Compania Royal Dutch Shell opreşte activităţile de explorare a petrolului şi gazelor naturale pe care le-a derulat în Oceanul Arctic, în largul coastelor Peninsulei Alaska, anunţând rezultat “dezamăgitoare” ale prospecţiunilor.
Ziua de luni a fost ultima din acest an în care Shell a forat în Oceanul Arctic, legislaţia americană obligând compania să oprească activităţile cu o lună înainte de perioada în care oceanul îngheaţă.
În condiţiile în care Shell a cheltuit pentru activităţile din Oceanul Arctic aproximativ 7 miliarde de dolari, publicaţia USA Today consideră că dubiile exprimate public în legătură cu profitabilitatea exploatării constituie o adevărată lovitură pentru compania anglo-olandeză, care mizează pe valorificarea acestor resurse pentru a-şi îmbunătăţi performanţele economice.
Singurii care au primit cu bucurie vestea opririi activităţilor pe platformele marine ale Shell amplasate în zona Alaska sunt activiştii ecologişti.
“Shell consideră că bazinul Arctic are un important potenţial şi poate fi privit ca având o importnţă strategică pentru Statele Unite. În orice caz, explorările din această parte a regiunii au avut rezultate dezamăgitoare”, a afirmat luni Marvin Odum, preşedinte al Shell USA.
U.S. Geological Survey estimează la 26 miliarde de barili rezervele submarine de ţiţei din apele teritoriale ale SUA din zonele Chukchi şi Beaufort. Oficiali ai Shell au descris în trecut bazinul Shell drept un rezervor neatins care ar putea asigura energie Americii pentru 50 de ani.
Shell a planificat activităţi de explorare care să dureze încă un an, cel puţin, însă o tranziţie către activităţile de producţie a putea dura zece ani.
Guvernul Statelor Unite a acordat în luna august Royal Dutch Shell autorizaţia pentru activităţi de explorare a petrolului şi gazelor naturale în Oceanul Arctic.
Bogățiile Oceanului Arctic sunt țintite și de Rusia, Canada și Danemarca.
Presa internațională a relatat recent că Rusia a reclamat la ONU 1,2 milioane kilometric pătrați din regiunea Arctică. Cererea, trimisă official ONU săptămâna trecută, marți, se referă la un lanț de munți subacvatici care se întinde din Siberia în Groenlanda.
ONU, care va examina solicitarea în primăvara anului 2016, a cerut Rusiei sa aducă dovezi pentru a-și susține pretențiile, teritoriul fiind revendicat și de Canada și de Groenlanda, care afirmă că lanțul muntos subacvatic este prelungirea naturală a platourilor lor continentale.
