Cancelarul german, Angela Merkel, s-a opus în mod ferm şi consecvent ideii de emitere a unor obligaţiuni comune pentru zona euro, mergând până la a aprecia drept inadecvată sau îngrijorătoare o astfel de decizie.
Der Spiegel analizează, în ediţia online, o parte dintre motivele care susţin această poziţie categorică a cancelarului german.
În primul rând, contribuabilii germanii nu vor să mai plătească pentru a împiedica falimentul altor ţări. În al doilea rând, Germania ar risca să-şi compromită propriul rating pentru credite, ajungând să plătească miliarde de euro în plus pentru a-şi achita datoriile. În al treilea rând, o organizare colectivă a datoriilor din zona euro ar putea veni în contradicţie cu prevederile Constituţiei germane.
Iar Merkel consideră că, înainte de a aduce în discuţie emiterea de obligaţiuni comune, zona euro trebuie să instituie o disciplină bugetară strictă.
1. Germanii au obosit să plătească pentru salvarea altor state
În general, germanii sunt obosiţi să plătească pentru a preveni falimentul statelor din zona euro cu datorii mari, iar presa tabloidă germană îi prezintă de un an şi jumătate pe greci drept cheltuitori nesăbuiţi care nu vor decât să pună mâna pe banii contribuabililor germani.
Dar euroobligaţiunile ar transforma Germania – şi ratingul său AAA – în cel mai important garant al datoriilor colectivizate din zona euro. Şi, în cel mai rău caz, contribuabilii germani ar fi din nou obligaţi să plătească. Sau cel puţin asta pare a fi temerea cel mai larg răspândită.
Iar Merkel nu este singura care a transmis foarte clar că euroobligaţiunile nu se află foarte sus pe lista de priorităţi. Alexander Dobrindt, secretar general al Uniunii Creştin-Sociale (CSU), l-a criticat dur pe Barroso, declarând că acesta a devenit „mercenarul ţărilor Dolce Vita, care vor acces la banii” proveniţi din impozitele germanilor. Şi Democraţii Liberi, membri ai coaliţiei de guvernare, se opun euroobligaţiunilor.
În plus, deşi Germania nu a reuşit să vândă întreaga emisiune de obligaţiuni miercuri, rata dobânzii a fost sub 2 la sută, crescând joi la 2,26 şi rămânând cea mai scăzută din zona euro. „A fost doar o licitaţie”, a afirmat Don Smith, analist la ICAP. „Dar există o temere tot mai mare în rândul multora în piaţă că această criză se îndreaptă într-o direcţie – şi este către destrămarea zonei euro”, a adăugat el.
2. Germania vrea să-şi păstreze ratingul propriu
Şi, cum plăteşte mai puţin pentru datoriile sale decât orice altă ţară din zona euro, Germania vrea să menţină această situaţie. Iar în cazul emiterii de euroobligaţiuni, şi Germania se va împrumuta mai scump. Având o datorie de peste 2,2 trilioane de euro, care reprezintă 81,2 la sută din PIB, o creştere a costurilor pentru împrumuturi s-ar traduce în plata suplimentară a miliarde de euro.
În acelaşi timp, Curtea Constituţională germană s-a pronunţat clar în privinţa sprijinirii altor state. Deşi a permis Berlinului să continue să susţină Facilitatea de stabilitate financiară europeană (EFSF), a indicat clar că alte măsuri pentru sprijinirea statelor din zona euro ar fi văzute negativ. Decizia a indicat clar că, potrivit Constituţiei, Germania nu este încurajată să intre în nici un mecanism permanent care să transfere banii contribuabililor unor ţări străine sub formă de ajutor.
3. Curtea Constituţională ar putea avea obiecţii în cazul euroobligaţiunilor
Însă euroobligaţiunile ar reprezenta un caz diferit. Wolfgang Munchau, editorialist pentru Financial Times şi Spiegel Online, apreciază că acestea ar reprezenta exact ceea ce Curtea Constituţională consideră discutabil în legătură cu programele de sprijinire a altor ţări. Euroobligaţiunile au potenţialul de a face Germania responsabilă- pentru datoriile altor ţări din zona euro, programul ar avea proporţii uriaşe, iar garanţiile germane ar putea fi activate de guverne străine.
Popularitatea Germaniei în zona euro nu a crescut în timpul crizei, Berlinul fiind acuzat de Atena şi Lisabona pentru impunerea unora dintre cele mai stricte măsuri de austeritate văzute vreodată în Europa. Însă Merkel consideră că liderii zonei euro trebuie să menţină presiunile pentru a se asigura că statele îndatorate aplică programele de austeritate pentru a începe să reducă nivelul datoriilor.
Aşa că preferă o modificare a tratelor UE, pentru a permite o mai bună integrare a ţărilor din zona euro, şi a repetat acest lucru şi miercuri, ca răspuns la propunerile lui Barroso, dar şi joi, după întâlnirea cu Sarkozy.
Urmărește-ne pe Google News
