industriei, este responsabilitate. Nu e doar responsabilitatea statului, a ministerului, sau doar a corporației, a investitorilor. E o responsabilitate dată de un element pe care noi îl avem: guvernanța corporativă”, afirmă Rudolf Fedorovici, general manager, ADVICE Executive Search. Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ””Fabrica de creiere”: Formarea competențelor pentru industriile cu valoare adăugată mare – de la școală, la universitate, la sistemul de formare continuă” de marți, 27.02.2024, de la Universitatea POLITEHNICA București.

Cele mai importante declarații:

Am auzit foarte multe azi, ministerele spun despre lucrurile pe care se străduie să facă și despre realizările pe care le pot dovedi. Vine vorba despre cum să facem să dezvoltăm creierele pe care Fedorovici să le vâneze ulterior. Cum facem să dezvoltăm competențe, abilități, toată bogăția asta care să ducă România acolo unde vrem să fie.
Ministerele spun lucrurile astea, guvernul spune lucrurile astea, industria vine și întreabă despre viziuni de viitor, că , uite, noi încă avem probleme… Majoritatea vorbitorilor din industrie au semnalat probleme, că oamenii care ajung la noi ne cer să investim în ei, câteodată nu sunt chiar acolo unde ar trebui să fie. Câteodată noi investim și ei pleacă, avem nevoie de mai mult. Apoi vin asociațiile care spun da, se face, dar e nevoie de mai mult, în toate domeniile tehnice și nu numai.

Ai senzația că asculți trei voci care cântă partituri diferite, care fac afirmații, toate partiturile sunt bune, nu cântă nimeni fals. Toți sunt bine intenționați, dar nu se întâlnesc niciodată.
Și ne întâlnim peste ani și reluăm discuția din același punct de pornire. Alții au rezolvat asta, au găsit o modalitate, care nu e simplă, dar e clară, de a armoniza vocile stakeholderilor dintr-o industrie. Îi avem pe studenți, pe angajatori, avem ministerul, avem patronate, asociații. Nu e simplu, dar alții au rezolvat. Trebuie să ne uităm cum au făcut alții.
Sunt de principiu 2 pălării care m-au ajutat să vorbesc astăzi.Una e aceea e cea de recrutor, fac asta de 24 de ani. Asta mi-a dat acces la multe lucruri, foarte multe informații. A doua pălărie pe care o port de 9 ani este aceea de membru în Consiliul de administrație, în board-ul de directori neexecutivi al uneia dintre cele mai mari organizații non-profit din România: World Vision România.
Ca recrutor am văzut ce și cum fac colegii mei din Canada, din Statele Unite, din Anglia, din toată lumea. Câștigă foarte mulți bani recrutând membrii de Consilii de Administrație, membrii independenți. Intrați când aveți chef pe site-ul oricărei universități de la Viena spre vest și veți vedea în conducerea fiecăreia se află vocile din piață.
Oameni ăia nu se întâlnesc la o masă, undeva, o dată la ceva vreme și unul spune un lucru, autroritățile spun alte lucruri… Nu, ei se întâlnesc într-un cadru formal, reglementat legal. Reprezentantul industriei de acolo – vă invit, verificați, marile universități au în consilii oameni veniți din afara sistemului educațional – nu doar că sunt onorați să fie acolo, nu doar că sunt recrutați cu mare atenție, ei sunt responsabili, semnează, au responsabilitate legală. Ei dau direcție universității, se asigură căuniversitatea aia se duce în direcția care trebuie, ei comunică nevoile industriei, este responsabilitate. Nu e doar responsabilitatea statului, a ministerului, sau doar a corporației, a investitorilor. E o responsabilitate dată de un element pe care noi îl avem: guvernanța corporativă.
La ei funcționează, fiind responsabili îi face să nu mai vorbească în paralel, să aibe viziune pe 10-20 de ani. Nu sunt preocupați cu ce e de făcut în fiecare zi.
Noi, ca recrutori, facem periodic studii de piață. Sunăm oameni de la toate nivelurile, de la enty level la senior director, le spunem cine suntem, le garantăm confidențialitate și îi întrebăm în ce condiții ar pleca la un alt angajator. Avem interviuri lungi. Am sunat peste 60 de oameni din domenii tehnice, IT, energie, din alte zone. Sunt 2 tipuri de motive. Unul este legat de chestiuni obișnuite: salarii, bonusuri, mediu de lucru mai bun, o cultură organizațională, siguranță… Astea sunt comune, de la vânzător la programator, de la contabil la șofer.
Specifice zonei tehnice este a doua categorie: vreau să am acces la ultima tehnologie, vreau să lucrez într-o companie care face viitorul, vreau să mă asigur că oamenii cu care lucrez sunt oameni care au ce să mă învețe, să îmi crească competențele, vreau să fiu într-un loc în care mi se permite să învăț. Unul dintre motivele auzite frecvent a fost: vreu să dezvolt o carieră internațională.
Asta înseamnă că, dacă nu facem asta rapid, nu doar că companiile își vor pierde oamenii în favoarea competitorilor, ci România va pierde oameni.

Sesiunea de Q&A:

Cum putem face ca angajatorul să nu mai ceară experiență- e cazul absolvenților de facultate, ci să ajute la dobândirea de experiență? Ca să rămânem în țară…

Primesc întrebarea asta de 24 de ani. Și eu am fost la vârsta la care nu am avut experiență. Experiența nu e ceva ce ai sau nu ai, e un gradient, un anumit tip de experiență, de anumită durată, într-un anumit context. De ce nu mă angajează nimeni fără experiență? E simplu: fiecare angajează la momentul respectiv ce are nevoie. Nici eu nu m-aș duce la un stomatolog căruia să îi permit să facă experiență pe dantura mea. Dar dacă intervenția nu necesită atât de multă experiență nu o să o cer nici eu. Probabil că problema e că absolvenții își doresc job-uri pentru care trebuie experiență.