UE, hipnotizată de banii Chinei: valoarea activelor chinezești în Europa a crescut de 10 ori în 4 ani. Beijingul rade tot, Bruxellesul e spectator

Pe 9 aprilie va avea loc, la Bruxelles, summitul UE – China, iar analiștii economici se așteaptă ca tonul Uniunii să fie mai categoric, după ce Italia și-a anunțat săptămâna trecută intrarea în megaproiectul  Belt and Road Initiative (BRI, sau Drumul Mătăsii).

Guvernul populist a semnat, cu ocazia vizitei președintelui XI Jinping 29 de contracte sau memorandumuri de înțelegere, dintre care 10 se referă la proiecte economice zece proiecte economice cu o valoare de 2,5 miliarde de euro și un potențial de încă 20 de miliarde de euro.

Suma în chestiunea italiană nu este impresionantă, dar semnalul și contextul au deranjat nu numai SUA, ci și Bruxelles-ul.

Italia devine prima țară G7 care participă la proiectul BRI, iar asta se întâmplă exact când Europa încearcă să instituie un mecanism de verificare a investițiilor străine (ținta principală fiind China) și să ajungă la o poziție comună față de expansiunea coordonată de Beijing.

“Nu este o metodă bună să discutăm acorduri bilaterale privind noul Drum al Mătăsii”, a spus președintele Emmanuel Macron după reuniunea Consiliului European, care a avut loc tot la sfârșitul săptămânii trecute, iar Mark Rutte, premierul olandez, a fost chiar mai tranșant: “Să nu fim naivi! Trebuie să țineți cont de posibilitatea ca China, prin aceste politici, să-și urmeze unele interese naționale. Asta poate fi o problemă, dat fiind conținutul acestor acorduri.”

Temerea liderilor europeni este că achizițiile chineze din UE nu sunt o simplă chestiune ce ține de afaceri, ci o strategie coordonată de Beijing. Interesul investitorilor chinezi pentru companii europene din domenii strategice a provocat suspiciunea că ceea ce se urmărește, de fapt,  este accesul la transferarea, fără nicio restricție, tehnologiei de ultimă generație sau cu dublă utilizare.

66% din investițiile chineze în UE  au fost făcute de companii de stat ale Beijingului

În ultimii 20 de ani, structura și proveniența investițiilor străine directe in UE s-au schimbat semnificativ, în special din direcția economiilor emergente.

Investițiile din China au crescut de șase ori, cele din Brazilia de zece ori, iar investițiile din Rusia s-au dublat cel puțin, vizând în ultima vreme sectoarele high-tech și de multe ori prin intermediul unor companii de stat sau cu legături guvernamentale.

Principalele evoluții ale investițiilor străine în UE, conform unui raport ”fierbinte” (martie 2019) al Comisiei Europene:

• peste 35% din activele din UE sunt deținute companii din state terțe
• suma totală a acestor ISD era de 6.295 de miliarde de euro, la sfârșitul anului 2017
• ele asigurau 16 milioane de locuri de muncă
• față de partenerii tradiționali (SUA, Canada, Japonia, Korea de Sud etc), în ultimii ani s-au remarcat China, Hong Kong și Macao, precum și offshore-urile
• în timp ce investitorii tradiționali sunt prezenți în mod aproape egal în toate domeniile, noii veniți sunt mai tentați de achizițiile din IT, auto și aeronautică

În ceea ce privește investițiile chineze directe, ele au început să crească vertiginos și îngrijorător în 2012. În anii precedenți, ele se cifrau în jurul a 2,5 miliarde dolari, dar în 2011 și 2012 au înregistrat primul salt semnificativ – până la circa 10 miliarde anual.

Media anuală pentru 2014 și 2015 a urcat la 21 de miliarde dolari, iar în 2016 s-a atins nivelul record de 42 de miliarde de dolari.

Valoarea totală a investițiilor directe chineze, din 2000 și până în al treilea trimestru din 2018 a fost de 181 de miliarde de dolari, conform unui raport recent al UE:

Investițiile chineze în UE: creștere de 10 ori în 4 ani, de la 16 miliarde în 2012, la 160 de miliarde în 2016. Fenomenul continuă

Din aceste investiții totale, mai mult de 60% circa două treimi (adică aproximativ 120 miliarde de dolari) au fost făcute de companii în care statul chinez deține cel puțin 20% din pachetul de acțiuni și care adesea subvenționate pentru a reuși să atragă în portofoliul lor companii europene lidere pe piața lor.

Același raport arată că activele deținute, direct sau indirect, de statul chinez au crescut de 10 ori în patru ani, de la 16 miliarde de euro în 2012, la aproximativ 160 de miliarde în 2016.

Acesta este cazul companiei CNRC, subsidiara ChemChina, față de care există suspiciuni serioase legate de achiziția producătorului de anvelope Pirelli.

În ultimii ani, ChemChina a cumpărat mai multe companii importante din UE și nu numai din domeniul petrochimie:

• în 2016, a decontat cea mai mare tranzacție chineză a anului – a cumpărat, cu 46,3 miliarde de dolari producătorul elvețian de pesticide Syngenta AG
• în 2015 – a cumpărat cu 7,7 miliarde de dolari firma Pirelli
• în 2016 – a achiziționat, cu un miliard de dolari, producătorul german de echipamente industriale KraussMaffei for about $1 billion.

Același raport al CE consemnează că Beijingul ajută să investească în UE nu doar companiile în care statul deține acțiuni, ci și pe cele cu capital integral privat. Atunci când există interesul guvernului chinez în achiziționarea unei firme europene de interes strategic, statul acordă susținere inclusiv firmelor private.

Instrument UE pentru supravegherea investițiilor străine

Parlamentul European a votat în februarie primul instrument creat pentru verificarea Investițiile Străine Directe (ISD), din state terțe, pe criterii de securitate și ordine publică, pentru a se asigura că nu sunt puse în pericol interesele strategice ale UE.

Mecanismul a fost solicitat de Germania și Franța, care au luat deja pe plan național măsuri de limitare a pătrunderii Chinei în domenii strategice. De exemplu, Berlinul poate interveni într-o achiziție din anumite domenii, în numele interesului public, atunci când o firmă străină dorește să achiziționeze mai mult de 10% dintr-o companie germană. Această măsură a fost introdusă pentru prima oară în 2014, în 2017 a fost extins dreptul de veto, iar anul trecut a fost redus pragul, la 10%, față de 25%.

Noile reguli de examinare protejează infrastructura strategică, din sectoarele de energie, transport, comunicații și date, spațiu cosmic și finanțe, precum și tehnologii precum semiconductorii, inteligența artificială și robotica, furnizarea de apă, asistență medicală, apărare, mass-media, biotehnologie și siguranță alimentară.

Statele membre pot emite informări despre ISD direcționate către alte state membre, iar Comisia Europeană poate cere informații și emite o opinie pentru țara vizată de investiție, însă decizia finală aparține țării respective.

Doar 14 state membre au mecanisme de verificare, dar acestea diferă foarte mult, inclusiv în privința scopului urmărit – Austria, Danemarca, Germania, Finlanda, Franța, Letonia, Lituania, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania și Regatul Unit.

Noul regulament nu obligă statele membre să introducă un astfel de mecanism de verificare.

Disensiuni în UE generate de politica de investiții a Beijingului în Uniune

Beijingul a adoptat strategii diferite în UE – în timp ce în în Vest este interesată de achiziții din domenii strategice, în Europa Centrală și de Est, unde nu există asemenea companii, China a propus să construiască infrastructura necesară.

Și în fostul bloc comunist China este interesată în fuziuni și achiziții (M&A) și chiar a devenit în 2018 cel mai mare investitor străin din Europa Centrală și de Est (ECE, inclusiv Rusia), după o creștere a investițiilor sale în 2017 cu 78%, până la 7,7 miliarde de euro și de 96% în 2016.

Raportului M&A Emerging Europe 2017/2018 , realizat de CMS în colaborare cu EMIS, remarcă și progresul României, unde numărul tranzacțiilor a crescut cu 12,5%, iar valoarea acestora a crescut cu 64%, până la 3,2 miliarde de euro.

Regiunea joacă însă un rol mai important pentru iniţiativa chineză Belt and Road, pentru îmbunătăţirea infrastructurii critice a statelor din această zonă.

Europa Centrală și de Est este parte centrală a proiectului Drumul Mătăsii, prin care autoritățile de la Beijing speră să obțină acces la noi piețe de export, un proiect strategic în care China este este gata să investească oricât, ajutând companiile să finanțeze proiectele de infrastructură din aceste țări.

Intervențiile Comisiei Europene, care obligă statele membre să organizeze licitații, a temporizat afacerile convenite cu Beijingul de diverse țări. De exemplu, China, Ungaria și Serbia au convenit un o linie de cale ferată care să lege Belgradul de Budapesta, cu fonduri de la Banca de export – import a Chinei. Construcția acesteia a început în Serbia, însă a fost întârziată în Ungaria, unde era obligatorie licitația publică pentru acordarea proiectului.