Traian Băsescu sesizează Curtea Constituţională pentru a-şi păstra decizia pe participarea la Consiliul European - CursDeGuvernare.ro
duminică

17 octombrie, 2021

Traian Băsescu sesizează Curtea Constituţională pentru a-şi păstra decizia pe participarea la Consiliul European

9 octombrie, 2013

Preşedintele României a trimis Curţii Constituţionale (CCR), miercuri, o sesizare de neconstituţionalitate referitoare la Legea privind cooperarea dintre Parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene.

Prin această sesizare, preşedintele încearcă să-şi păstreze dreptul de a emite mandatul de reprezentare la reuniunile Consiliului European, fără alte condiţionări din partea puterii legislative sau executive, drept anulat dacă se menţin unele prevederi din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene.

Argumentaţia din sesizare

Prevederile Legii privind cooperarea dintre Parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene, transmisă Preşedintelui României spre promulgare, sunt neconstituţionale deoarece contravin dispoziţiilor Art. 1 alin. (5) şi Art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, întrucât conservă soluţiile legislative constatate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 784/2012.


Preşedintele României îşi pierde atribuţia de a emite mandatul de reprezentare la reuniunile Consiliului European, deşi acest drept îi este conferit de Constituţie, în virtutea prevederilor Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 şi Art. 148 alin. (4). Prin Art. 18 din legea retrimisă spre promulgare, în procedura de emitere a mandatului se interferează Parlamentul României, aspect care vine în contradicţie cu textele constituţionale menţionate. Astfel, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, cât şi din Constituţia României, Preşedintele României, în calitate de şef al statului şi conducător al politicii externe a statului român, are dreptul de a emite mandate, atunci când consideră necesar, fără alte condiţionări din partea puterii legislative sau executive.

Chiar în ipoteza în care viciul de neconstituţionalitate sesizat ar fi interpretat în sensul unei omisiuni legislative, întrucât în legea ce face obiectul sesizării de neconstituţionalitate nu se stipulează cu privire la rolul Preşedintelui României în procedura de elaborare şi adoptare a mandatului la Consiliul European, cât timp generează încălcarea dispoziţiilor Art. 80 alin. (1), coroborat cu Art. 91 şi Art. 148 alin. (4) din Constituţie, considerăm că nu poate fi ignorat. Curtea Constituţională, potrivit Art. 142 din Legea fundamentală, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, conformitatea întregului drept cu Constituţia, precum şi controlul constituţionalităţii legilor.

Or, potrivit Art. 147 alin. (2) din Constituţie, era de competenţa exclusivă a Parlamentului reexaminarea dispoziţiilor constatate ca fiind neconstituţionale şi punerea lor în acord cu textele constituţionale încălcate, cu respectarea considerentelor care au stat la baza Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 784/2012 respectiv nr. 683/2012.

Pe de altă parte, potrivit noilor prevederi, Art. 18 alin. (4) din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene poate fi interpretat în sensul existenţei a două mandate necorelate între ele, unul al Guvernului, ce poate fi cenzurat de către Parlament şi altul al Preşedintelui României, încredinţat Guvernului, ceea ce este de natură să creeze confuzie şi să conducă la un alt blocaj de natură constituţională.


Mai mult, asemenea atribuţii ale Preşedintelui României pe planul politicii externe nu le regăsim nici în alte articole ale legii, ele fiind ignorate de către legiuitor, deşi reprezentantul statului în plan extern este Preşedintele României.

În ceea ce priveşte elaborarea „mandatului” la Consiliu astfel cum este definit la Art. 2 lit. e) din legea retransmisă Preşedintelui României spre promulgare, potrivit căruia „mandatul” reprezintă „poziţia de negociere a României, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene”, precum şi la Art. 2 lit. f) din aceeaşi lege, prin care „mandatul general” reprezintă „poziţia de negociere a României, elaborată de către Guvern, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene, în cazul în care implicaţiile economice, sociale sau de mediu ale proiectelor de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene au importanţă majoră sau privesc mai multe domenii sectoriale”, considerăm că acesta trebuie corelat cu susţinerile şefului delegaţiei la Consiliul European.

Având în vedere că între Consiliul European şi Consiliu este o strânsă legătură, Consiliul European fiind instituţia ce trasează liniile politice de dezvoltare a Uniunii Europene, potrivit Art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, iar Consiliul este instituţia ce elaborează ulterior actele de transcriere a acestor orientări în politici publice, nu se poate realiza o separare a mandatului la Consiliu, elaborat de guvern faşă de poziţia susţinută de şeful delegaţiei în cadrul Consiliului European.

Pentru ca România să aibă, pe plan extern, o poziţie comună în cadrul celor două instituţii este necesară o unitate de abordare a activităţii Uniunii Europene în Consiliu şi în Consiliul European, ceea ce se poate realiza doar prin corelarea mandatului la Consiliu cu susţinerile şefului delegaţiei în cadrul Consiliului European.

Omisiunea textului legislativ cu privire la atribuţiile Preşedintelui în ceea ce priveşte pregătirea participării României la procesele decizionale ale Uniunii Europene se manifestă în cuprinsul Art. 2 şi art. 3 din legea retransmisă la promulgare.

Dorim să reţinem atenţia Curţii asupra faptului că participarea puterii executive a statului român la activităţile decizionale ale Uniunii Europene, aşa cum sunt stabilite de tratatele constitutive ale Uniunii, respectiv la Consiliul Uniunii Europene şi la Consiliul European, nu poate fi separată în funcţie de participare, între Consiliu şi Consiliul European, astfel încât nu poate fi considerată decât artificială separarea mandatelor de reprezentare a României în mandate pentru Consiliu şi mandate pentru Consiliul European.

Operarea unei separări procedurale, în funcţie de autoritatea naţională care aprobă mandatul, între mandatul de participare la Consiliul Uniunii Europene şi mandatul de participare la Consiliul European este neconformă cu litera şi spiritul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Potrivit Art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, „Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale”, ceea ce, în practică, se traduce prin stabilirea unei secvenţialităţi în elaborarea politicilor Uniunii Europene în sensul determinării de către Consiliul European a liniilor politice de dezvoltare a Uniunii şi al elaborării ulterioare de către Consiliu a actelor de transcriere a acestor orientări în politici publice.

Totodată, ţinem să reamintim Curţii că, potrivit Art. 10 alin. (2), a doua teză, din Tratatul privind Uniunea Europeană, „statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor”, ceea ce transcrie principiul că Uniunea Europeană este o uniune de state şi popoare, de interes pentru argumentul de faţă fiind faptul că la activitatea Uniunii Europene participă statele membre.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Având în vedere că la activitatea Uniunii Europene, inclusiv cea decizională, participă statele, constatăm că acest enunţ este adevărat indiferent de instituţia decizională la care ne referim, Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul European. Astfel, rezultă că activitatea Guvernului în cadrul Consiliului Uniunii Europene este una de execuţie, derivată, şi nu originară, cum este cea a Preşedintelui României în cadrul Consiliului European.

În acest sens, considerăm că atribuţiile Preşedintelui în ceea ce priveşte elaborarea şi aprobarea mandatelor trebuie să se exercite şi în legătură cu participarea puterii executive la activitatea Consiliului Uniunii Europene. În acest fel, este asigurată respectarea ordinii constituţionale, respectiv Art. 80 alin. (1) coroborat cu Art. 91 şi Art. 148 alin. (4), pe de o parte, şi unitatea de abordare a activităţii Uniunii Europene în Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European, pe de altă parte.

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr