Secretarul Trezoreriei Americane, Timothy Geithner, a dat duminică asigurări că Statele Unite îşi vor păstra capacitatea de plată şi îşi vor respecta angajamentele financiare, relatează AFP.
”Statele Unite nu vor intra în incapacitate de plată, liderii din Congres înţeleg acest lucru”, a declarat Geithner.
El a explicat că un acord privind creşterea plafonului de îndatorare ar trebui să aibă loc înainte de 2 august, dată după care Trezoreria SUA a anunţat că nu-şi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de creditorii de pe piaţă.
”Nu avem nici o posibilitate de a da mai mult timp Congresului”, a subliniat Geithner.
Negocierile dintre democraţi şi republicani cu privire la o nouă creştere a plafonului de îndatorare au intrat din nou nou impas.
În context, noul şef al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a avertizat că eventuala intrare a SUA în incapacitate de plată ar avea ”consecinţe deplorabile” pentru această ţară şi pentru întreaga lume.
”Dacă luăm în calcul scenariul unei intrări complete în incapacitate de plată, se ajunge, binenţeles, la majorări de dobânzi, consecinţe majore asupra bursei şi efecte deplorabile pentru SUA, dar şi pentru pentru economia mondială pe ansamblu”, a spus Lagarde, într-un interviu pentru postul american de televiziune ABC.
Ea a adăugat că nu-şi imaginează nici măcar o secundă că SUA ar putea da default.
Administraţia Obama cere majorarea plafonului datoriei publice a SUA, însă congresmenii republicani se opun.
Datoria publică a SUA a atins, încă din luna mai, plafonul stabilit de 14.300 de miliarde de dolari.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Chiar contează ce spune secretarul Trezoreriei Americane, Timothy Geithner?
Eu cred că ar trebui să fim mai atenți la ceea ce spune, în subtext!, noul şef al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde: ”Dacă luăm în calcul scenariul unei intrări complete în incapacitate de plată, se ajunge, binenţeles, la majorări de dobânzi, consecinţe majore asupra bursei şi efecte deplorabile pentru SUA, dar şi pentru pentru economia mondială pe ansamblu”.
Și poate că nici măcar la ce spune ea, ci la declarațiile „reprezentanților” FED-ului, cei ale căror nume apar așa rarisim* prin presă.
Oricum, FED, FMI, Banca Mondială etc. (dar nu mai sunt prea multe) au de câștigat din această situație (dacă americanii nu vor găsi de cuviință să reformeze ceva în propriul sistem al finanțelor), iar investitorii acestora nu vor pierde NICIODATĂ, chiar dacă anumite schimbări și reforme radicale s-ar produce în imperiul lor finaciar – bancar.
*Cândva judecătorul Felix Frankfurter afirma: “The real rulers in Washington are invisible and exercise power behind the scenes” – conducătorii reali din Washington sunt invizibili și-și exercită puterea din culise. Oare, când nu ne vom mai amăgi cu o întreagă steoreotipie îmbrăcată într-o terminologie economică stufoasă, inaccesibilă publicului larg, inventată doar pentru “a eufemiza” camăta, bișnița, pariul și speculația. Și Doamne iartă-mă, câte instituții superioare (ISE-uri și ASE-uri, universități întregi) create acestui scop!?! Câte tratate de Premiul Nobel să justifice și să fundamenteze o lume a opulenței fără baze reale? O lume a elitei care admite, voluntar sau nu, frauda bancherilor, teoretizând încă cu matematici superioare / finanțe empirice, impulsul și lăcomia unora de a jecmăni pe ceilalți prin jocurile de noroc la bursă și “invenția” de bani fără acoperire reală în resurse / active sau ce orice or mai fi ele în spațiul nostru natural cu adevărat real și nu în lumea virtuală a monedei de cont sau mai știu eu ce instrumente de plată și derivate financiare. Este, oare, de mirare că poker-ul și monopoly sunt cele mai reprezentative jocuri pentru civilizația banilor? Și că nu devenim conștienți de aceasta decât în perioade de criză?