VIDEO Dan Dungaciu: Este momentul pentru a crea o diplomație europeană și o reformă Sănătății, cât încă avem experiența acestei pandemii

21 mai, 2021

Dan Dungaciu afirmă că discuția despre modul în care lumea se pregătește pentru o posibilă viitoare criză sanitară este foarte importantă, iar măsurile de pregătire trebuie luate chiar acum.

Argumentul oferit de expertul în geopolitică: ”Am învăţat din istorie că un eveniment istoric este valabil doar pentru generaţia care l-a trăit. Doar generaţia care a trăit evenimentul învaţă ceva. Dacă e ceva de făcut, la nivel de reformă strategică la sistemul medical, acest lucru trebuie făcut acum, altfel mai târziu politicienii vor pune pe hârtie şi vor determina că e prea scump. Și vor spune: Eu oricum nu mai prind o criză în mandatul meu. Lăsaţi aşa”.

Vă prezentăm cele mai importante declarații ale expertului făcute în cadrul conferinței CursDeGuvernare ”Sănătatea – capital economic și siguranță națională. Cum să vindecăm sistemul sanitar românesc” (18.05.2021).

Intervenția VIDEO integrală aici:

Principalele declarații ale lui Dan Dungaciu:

Deocamdată din păcate nu s-a ridicat această criză la dimensiunea unei abordări în termeni de securitate. Chiar dacă lumea se îndreaptă într-acolo, nu avem încă toate elementele pe masă şi nu le avem pentru că asta este o decizie politică, nu este o decizie a experţilor. Ce înseamnă să fie abordată în termenii securităţii?
Este ca şi cum ai avut un război şi începi să te gândeşti ce nu a mers bine în război, ce trebuie să construisc, ce trebuie să încep să produc ca să evit nişte defecţiuni. Întreb populaţia. Populaţia dacă are conştiinţa acestei confruntări în minte îţi acceptă şi un buget de 2% pentru securitate.
În termeni de sănătate se pune problema aceasta la nivelul populaţiei României? Construim un 2% pentru sănătate? Schmbăm ceva în abordarea nostră de sănătate după această criză? Nu mi-e clar dacă politicienii sunt dispuşi să facă asta dau dacă populaţia simte asta. Putem să ne trezim în următoarea situaţie: trece criza, ne-am descurcat cum ne-am descurcat, când mai vine o astfel de criză? Peste 20 de ani? Lasă că nu mai construim nimic pentru a face faţă.
Îmi construiesc de acum nişte capabilităţi relativ eficiente ca în cazul unei crize de acelaşi tip să pot să reacţionez altfel decât cum am reacţionat astăzi? Strategic vorbind acesta ar trebui să fie pasul care ar trebui să fie urmat.
Nu mi-e clar dacă politicienii vor gândi că pe termen lung ne trebuie aceste capabilităţi şi eu spun că e foarte importantă discuţia acum pentru că am învăţat din istorie este că este valabil evenimentul istoric pentru generaţia care l-a trăit. Doar generaţia care a trăit evenimentul învaţă ceva din istorie. Dacă e ceva de făcut, la nivel de reformă strategică la sistemul medical şi în perspectiva pe care v-am spus, acest lucru trebuie făcut acum pentru că altfel politicienii vor pune pe hârtie şi vor determina că e prea scump. „Eu oricum nu mai prind o criză în manddatul meu. Lăsaţi aşa”.
Ce se întâmplă în alte părţi? Inclusiv ţări mari precum America suferă de acest mod de a pune problema. După crizele anterioare, şi-au construit unele dintre ele instrumente, instituţii, specialişti care ar fi putut face faţă unei crize. Ulterior s-au trezit într-o criză de supraproducţie pentru că produci mai mulţi specialişti atunci când nu ai nevoie, când nu e criză, iar ceea ce tu finanţai anterior, instituţii pregătite la criză, erau ineficiente pentru că nu era criză. Încet-încet se reduce finanţarea, atenţia şi lucrurile intră într-o stare în care o nouă criză te surprinde.
Chestiunea legată de securitate ţine de cyber pentru că sistemele medicale vor trebui digitalizate. Trebuie să vină pas cu pas cu securizarea acestor sisteme. Dacă digitalizăm fără să securizăm o să avem o problemă şi mai complicată. Cu cât e mai personalizată medicina, cu atât securizarea sistemelor trebuie să fie mai pregnantă. Tu pui individul în toată culoarea lui pe net. Dacă nu eşti pregătit să-l securizezi, nu face pasul acesta.
La nivelul statelor naţionale încă nu am ajuns la un 2% pentru sănătate, la un buget alocat pentru sănătate şi pentru infrastructura medicală indiferent că o vom folosi sau nu. Noi cumpărăm rachetele şi avioanele cele mai scumpe, sperând că nu le vom folosi niciodată. La nivel de sănătate lucrurile nu stau aşa.
La nivel european, 30% cred în ceea ce spun experţii, 40 şi ceva la sută cred că ce spun experţii este manipulat de politicieni şi 20 şi ceva la sută cred că experţii oricum nu le spun lucruri corecte. Când ai o asemenea populaţie e foarte greu să îi livrezi un produs pe care ea să-l gireze politic. Mi-e greu să cred că vom ajunge, după pandemie, la a aşeza sistemul de sănătate la un nivel echivalent cu discuţia despre problematica de securitate.
În acest moment la nivel european lucrurile sunt foarte problematice. Nu există încă la nivel public impulsul pentru o schimbare politică radicală. COVID-19 nu ne-a dus în situaţia de a dori mai multă federalizare aşa cum nu ne-a dus nici în situaţia de a dori mai multe guverne naţionale.
În pofida faptul că lumea doreşte un stat mai mare şi încrederea în state a crescut, nu e suficient de mare această apetenţă a populaţiei aşa încât să spunem că se va schimba ceva radical. La nivel tehnocrat sunt convins că da.
Tot la nivel european, o discuţie foarte importantă este ce se va întâmpla cu bugetul apărării. Acesta începe să fie cel din care se va lua pentru sănătate. Nu doar că această pandemie nu ne-a făcut să fim mai atenţi la problema de sănătate, să ne apărăm mai bine, face ca unii să spună că bugetul pentru apărarea şi dezvoltarea militară să fie redus pentru sănătate. Cei care au făcut acest buget de apărare nu l-au gândit strict în termeni militari. Aşa cum Europa s-a unit într-un proiect economic, industria de apărare militară fundamentată pe teama europeanului de emigranţi, de terorişti să-i transmită mesajul că noi te apărăm printr-un proiect economic franco-german legat de industria de apărare. Acesta a fost proiectul proiectul politic, iar cei care l-au creat se văd acum deprivaţi de el.
A treia discuţie interesantă la nivel european este dacă facem o diplomaţie a sănătăţii. Este capabilă UE să meargă cu vaccinul în buzunar şi să spună noi avem soft power şi vă facem bine? Ne extindem prin vaccin? Ceea ce face China şi ceea ce face într-o măsură semnificativă şi Rusia? Rusia nu-şi vaccinează populaţia, dar vaccinează în afara ţării. Noi, UE şi SUA nu facem diplomaţia vaccinului, diplomaţia sănătăţii, iar alte state o fac.
NATO este o insttuţie mare creată pentru război militar convenţional. Când apar alte tipuri de provocări din păcate pentru NATO este o scădere de imagine pentru că nu prea ştie să reacţioneze. Problema energetică nu a putut fi ridicată la NATO. Este cyber o discuţie pe care o livrăm articolului 5? În principiu da, dar nu putem să o facem. COVID, mulţi s-au temut că Trump va duce chestiunea Chinei la NATO. Dacă „inamicul”, cel care a livrat virusul era identificat şi la nivel NATO drept China, NATO ar fi avut o mare problemă.
La nivel strategic global lucrurile sunt mai clare. Aici există un consens că pandemia de COVID a fost un turnesol care ne-a arătat unde eram, într-o confruntare Occident-China. Astăzi în China naraţiunea care se formează este despre secolul XXI care va fi asiatic sau nu va fi deloc. În Asia ni se spune că sunt mai performanţi tehnologic decât europenii, au răspuns la COVID mult mai bine, au mai puţini morţi.
Dacă ne-a spus ceva COVID-ul este că Occidentul se află în faţa celei mai mari provocări pe care a întâlnit-o vreodată: China, nu Rusia, nu Israel, nu palestinienii, nu orice alte conflicte minore.
Percepţia publică este complet debusolată. Nu ştim ce am convins publicul, să creadă în ştiinţă, să devină conformist, să creadă în specialist. Un sondaj din America pune următoarele întrebări: Aţi lua cina într-un restaurant? Cei nevaccinaţi spun 63% că da, cei vaccinaţi – 53% că da. Aţi face cumpărături la mall? Cei nevaccinaţi, 60% ar face, cei vaccinaţi 50%.
Rezultatele sunt tulburătoare. Sigur, oamenii sunt precauţi, dar proporţia de precauţie după ce ai fost vaccinat s-ar putea să ne sugereze că de fapt asumarea vaccinului nu măsoară doar încrederea în ştiinţă, ci şi un conformism social pe care nu-l putem vedea foarte bine.