fbpx Modifica setari cookieuri

La obiect

Modificările aduse legii Curții de Conturi permit fraudarea fără consecințe a fondurilor europene – USR îi cere președintelui Iohannis să sesizeze CCR

USR solicită președintelui Klaus Iohannis să nu promulge modificările aduse Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, pentru că ele afectează independența… Mai mult

29.06.2020

Analiză

5 luni care ne-au mâncat 53% din spatiul fiscal de criză: și mai plătim și 90 de miliarde în plus la pensii dintr-un PIB subțiat cu 60 de miliarde?

Bugetul general consolidat a înregistrat pe primele cinci luni ale anului în curs un deficit de aproape 39 miliarde lei, echivalent cu aproape 3,6% din… Mai mult

28.06.2020

La obiect

România – aproape singura și cea mai mare creștere a sectorului serviciilor din UE pe T1 2020

Potrivit datelor publicate de Eurostat, România a consemnat aproape singura ( excepție Bulgaria) și cea mai mare creștere a sectorului serviciilor din UE pe primul… Mai mult

28.06.2020

La obiect

Execuția bugetară: Deficitul la 5 luni a urcat la 3,59%. De unde, cât, cum

Execuția bugetului general consolidat în primele cinci luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 38,8 miliarde de lei (3,59% din PIB), din care… Mai mult

26.06.2020

Valentin Naumescu/ “Testul de stres” al Uniunii Europene. Londra – exit după 2015?

de Valentin Naumescu 1.6.2014

Abia încheiată criza datoriilor suverane şi a Zonei Euro, Uniunea se îndreaptă galopant spre o nouă criză, de această datăfuncţională, nu structurală ca precedentele.

Vine aşadar o crizăpur politică, una care se anunţă însă a marilor orgolii ale guvernelor naţionale: nervoasă, energică şi scurtă ca o furtună de vară, cu descărcări de tensiuni vechi, acumulate în „cincinalul crizei economice” (legislatura 2009-2014), urmând a se consuma, cel mai probabil, pe o durată de aproximativ o lună. Şi în acelaşi timp simbolică, aş adăuga imediat. De modul în care se va finaliza desemnarea candidatului pentru Preşedinţia Comisiei în cadrul Consiliului European (candidat care va fi învestit ulterior, prin votul majorităţii, în noul Parlament European) va depinde, implicit, tipul de funcţionare politicăşi „caracterul” Uniunii noastre în următorii cinci ani. Principial sau, dimpotrivă, bazat pe compromisul continentalilor cu veşnicul şantaj insular britanic, despre care am mai scris, argumentând la vremea respectivă de ce ar fi mai bună pentru toată lumea ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană1.

Vestea bună despre acest nou impas de la Bruxelles e că nu va dura mult. În cel mai rău caz, se va mai prelungi şi în iulie, dacă nu se găseşte o soluţie convenabilă până la sfârşitul lunii iunie. Vestea rea e că, dacă nu se trece cu bine peste acest moment, consecinţele ar putea fi dramatice, mergând până la a servi drept pretext lui David Cameron să (re)confirme organizarea referendumului privind exitul Marii Britanii, după alegerile naţionale din 2015 sau chiar înainte de acestea, pentru a se pune astfel la „adăpost electoral” în faţa furtunii UKIP şi a-şi mai asigura un mandat de premier în insulă. Foarte utile şi observaţiile recente ale lui Petru Clej pe tema succesului UKIP2.

Pe de altă parte, Partidul Popular European a câştigat destul de clar alegerile europene iar candidatul desemnat oficial de PPE, înainte de scrutin, ar trebui în mod normal să fie desemnat acum preşedinte al Comisiei. Asta în caz că Uniunea îşi respectă propriile principii politice şi democratice.

În „buna tradiţie” britanică a ultimelor decenii ale integrării europene, la care se adaugă acum succesul ameninţător al eurofobilor de la UKIP, Londra se repliază electoral şi anunţă un nou şantaj asupra Uniunii Europene, anunţă acuzator Der Spiegel. Marea Britanie spune că pleacă din Uniune dacă luxemburghezul Jean Claude Juncker, „o figură a anilor ’80”3 cum s-ar fi exprimat premierul Cameron la cel mai recent Consiliu, va fi numit şef al Comisiei. Dar critica lui Cameron nu ţine, anii ’80 amintesc de o perioadă bună a Comunităţii Economice Europene şi a vieţii vest-europenilor, nu văd de ce „vechea Europă”, cea a lui Juncker, ar fi de speriat, dimpotrivă. Personajele politice la modă produse acum în Marea Britanie, gen Nigel Farage, sunt cu adevărat sinistre în raport cu stilul eurocrat, bine temperat şi raţional al lui Juncker.

Mr. Euro”, un federalist care s-a pronunţat în repetate rânduri pentru mai multă Europă, pentru guvernanţă economică, pentru uniune fiscală şi bancară, nu este pe placul britanicilor suveranişti. Se pare, nici al premierilor Ungariei şi Suediei, colegi cu acesta în PPE, nici al socialiştilor francezi, dar aceştia din urmă au pierdut lamentabil alegerile europene în propria lor ţară iar Comisia Europeană nu poate avea decât un singur şef, în mod logic reprezentant al PPE, pentru toate cele 28 de state membre. De ce să nu recunoşti candidatului câştigător cel puţin dreptul de a încerca să-şi formeze o majoritate în Parlamentul European? Sau, dacă tot nu ai de gând să respecţi acest principiu, de ce l-ai mai anunţat înaintea campaniei electorale, mimând astfel transparenţa şi predictibilitatea decizională?

Cu o oarecare latenţă (ezitare?) de câteva zile dar evident binevenit şi aşteptat ca gest politic, Berlinul şi-a anunţat în cele din urmă susţinerea pentru Jean Claude Juncker, fost premier al Luxemburgului timp de 18 ani, lider vreme îndelungată (dar şi în vremuri grele) al Euro Grupului. Este de presupus că anunţul cancelarului Merkel va cântări greu, mai mult decât strict ponderea matematică a Germaniei în ecuaţia Consiliului European, şi va aduce şi alte state (cel puţin pe cele conduse de lideri populari, posibil şi altele) pe linia respectării principiului democratic şi al predictibilităţii deciziilor comunitare. Dacăînsă Consiliul va scoate din nou iepurele din pălărie, ca în trecut, şi va nominaliza în fruntea Comisiei un candidat care nu a trecut prin filtrul alegerilor, care nu a fost deci expus public în campania europeană recent încheiată, Uniunea se va îndepărta şi mai mult de principiile asumate şi va deveni tot mai puţin credibilăşi tot mai greu de înţeles de către cei 500 de milioane de cetăţeni ai săi.

Marii învinşi ai scrutinului din 22-25 mai, Cameron şi Hollande, vor trebui să arate că „sunt duri” la Bruxelles şi se opun şi ei la ceva sau cuiva. Vor face asta pentru a recupera electoral, fie şi parţial, declinul suportului politic din ţările lor. Putem înţelege, până la un punct, această strategie politicăîn care Uniunea Europeană este folosită, ipocrit, drept „decont” sau supapă pentru propriile eşecuri naţionale. Dar de aici şi până la a transforma înfrângerea din alegeri într-un triumf la masa negocierilor, venind cu propuneri din mapă (să nu spunem din pălărie) precum Michel Barnier4, Christine Lagarde sau Pierre Moscovici, este deja cam mult. De ce nu a fost niciunul din aceştia desemnat candidat de partidele europene de centru-dreapta sau de centru-stânga, la care sunt afiliaţi? Franţa nu poate da acum Preşedintele Comisiei Europene, după acest rezultat ruşinos al votului de duminică, chiar dacă Hollande cere insistent o favoare pentru ţara sa, în ideea de a contracara ascensiunea Frontului Naţional, sau chiar dacă ne ameninţă, ca şi Sarkozi, cu blocarea Acordului Schengen.

E limpede, decizia nu e simplă. Nu toţi popular-europenii îl susţin pe Jean Claude Juncker, după cum sunt şi socialişti care îl susţin, precum cancelarul Austriei. Partidele europene au început să funcţioneze destul de articulat, dar disciplina de partid nu este deocamdată deplină, lucru firesc dacă luăm în calcul interferenţa intereselor politice naţionale, încă mai puternice decât afilierea ideologică şi programatică la nivel supranaţional. E bine că România a anunţat susţinerea pentru Jean Claude Juncker înainte să o facă Germania.

Anticipez un compromis, ca întotdeauna în astfel de situaţii de cumpănă din Uniune, dar unul în care cel puţin va fi respectat principiul alegerilor europene şi al predictibilităţii nominalizării pentru şefia Comisiei Europene. Adică o desemnare legitimă a lui Juncker, la pachet cu funcţii grele, compensatorii, pentru francezi şi britanici. Poate conducerea Parlamentului? Poate portofolii-cheie în noua Comisie? Poate chiar preşedinţia Consiliului European, după anunţata plecare a lui Van Rompuy în noiembrie?

Sau urmează să se întâmple ceea ce începe să pară inevitabil, adică ieşirea Marii Britanii din Uniune după 2015, sub presiunea tot mai puternică a eurofobiei din insulă? Până atunci, despre tot mai ipocrita scenă politică a Marii Britanii vom mai vorbi pe 18 septembrie a.c., cu ocazia referendumului pentru independenţa Scoţiei.

1 http://www.contributors.ro/global-europa/de-ce-ar-fi-bine-ca-marea-britanie-sa-paraseasca-uniunea-europeana/

2 http://www.contributors.ro/global-europa/marea-britanie-ukip-uragan-politic-sau-furtuna-intr-un-pahar-cu-apa/

3 http://www.theguardian.com/world/2014/jun/01/cameron-juncker-politicise-european-commission-eu

4 http://www.lemonde.fr/europeennes-2014/article/2014/05/30/michel-barnier-revient-dans-le-jeu-pour-la-presidence-de-la-commission_4429109_4350146.html

***
Valentin Naumescu este conferenţiar universitar doctor la facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 1.6.2014

Lăsați un comentariu


Europa

Guvernul federal german aprobă prima strategie națională privind egalitatea de gen

Iulian Soare

Guvernul federal a aprobat miercuri o strategie pentru combaterea inegalității de gen, prima de acest fel în Germania, anunță Deutsche Welle. Planul în 9 puncte… Mai mult

Stiri

Banca Comercială Feroviară – cumpărată de un antreprenor din IT

Vladimir Ionescu

Proprietarul Astra Vagoane, Valer Blidar (foto), a anunţat vânzarea pachetului majoritar de acţiuni pe care îl deţinea la Banca Feroviară. Pachetul a fost preluat de… Mai mult

Stiri

Președintele Iohannis cere Parlamentului să voteze rapid proiectul legii privind carantina

Vladimir Ionescu

Președintele Klaus Iohannis a lansat miercuri un apel către politicieni să nu exploateze în scop electoral actuala epidemie de coronavirus și să sprijine guvernul Orban… Mai mult

Stiri

150 de figuri publice proeminente avertizează asupra pericolului în care se află libertatea de exprimare: Editori concediați, cărți retrase de pe piață, profesori anchetați pentru că citează din literatură

Victor Bratu

Aproximativ 150 de scriitori, academicieni și activiști – între care JK Rowling, Salman Rushdie, Noam Chomsky, Garry Kasparov, Nell Irvin Painter și Margaret Atwood –… Mai mult

Europa

Comisia Europeană a lansat Strategia Hidrogenului. Hidroelectrica încearcă să fructifice oportunitatea

Adrian N Ionescu

Comisia Europană a lansat, miercuri, strategia integrării producţiei, stocării şi folosirii hidrogenului în sistemul energetic, ca parte a Pactului ecologic european (Green Deal), potrivit unui… Mai mult

Stiri

ARPIM și-a completat echipa de conducere

Vladimir Ionescu

Cecilia Radu (foto), Director General Novo Nordisk România, este noul Vice-Președinte al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), ales în cadrul Adunării Generale… Mai mult

Stiri

Austria introduce carantină 2 săptămâni pe cei care vin din România, dacă nu fac dovada testului negativ Covid. Precizări MAE austriac

Vladimir Ionescu

Guvernul de la Viena a emis miercuri avertizări de călătorie pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova, invocând o înrăutăţire a situaţiei legate de COVID-19 în… Mai mult