Pentru prima dată în istoria serviciului 112, s-a sunat de mai multe ori pentru a anunţa urgenţe reale decât situaţii care nu reprezintă o urgenţă, potrivit unui comunicat al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS).
Totodată, numărul apelurilor care nu reprezintă o urgenţă a scăzut semnificativ faţă de anul 2014, mai spune comunicatul STS, emis sâmbătă.
În perioada ianuarie-noiembrie 2019 s-au înregistrat 10.437.328 apeluri la numărul 112, dintre care 5.404.650 (51,7%) au reprezentat cu adevărat urgenţe. Raportat la perioada similară a anului 2014, numărul apelurilor non-urgente la 112 a scăzut cu 45%.
STS arată că în ianuarie-noiembrie 2014 s-au înregistrat 9.907.825 apeluri care nu reprezentau urgenţe, iar în anul 2019 numărul acestora a scăzut la 5.032.678, fiind înregistrată cea mai mică valoare a numărului de apeluri la 112 care nu au semnalat urgenţe.
Tipul urgențelor
În ceea ce priveşte tipologia urgenţelor şi distribuţia pe agenţii, pentru perioada ianuarie – noiembrie 2019, cele mai multe apeluri de urgenţă au fost transferate la Ambulanţă – 55,50% (3.473.657), urmate de Poliţie – 22,91% (1.433.892), ISU-SMURD – 16,95% (1.060.666), Jandarmerie – 4,20% (262.950) şi alte agenţii – 0,44% (27.384).
Timpul mediu de transfer al unui apel de la operatorii STS la dispecerii agenţiilor de intervenţie a fost de 54,25 secunde, în anul 2019, potrivit STS.
Timpul mediul de preluare a apelurilor de 4,35 secunde. Raportat la indicele de performanţă recomandat de EENA (European Emergency Number Association), a cărui valoare pentru timpul mediu de preluare este de 12 secunde, timpul mediu de preluare din România este de aproape trei ori mai mic.
STS amintește că apelarea nejustificată a numărului 112 poate costa viaţa unei persoane aflate în pericol.
„Apelarea 112 în situaţii care nu reprezintă un pericol pentru viaţă, proprietate sau mediu provoacă întârzieri în acordarea ajutorului necesar persoanelor care sună pentru a anunţa urgenţe reale, iar acest lucru poate avea uneori consecinţe fatale”, spune STS
STS mai spune că atribuţiile operatorilor Serviciului din centrele unice pentru apeluri de urgenţă constau în preluarea apelurilor de urgenţă, realizarea interviului primar şi transferul acestora către dispecerii agenţiilor specializate de intervenţie.
Responsabilitatea operatorului STS încetează după transferul apelului şi informaţiilor obţinute către agenţiile de intervenţie, acestea din urmă având atribuţii în gestionarea intervenţiei, alocarea resurselor şi monitorizarea situaţiei semnalate.
