Valentin Naumescu, expert în relații internaționale și fost secretar de stat MAE, este de părere că politica externă a României în Uniunea Europeană (UE) a fost una corectă, dar irelevantă.
România este afectată de reputația internațională mediocră, cu etichete mai mult sau mai puţin justificate („ţară postcomunistă săracă şi coruptă”, „lipsită de credibilitate”, „nedezvoltată economic şi social”, „dependentă de asistenţa şi monitorizarea statelor occidentale” „carenţe educaţionale”, „sursă de migraţie şi infracţionalitate” etc.), precum şi de propriile vulnerabilități și deficite interne (corupţia extinsă, capacitatea administrativă redusă, deficitul de expertiză şi competenţă profesională la nivel european, infrastructura precară, calitatea slabă a resursei umane din procesul decizional intern: Parlament, partide, administraţie publică), a explicat Valentin Naumescu joi, la conferința ”Politica externă: România și schimbarea ordinii internaționale. Economie și geopolitică”, organizată de curdeguvernare.ro.
Nu avem relații bilaterale puternice – performăm doar în NATO, pe linie de securitate și poziție geostrategică
”Toţi aceşti factori vulnerabilizează imaginea şi implicit politica externă a României în Europa, dar nu afectează în egală măsură şi proiectele militare strategice şi de securitate din relaţia cu Statele Unite, care ţin de considerentele geopolitice ale noii ordini mondiale”, a arătat Naumescu.
În opinia sa, România a performat incomparabil mai slab în Uniunea Europeană decât în NATO sau în parteneriatul strategic cu Statele Unite. Poziţia României pe plan european a fost fragilă de la început (momentul aderării) iar Bucureştiul nu a reuşit să-şi crească de atunci substanţial profilul politic, influenţa şi atractivitatea pentru partenerii europeni.
Totodată, analistul a atras atenția asupra unei teme de gândire, cu privire la un eventual complex de inferioritate al României în UE, nedepășit după 10 ani de la aderare, dat chiar de condițiile aderării (scepticismul inițial privind îndeplinirea standardelor, clauze speciale, monitorizarea îndelungată) care fragilizează politica externă a Bucureștiului la nivel european.
Valentin Naumescu spune că politica externă a României în UE a fost corectă, fiind dominată de preocuparea primordială de a nu face greşeli în raport cu poziţionările finale ale UE şi de a se conforma deciziilor mainstream-ului, ceea ce a condus de regulă la „timiditatea” şi discreţia politică a României la Bruxelles, iar în final la sub-profilarea poziţiilor de politică externă ale Bucureştiului în raport cu ponderea politică a ţării.
Ca urmare, politica României a fost și irelevantă prin prisma incapacității de a formula proiecte semnificative la nivel regional, de a coagula mase critice de susținători ai acestora. Totodată, analistul a semnalat și ezitările politice cu privire la oportunitatea unor poziţionări tranşante, preferinţa pentru generalităţi şi clişee fără grad de risc, dorinţa puterii executive de la Bucureşti de a nu se expune unor controverse politice interne, un deficit de iniţiativă strategică, lipsa unor relaţii bilaterale privilegiate cu marile puteri europene sau cu ţările din regiune, care să dea susţinere eventualelor proiecte româneşti, precum și lipsa de relevanță pe plan european până și în strategia legată de Republica Moldova.