duminică

26 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

10 mai, 2012

Potrivit datelor disponibile la Institutul Național de Statistică, câștigul salarial a pierdut 5% din puterea de cumpărare din anul 2008 și până anul trecut.

Valoarea comunicată recent pentru luna martie, respectiv 1.543 lei (rămasă după impozitarea celor 2.126 lei brut) nu reușește, încă, să marcheze revenirea la nivelul de plecare maxim atins pe economie și păstrat aproape integral în 2009.

Indicele câștigului salarial nominal arată sporul de salariu față de anul precedent (considerat 100%), în timp ce indicele câștigului salarial real arată evoluția puterii de cumpărare a banilor primiți după ajustarea cu creșterea prețurilor. Se impune, însă precizarea că statistica a transformat în echivalent salarial și alte drepturi de care au beneficiat salariații, inclusiv cele în natură.


Tăierile salariale cu 25% din sectorul bugetar au afectat atât media națională, cât și, indirect, evoluția salariilor din sectorul privat. La bugetari, a fost evidentă afectarea nivelului de trai prin combinația dintre pierderile nominale și inflația pe perioada de după reducerea salariilor. Simultan, piața muncii a fost influențată puternic prin poziția de market-maker a statului, ceea ce a frânat creșterea salariilor din sectorul privat sub nivelul de creștere a productivității muncii.

Desigur, pe unele sectoare economice s-au înregistrat creșteri mai mari sau mai mici iar pe altele, inclusiv în administrația publică, puterea de cumpărare a angajaților a scăzut. Pierderea cumulată de putere de cumpărare a fost, la nivelul mediei naționale (public și privat împreună) aproape exact de 5 procente, ceea ce a adus un anumit deficit de cerere și a influențat negativ reluarea cereșterii economice.

Ar fi de remarcat și faptul că impozitarea veniturilor salariale a suferit două modificări importante după anul 2000. Modificarea modului de prelevare a impozitelor pentru asigurări sociale, șomaj, sănătate etc. a a adus o scădere importantă a raportului dintre suma teoretic castigată și banii primiți ”în mână”. De la peste 75% spre 71% în anul 2001.


Creșterea lentă din perioada cotei de impozitare progressive, susținută prin reduceri importante de impozite a cunoscut un salt în 2005, odată cu introducere cotei unice. Cu toate acestea, de la 77%, raportul dintre net și brut s-a deteriorat din nou sub efectul păstrării neschimbate a deducerii personale la nivelul de 250 lei și chiar a introducerii deducerii regresive (diminuarea ei progresivă pentru sumele impozabile de peste 1.000 lei și anularea completă la 3.000 lei).

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Așa s-a ajuns în situația paradoxală ca, la nivelul câștigului salariul mediu pe economie, impozitarea să fie resimțită efectiv de salariați în puterea de cumpărarea drept mai mare în condiții de cotă ”unică” de 16% decât în condiții de cotă progresivă între 18% și 40% cotă marginală. Concret, de la 73,2% în ultimul an de cotă progresivă, s-a ajuns sub acest nivel în 2009 și la ”plafonul” de 72,6% ce va scădea inevitabil pe măsură ce salariile vor crește în valoare nominal.

Practic, dacă nu se iau măsuri de degrevare a salariaților de impozite (implicit de reducere a costurilor cu munca pentru angajatori) raportul net/brut se va duce curând spre nivelul minim din 2002 și apoi sub acesta, spre nivelul de 70,1% corespunzător unor deduceri nule. Echivalente cu o cotă unică pură, se vede treaba mai împovărătoare decât cea progresivă, deși aritmetica ne spune că 16% e  mai mic decât 40%. Vom reveni cu explicații.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Nu cred ca statul a fost „market-maker” pentru salarii. Firmele au taiat drastic salariile de la primele semne de criza. In general salariul in mediul privat este conditionat de profit, deci implicit de productivitate. N-are treaba statul sa franeze vreo leafa, cata vreme nu e competitie, nu are capacitatea de a atrage cumva forta de munca. N-a fost cazul. In criza statul a concediat. A compara cele doua sisteme de impozitare din perspectiva strica a salariului mediu cred ca este oarecum inselator. Deocamdata ne situam pe un teritoriu speculativ in ce priveste deducerile. Nu stim care va fi ritmul, cum ar putea aseza palierele de deduceri. Eu cred ca daca vor taia 5% din CAS, vor incerca sa compenseze integral pierderea din impoyitul pe venit, ceea ce ma face sa cred ca impozitarea progresiva va micsora veniturile clasei de mijloc. De altfel aici a fost problema si inainte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Nu cred ca statul a fost „market-maker” pentru salarii. Firmele au taiat drastic salariile de la primele semne de criza. In general salariul in mediul privat este conditionat de profit, deci implicit de productivitate. N-are treaba statul sa franeze vreo leafa, cata vreme nu e competitie, nu are capacitatea de a atrage cumva forta de munca. N-a fost cazul. In criza statul a concediat. A compara cele doua sisteme de impozitare din perspectiva strica a salariului mediu cred ca este oarecum inselator. Deocamdata ne situam pe un teritoriu speculativ in ce priveste deducerile. Nu stim care va fi ritmul, cum ar putea aseza palierele de deduceri. Eu cred ca daca vor taia 5% din CAS, vor incerca sa compenseze integral pierderea din impoyitul pe venit, ceea ce ma face sa cred ca impozitarea progresiva va micsora veniturile clasei de mijloc. De altfel aici a fost problema si inainte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: