fbpx

La obiect

România importă aproape jumătate din resursele energetice primare de care are nevoie. Deficitul de gaze crește cel mai mult

Importurile de resurse energetice primare, de aproape 8,845 milioane de tone echivalent petrol (tep), au acoperit aproape 45% din totalul resurselor de energie primară consumate… Mai mult

13.09.2021

La obiect

Creșterea puterii de cumpărare aterizează – Educația a coborât spre minus15%

Câștigul salarial mediu brut din luna iulie 2021 a fost de 5.780 lei, cu 1 (un) leu mai mult față de luna precedentă, potrivit datelor… Mai mult

12.09.2021

La obiect

Deficitul comercial se întoarce peste pragul de 2 mld. euro/lună. Plusul din sectorul auto se topește

Deficitul comercial al României a depășit din nou pragul de 2 miliarde euro pe lună în iulie 2021, potrivit datelor comunicate de INS. Minusul consemnat… Mai mult

09.09.2021

La obiect

Economiștii: Criza politică potențează cauzele deprecierii leului, pe fondul dezechilibrelor financiare acumulate ale României

Leul este singura monedă din Europa Centrală și de Est care s-a depreciat de la începutul anului, pe când piețele nu luau în calcul criza… Mai mult

08.09.2021

Valentin Naumescu / Republica Moldova: despărţirea de iluzii. Ale lor şi ale noastre

de Valentin Naumescu 1.11.2016

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • Rezultatul alegerilor prezidenţiale dintre Prut şi Nistru (căci dincolo de Nistru nu s-au organizat secții de votare) nu constituie, în sine, o surpriză;

  • Turul al doilea îi va opune așadar pe exponenţii cei mai bine profilaţi politic ai celor două opţiuni strategice antagonice ale Republicii Moldova: Igor Dodon (pro-Est) şi Maia Sandu (pro-Vest);

  • Exponentul opţiunii pro-ruse, anti-europene şi anti-româneşti a fost la un pas să câştige din primul tur, dar va câştiga, probabil, în al doilea, la o diferenţă mai mică decât cea de 10% pe care a înregistrat-o în primul tur;

  • Tabăra pro-europeană din Republica Moldova a pierdut o bătălie importantă, dar a câştigat un lider interesant, de cursă lungă: Maia Sandu, despre care vom mai avea ocazia să vorbim în anii care vin;

  • Înlocuirea vechii generaţii politice Voronin-Filat-Lupu-Ghimpu, expirată de câțiva ani (așa cum am mai afirmat în trecut) cu noua generaţie de lideri Dodon-Sandu-Năstase-Leancă pare că a modernizat întrucâtva discursul politic de la Chişinău, pe ambele flancuri ale baricadei, că a împins dezbaterea la un nivel superior, atenuând abordările patetice și crescând doza de pragmatism, dar a menţinut, în esenţă, vechile clivaje ale Republicii Moldova şi mai ales cronica lipsă de soluţii interne;

  • Despărţirea de iluzii este acum clară şi adâncă: cetăţenii Republicii Moldova au înţeles că micul lor stat nu va fi primit în Uniunea Europeană şi nu va beneficia de suport financiar masiv şi necondiţionat din partea Occidentului, iar liderii demagogi din România, care încercau să se hrănească electoral din opţiunea pro-unionistă, au primit confirmarea că nu există în acest moment suficiente resurse politice, economice și culturale pentru reunificarea României;

  • Nici Statele Unite nu sunt interesate de inflamarea temei unioniste, care ar încărca inutil agenda de negociere cu Rusia a viitoarei administrații de la Washington, așa cum a sugerat declarația „corectă politic” a ambasadorului SUA la Chișinău, atât de controversată însă în România1;

  • Opţiunea pro-rusă se va dezumfla la rândul ei, destul de curând, odată ce societatea moldovenească va realiza că nici Moscova nu este dispusă să plătească pentru bunăstarea acestei republici debusolate, rămasă în afara celor două mari blocuri economice din Europa. În fond, niciuna din marile puteri nu este dispusă să finanțeze Republica Moldova, să-și asume și să preia povara dezvoltării acesteia, singurul interes al Vestului și al Rusiei fiind ca republica să nu ajungă sub influența politică a celeilalte părți;

  • Republica Moldova va rămâne şi după 13 noiembrie profund divizată politic, cu două jumătăţi ale societăţii gândind şi simţind diferit, dar în care iluziile pro-europene, pro-româneşti şi chiar pro-ruse se vor fi sfârşit, pentru o lungă perioadă de timp;

  • Și pro-europenii, și pro-rușii, și pro-românii, și moldoveniștii favorabili neutralității privesc acum viitorul Republicii Moldova fără entuziasm, după ce au înțeles (le-au trebuit vreo 25 de ani) că nu există soluții miraculoase pentru ieșirea rapidă din sărăcie și subdezvoltare, iar o alternanță la putere nu va aduce decât schimbarea corupților pro-europeni cu corupții pro-ruși;

  • Atitudinea sobră, reținută, corectă, principială dar totodată non-emoţională şi care refuză alimentarea inutilă a iluziilor de o parte şi de cealaltă a Prutului, promovată de preşedintele Iohannis în relaţia cu Republica Moldova, începând din 2015, fără a fi spectaculoasă, se dovedeşte totuși cea mai adecvată, în contextul în care orice altă abordare din partea României ar fi fost în acest moment nerealistă și nesustenabilă. Klaus Iohannis a ales să abordeze relația bilaterală cu Republica Moldova în spirit european, nu în cheie naționalistă, ceea ce în prezent este cel mai inteligent gest din punct de vedere tactic, pentru a nu genera reacții locale de antagonizare la adresa României. Ieșim, din fericire, și din clișeele care au abundat în discursul nostru de politică externă cu privire la Republica Moldova în ultimele două decenii, clișee care ne-au adus, de fapt, prin lipsa lor de substanță, mai mult rău decât bine.

*

Deznodământul acestui nou episod al interminabilei confruntări a opţiunilor fundamentale pro-Europa vs. pro-Rusia din Republica Moldova îl vom afla pe 13 noiembrie. El nu va modifica însă, în esenţă, destinul geopolitic cenușiu al acestui teritoriu de graniță şi al acestei populaţii nefericite, prinse între imperii și influențe istorice divergente. Va marca, totuşi, despărţirea oamenilor care trăiesc acolo de iluziile anilor ’90, 2000 și 2010, de o parte şi de cealaltă a faliei identitare care străbate republica. Dar și sfârșitul iluziilor noastre unioniste, cel puțin la orizontul actualei generații. Va indica, totodată, intrarea într-o epocă a politicii lipsite de mari speranțe și de entuziasm, o politică a resemnării, din care singura opțiune bună pentru tinerii capabili de peste Prut va rămâne emigrarea.

Maia Sandu este marele câștig al politicii din Republica Moldova. Economistă tânără (44 de ani), cu un stagiu de un an la Harvard și cu o experiență profesională de doi ani la Banca Mondială, fost ministru al Educației (2012-2015) având o bună receptare publică, Sandu a crescut rapid și spectaculos în politică, ajungând în postura candidatului principal al opțiunii pro-occidentale și, iată, în finala scrutinului. Rezultatul de 38% în primul tur este bun și va crește cu certitudine în turul al doilea.

Chiar dacă nu va câștiga pe 13 noiembrie, Sandu va rămâne opțiunea credibilă, pentru ciclurile electorale viitoare, a jumătății pro-europene a Republicii Moldova. Nu știm în ce măsură Maia Sandu are și o opțiune pro-România consistentă (nu a dat semne în acest sens, dar rămâne de văzut după încheierea campaniei electorale pentru turul al doilea) însă contează mai puțin. Șansele care mai există în lupta cu Igor Dodon trebuie jucate până la capăt, în condițiile în care tema reunificării României nu are potențial electoral la aceste alegeri. În mod evident, Maia Sandu este un mare pas înainte față de tripleta uzată și cu vădite interese politicianiste a fostei Alianțe pentru Integrare Europeană (AIE), care a guvernat chinuit și instabil Republica Moldova după 2009.

Nici Dodon nu este Voronin. Economist, 41 de ani, fost cadru didactic universitar la academia de studii economice de la Chișinău, cu experiență administrativă la Bursa de Valori, fost vice prim-ministru și ministru al economiei și comerțului sub regimul Voronin, s-a numărat printre cei trei deputați ex-comuniști care au votat în 2012, în Parlament, pentru candidatura pro-europeană a președintelui actual Nicolae Timofti, deblocând situația prelungită de impas de atunci. Discursul său din ultimii doi ani a fost însă categoric pentru reluarea colaborării economice strânse cu Rusia, pentru anularea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană2 și blocarea oricărui demers de apropiere de România, fiind, din perspectiva finalităților platformei sale, chiar mai toxic decât Voronin, chiar dacă echipat stilistic cu mijloace de exprimare mai puțin rudimentare decât bătrânul comunist.

Numai o mobilizare fabuloasă, de tipul celei de la turul al doilea al prezidențialelor din România, de acum doi ani, ar mai putea întoarce rezultatul în favoarea Maiei Sandu. Nu este imposibil, dar este puțin probabil. Igor Dodon nu este exponentul puterii corupte, cum a fost perceput Victor Ponta în noiembrie 2014, ci pozează tocmai în rolul opozantului unui regim dovedit ca fiind corupt. Este așadar o situație fundamental diferită, care poate genera mult mai greu un val de vot negativ la adresa lui Dodon și, respectiv, o participare crescută la urne. Dar merită încercat.

Ce este inedit (dar explicabil, după dezastrul scandalului de corupție al miliardului furat din bănci) la aceste alegeri din Republica Moldova este că și Igor Dodon, și Maia Sandu se recomandă ca reprezentanți ai opoziției. Toată lumea este deci în opoziție la Chișinău, nimeni nu mai asumă condiția de guvernant. Asistăm astfel la duelul opozanților, în versiunile pro-rusă și pro-europeană curată ale acestei duble opoziții de peste Prut.

România dă semne că începe să privească mai lucid şi mai puţin populist tema relaţiei cu Republica Moldova. Atitudinea reţinută a preşedintelui şi premierului la încercarea evidentă de provocare politică şi electorală de luna trecută („tăvăleala unioniştilor în centrul Bucureştiului”), la care au răspuns mecanic doar lideri expiraţi şi partide minore, în lupta pentru atingerea pragului electoral, este un pas de bun augur spre decenţa şi exigenţa de care avem nevoie pentru a aborda această temă serioasă de pe alte poziţii.

În trecut, chiar şi atunci când am încercat să facem lucruri concrete, tot nu au ieşit bine şi nu au avut impact. Să menţionăm doar gazoductul Iaşi-Ungheni, care a costat 26 milioane de euro (din care 7 milioane fonduri UE, restul de la bugetul de stat), inaugurat de Guvernul Ponta cu surle şi trâmbiţe în august 2014 (oare de ce?) şi care stă nefolosit de peste doi ani, pentru că nu există un gazoduct spre Chişinău, care să ducă gazul românesc „la preţ promoţional” de la minusculul Ungheni spre centrele mari de consumatori. În acest timp, Moldova îşi cumpără în întregime gazul de care are nevoie tot de la Gazprom. Se pare că, pentru a nu fi o investiţie complet ratată, tot România va finanţa, parţial, şi proiectul gazoductului Ungheni-Chişinău, aşa cum s-a stabilit în Guvernul de la Bucureşti luna trecută3.

Tragedia Republicii Moldova este că importanța ei geopolitică nu mai pare acum chiar atât de mare, pe cât au încercat mulți analiști şi lideri să ne-o prezinte în trecut. Deci nici sprijinul din exterior nu va fi deosebit de puternic, nici din Vest, nici din Est. Moldova nu este, de fapt, esențială nici pentru Rusia, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru Statele Unite. Niciuna din marile puteri cu interese pe continent nu ar risca un conflict cu celelalte pentru Republica Moldova (nu au făcut-o pentru Ucraina, care este mult mai importantă) și nu și-ar deschide punga pentru a plăti generos, de exemplu, instalarea unei baze militare pe teritoriul dintre Prut și Nistru. România pe de o parte, Ucraina/Crimeea pe de altă parte, pentru a nu mai vorbi de Transnistria, oferă deja poziții geostrategice în zonă, suficient de valoroase pentru a permite deschideri importante ale Statelor Unite și Rusiei spre proximitățile lor neprietenoase. Ce altceva ar mai putea oferi, în plus, Republica Moldova, care oricum nu controlează Transnistria?

Iluzia „imensei importanțe geopolitice” a Republicii Moldova este așadar o altă percepţie falsă din seria celor care se spulberă în acești ani, sub efectul declarației ambasadorului american la Chișinău, al răcirii Parteneriatului Estic oferit de Uniunea Europeană, al lipsei de îngrijorare reală a Rusiei privind opțiunile de guvernare de la Chișinău. Moscova nu va pompa bani într-un eventual regim Igor Dodon, iar aceasta va fi ultima dintr-un lung șir de dezamăgiri și iluzii pe care cetățenii moldoveni le-au experimentat în ultimii ani. Abia atunci, cred, ca lider consolidat al unei opoziții care își va fi cristalizat între timp discursul, pe fondul dezumflării gogoșii socialiste pro-ruse a lui Dodon, va putea cu adevărat Maia Sandu să-și înceapă ascensiunea spre marele proiect de oferire a unei alternative destinului trădat al Republicii Moldova.

1 http://www.hotnews.ro/stiri-international-21252305-ambasadorul-sua-chisinau-republica-moldova-nu-este-romania-trebuie-ramana-stat-suveran-independent.htm

2 http://www.publika.md/igor-dodon-promite-sa-anuleze-acordul-de-asociere-cu-ue-si-sa-transforme-moldova-intr-o-federatie_2783561.html

3 http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/550-000-euro-pentru-extinderea-gazoductului-iasi-ungheni-pe-portiunea-ungheni-chisinau–140871.html

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 1.11.2016

5 comentarii

  1. Dana Gabriela
    2.11.2016, 12:45 am

    Nu pot explica cata tristete mi-a produs aceasta analiza, tocmai fiindca reprezinta o realitate crancena…

  2. CALIMAN EUGEN analist dezvoltare economica
    3.11.2016, 10:26 pm

    1.R.Moldova s-a “despartit” nu de iluziile “noastre si ale lor”, ci de cele insuflate de potentiala aderenta la NATO si UE, iluzii care alimentau speranta populatiei sale la o constructie economica capabila sa o scoata din coada Europei.Ori UE nu da nimic pe simpla apartenenta la blocul sau economic, asa ca R.Moldova a iesit din acesta asteptare iluzorie.Ea este pe cale sa desfiinteze potentiala relatie/apartenenta economica si militara perdanta, dobindindu-si libertatea initiala, de a avea bune relatii politice si economice atit cu UE cit si cu Rusia, mizind (in sfirsit) corect, pe dezvoltarea economica prin fortele proprii.
    2.Iluziile de reunificare ale unora dintre noi sau dintre cei de peste Prut s-au dovedit fara acoperire economica si financiara – de catre o Romanie esuata economic si social, incapabila sa sustina un trai decent macar populatiei sale, lipsita si de resursele necesare procesului de unificare economica, industriala si financiar/bancara – pe modelul Germaniei.
    Astfel, avem parte de despartirea lina de iluziile naive ale tuturor visatorilor la Romania reintregita in 2018.Meritul nepieritor pentru aceasta “despartire” istorica, apartine inegalabilei clase politice romanesti, organizata in maretele partide nationale:PSD si PNL, care au pastorit moartea sperantei de reintregire!

    • Zoro
      4.11.2016, 8:10 pm

      1) Asteparea nu a fost nicidecum iluzorie. Moldova a facut cativa pasi spre integrarea in UE si Nato. Eliminarea vizelor si acordul de asociere la UE sunt doar 2 exemple. Era pe drumul cel bun. Totul a fost blocat pe fondul reactiei disproportionate a Rusiei. Privind dinspre Berlin sau SUA, Moldova nu merita totusi un conflict cu Rusia.
      Daca e ceva iluzoriu, atunci este ideea sugerata de dvs ca fiind corecta: “mizind (in sfirsit) corect, pe dezvoltarea economica prin fortele proprii”. Nu exista asa ceva. Pentru a te dezvolta economic sunt necesare tehnologii si acces la piete, libera circulatie, stabilitate. Moldova nu are NIMIC din acestea. Nu vine niciun investitor acolo stiind ca risca oricand sa piarda tot intr-un razboi civil sau furat cu totul cum a fost furat miliardu. Avantajele date de salariile mici sunt anulate de riscuri si de costurile cu transportul care UE sau Rusia. Din pacate sunt ZERO sanse de dezvoltare a Moldovei. Trist, dar daca lucrurile ingheata asa, tot cel mai sarac stat din UE va ramane si peste 20 de ani.

      2) Iluziile de reunificare nu au nicio legatura cu acoperirea economica si financiara. Nu asta blocheaza Moldova, ci Rusia si mai exact negocierile SUA-Rusia. Romania punea problema detasarii dosarului Moldova de dosarul Ukraina. Insa probabil SUA nu a dorit sa renunte la avantaje in Ukraina (o miza importanta) pentru Moldova (un stat disfunctional, fara iesire la mare, cu 3 mil locuitori si zero industrie). De aici si mesajele ambasadorilor SUA de acum o vreme: Lasati gargara, nu se va intampla. Ala a fost semnalul ca din negocierile SUA-Rusia a reiesit ca Moldova va ramane in zona gri impreuna cu Ukraina pana la urmatorul “ciclu tectonic” (probabil ~20 ani)

      Da, nu se va intampla nimic in 2018. Vina partidelor politice este ca avem o Romanie slaba care nu a avut argumente sa influenteze negocierile SUA-Rusia. Dar daca continuam cu anti-coruptia si nu ne balbaim, peste 20 ani am putea fi Polonia de azi si acunci vom avea poate un “2018”.

      • CALIMAN EUGEN analist dezvoltare economica
        6.11.2016, 9:17 pm

        Stimate, Zoro,
        1.Dezvoltarea economica “prin forte proprii”, inseamna constructia unui “proiect national” corect si fezabil, prin care o tara esuta ca R.Moldova sa-si “organizeze” dezvoltarea economica si industriala, incetind sa mai astepte ca dezvoltarea sa-i fie adusa de UE, NATO, Rusia ori ca ea se produca de la “sine”, ca rezultat sistemic al capitalismului.In acest sens, am sperat sa fie inteleasa concluzia ca in sfirsit a mizat “corect, pe dezvoltarea prin forte proprii”.
        2.Este evident ca o tara saraca are ca unica resursa de dezvoltare investitiile straine, in special cele industriale – iar faptul ca nu are nimic din ceeace sa-i sustina dezvoltarea, ramine ca prin “forte proprii” sa faca nelimitat accesul investitorilor straini.Numai cine a studiat “Programul de dezvoltare economica 2012 – 2020” al R.Moldova, poate intelege ca R. Moldova a trait prin iluzii – proiectul sau economic fiind apa de ploaie, in locul unuia care trebuia sa fie pro-activ si sa construiasca tehnicile si instrumentarul de dezvoltare economica, pe modelul tigrilor asiatici – la fel de saraci in anii 70…
        3.Numai printr-un astfel de proiect va iesi economic la liman, independenta de Vestul sau SUA care-si urmaresc propriile interese strategice, nefiind contra daca R. Moldova ar fi capabila sa atraga investitii in aceasta zona.La fel de binevenite ar fi si investitiile rusesti sau chineze, R.Moldova putind deveni piatra turnanta de cooperare economica viitoare, intre dusmanii de azi!
        4.Gratie unui “proiect de dezvoltare industriala”, Romania ar putea deveni in 5 ani Polonia de azi, iar Reintregirea posibila in 2021, nu in 20 de ani.Este vorba de nevoia unui proiect national pro-activ de reindustrializare, iar nu de strategii teoretice de diverse proveniente, care paraziteaza stiintific toate “paradigmele” dezvoltarii si blocheaza orice viziune privitoare la reindustrializarea tarii!

  3. alzara medic Sibiu
    20.1.2017, 6:16 am

    “Nici Dodon nu e chiar Voronin ” . Zăuv?

Lăsați un comentariu


Stiri

Guvernatorul BNR: sectorul guvernamental crează tot deficitul extern

Razvan Diaconu

Sectorul guvernamental este cel care creează deficitul extern în totalitate, a declarat vineri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu. Remarca a fost făcută, potrivit… Mai mult

Europa

Guvernul britanic ar putea apela la șoferii din armată ca să acopere criza din transportul de marfă

Iulian Soare

Ministerul Transporturilor din Marea Britanie ar putea apela la şoferii din cadrul forţelor armate pentru transporturile civile de marfă, ca să acopere lipsa celor din… Mai mult

Europa

Ursula von der Leyen prezintă luni, la București, evaluarea Comisiei pe PNRR

Razvan Diaconu

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se întâlneşte luni, la Bucureşti, cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu premierul Florin Cîţu, a anunţat vineri Reprezentanța… Mai mult

Europa

Milionarii germani își mută banii în Elveția temându-se că stânga va câștiga alegerile de duminică

Razvan Diaconu

O posibilă victorie a stângii la alegerile care vor avea loc duminică în Germania i-a speriat pe milionarii din această ţară care vor să îşi… Mai mult

Stiri

CGMB a aprobat rectificarea bugetară: 200 de milioane de lei pentru transportul în comun, 110 milioane la ajutoare sociale

Vladimir Ionescu

Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, în şedinţa de vineri, un proiect de rectificare bugetară, potrivit căruia subvenţiile pentru transportul în comun cresc cu… Mai mult

Europa

Producția de îngrășăminte chimice scade în Europa din cauza scumpirii gazelor

Adrian N Ionescu

Scumpirea gazelor începe să provoace sincope majore industriei europene, care abia începuse să-și revină din șocul coronavirus. Industria chimică și în special companiile de îngrăşăminte… Mai mult

Europa

Italia anunță măsuri de 3 miliarde de euro pentru micșorarea facturilor la energie

Vladimir Ionescu

Premierul Mario Draghi a anunțat măsuri în valoare de trei miliarde de euro pentru a micșora facturile la gaz și electricitate ale italienilor, transmite Euractiv.… Mai mult