Ambiția Comisiei Ursula von der Leyen de a transforma Europa, până în 2050, în primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon ridică două mari probleme:
- cum se vor asigura cele 1000 de miliarde de euro necesare planului de investiții pe 10 ani al Green Deal și
- cine va livra Europei necesarul suplimentar de gaze, soluție de tranziție către atingerea obiectivelor cuprinse în Green Deal cuprinsă în draftul Rezoluției care a fost adoptă miercuri în plenul Parlamentului European de la Strasbourg.
Primul pas al Green Deal: Toată Europa ”trece pe gaze”. Nord Stream 2 e gata
Cum obiectivele pactului ecologic european sunt foarte ambițioase, iar consumul predominant de energie verde nu poate fi decât un obiectiv de viitor, oficialii de la Bruxelles propun în primă etapă adaptarea la gaz a producătorilor de energie pe bază de cărbune sau petrol.
Semnificativ: proiectul de rezoluție este votat la doar câteva zile după ce Angela Merkel a mers la Moscova și, alături de Vladimir Putin, a asigurat că Nord Stream 2 va intra în funcțiune în 2020.
Soluția trecerii pe gaz este una ”de tranziție”, asigură oficialii europeni, dar nu mai este niciun secret că Rusia are suficientă influență să prelungească cât mai mult ”tranziția”.
Pe fondul luptei din ce în ce mai vehemente cu schimbările climatice, Europa se ancorează preponderent la sursele de energie gestionate de Moscova (Rusia a început, în ianuarie, să livreze gaze naturale spre Europa prin noul gazoduct TurkStream).
Proiectele alternative sunt fie în stadiul de proiect, fie tergiversate deocamdată. Soluția la îndemâna Europei e evidentă, gazul din Rusia, în condițiile în care, potrivit Eurostat, rata dependenței energetice a UE 28 este în medie în jur de 60%, iar principalii exportatori la îndemână sunt Rusia și, apoi, Norvegia.
Nu există disponibil în acest moment un studiu legat de impactul acestor transformări în ceea ce privește necesarul suplimentar de gaze, dar este evident că acesta ar crește cu mult necesarul de importuri al UE, estimat azi la 500 miliarde metri cubi pe an.
Pe lângă afluxul sporit de valută, Gren Deal mai oferă un avantaj competitiv Rusiei, și altora: masivele investiții în energie verde se vor reflecta în prețul acestei energii, care inevitabil va genera creșteri ale costurilor de producție în Europa.
Comisia promite bani, dar nu are buget multianual aprobat
Revenind la chestiunea finanțării acestui proiect: propunerea lansată marți de Comisia Ursulei von der Leyen vorbește de 1 trilion de euro, plan de investiții pe 10 ani. Parte esențială a acestui acord, Comisia propune instituirea unui Mecanism pentru Tranziție Justă, un plan pe 7 ani cu finanțare de 100 miliarde euro.
Realitatea din spatele acestor cifre este: doar 10% din aceste fonduri provin din noi alocări bugetare directe, dar și acest procent este discutabil în condițiile în care bugetul multianual face în acest moment obiectul unor negocieri dure între statele membre.
Un grafic Politico (mai jos) arată, cu roșu, proporția ”banilor noi” din totalul fondurilor (cu gri), care ar urma să vină din alte 3 surse:
- cofinanțări ale guvernelor naționale
- credite la Banca Europeană de Investiții și
- investiții private garantate de planul de investiții InvestEU
Comisia preconizează că o parte din finanțarea Mecanismului de Tranziție Justă ar putea proveni din bani dați guvernelor naționale pe componenta Politici de coeziune, menită să reducă inegalitățile în cadrul Uniunii Europene. Asta ar însemna că multe state membre și-ar vedea finanțările reduse în acest domeniu în următorul cadru financiar multianual, o ipoteză vehement respinsă în state est și sud-europene.
Mai mult, Comisia nu a prezentat anterior nicio estimare a cât de mult pot accesa statele membre din Mecanismul de Tranziție Justă, iar în momentul în care au apărut primele revendicări din partea guvernelor naționale Comisia a anunțat că propune un prag-maxim de 2 miliarde euro pentru fiecare stat membru.
