S-au furat 400 de milioane de euro într-un an de la Sănătate. Ce vezi la televizor e cearta pe ei

Nici contrariaţi, nici înduioşaţi: miza reformei în Sănătate este cine fură banii de medicamente. Partidul care pune ministrul, sau partidul care pune pe şeful Casei?

Să începem cu ai lui Cseke. Miniştrii UDMR au fost slabi ministri. Exact ca şi cei ai PDL, ca ai oricarui partid – de la stânga la dreapta şi invers – care si-a trecut oamenii prin armatele de mici activişti politici ai guvernelor de până acum.

Reforma sănătătii numai în mintea unui cimpazeu politic poate însemna doar reducerea numarului de paturi de spitale (fără să compensezi fenomenul altcumva – dar asta-i o alta discuţie), la Cultura Hunor o ţine la relanti (n-a fost un capăt de ţară povestea cu manuscrisele lui Cioran, dar episodul spune multe) – iar despre Mediu – ce sa mai vorbim?… Ce mai: oamenii au procedat cum fac de 15 ani încoace: în schimbul arbitrajului politic între stânga şi dreapta, îşi iau tainul şi de la atânga şi de la dreapta. Aşa că demisia lui Attila Cseke – sau, mai bine zis, cauzele ei – se adună la arsenalul de mici josnicii pe care partidele din arcul guvernamental şi le fac unul altuia, pentru o poziţie mai bună la negocieri. (Şi ceva mă face să cred că nu negociază nici pentru mine, nici pentru dumneata, cititorule).

Cu toate acestea, demisia lui Cseke trebuie luată altfel decât o ţâfnă politică. Ea atrage atenţia asupra unui fenomen care, culmea, nu-i folosit decât în discursurile la televizor. Marea miză a contractelor de medicamente – adică a banilor din Casa Natională de Asigurări de Sănătate.

În urmă cu doi ani, o premieră în România: o ştire străbătea paginile câtorva ziare: însuşi şeful suprem al CNAS anunţa că i s-au furat de sub tron 400 de milioane de euro numai într-un an, şi povestestea şi mecanismul! Era în 2009. De atunci, ştirea este reîncălzită, iar cifra apare din când în când (de obicei, când trebuie speriat cineva) prin interviurile celor care administrază banii, atât cei furaţi, cât şi cei care mai scapă printre degetele hoţilor la amărâţii din „sistem”.

A auzit cineva de vreo anchetă? De vreun control? De DNA? Cătuşe, mascaţi şi tot tămbălăul mediatic?

Nu. Pentru că miza nu este să prinzi hoţii, să opreşti fenomenul şi să recuperezi banii. Miza este si a fost: cine fura banii de medicamente? Partidul care pune ministrul, sau partidul care pune pe şeful casei? Căci hoţii nu cunosc decât 2 posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii). Nimeni n-a vrut până acum să reglementeze piaţa, pentru că niciunul din aceşti experţi, manageri, gestionari şi chiar moralişti nu se gândeşte decât la interesul său. Şi trebuie s-o recunoaştem: la împărţeala portofoliilor din orice coaliţie, fără controlul CNAS ministeriatul Sănătăţii n-are niciun haz..

Acum: Cotrocenii pregătesc un proiect de lege a Sănătăţii – studii, analize, discursuri de întîmpinare şi tot tacâmul. În fapt, legea va fi mai mult a CNAS-ului, şi e greu de spus că ea nu va fi însuşită politic de guvern – căci FMI-ul nu ne mai lasă să finanţăm cu ochii închişi deficitele enorme ale Casei, şi până şi hoţii şi-au dat seama că de unde tot iei şi nu pui nimic la loc se termină. Nu c-ar fi un capat de ţară, dar se termină chiar în timpul mandatului tău.De fapt, ce i-a oprit să facă acest lucru de-a lungul întregii legislaturi şi au lasat-o până în buza anului electoral?

Cum ce? Faptul că mecanismul funcţiona, iar FMI-ul nu ne pusese încă sula în coaste. Aşa că de la noua lege să nu avem aşteptări care să ne dezamăgească: ca orice normă, are nevoie nu doar de nişte iniţiatori vizionari, ci şi de nişte mascaţi talentaţi.

Aţi observat ultimul discurs de la Tv al lui Traian Băsescu? Pe mine, unul, m-a cuprins nostalgia (şi nu pentru că pe atunci eram mai tânăr): de câţi ani nu mai pomenise preşedintele nostru de „băieţii deştepţi”? Se apropie anul electoral pentru PDL, iar băieţii deştepţi se întorc. Nu doar cei din energie (apropo – ăia tocmai şi-au prelungit, în mandatul lui Boc, pe încă 10 ani, contractele de spoliere a statului semnate în vremea lui Năstase-DIP), ci băieţii deştepţi de pretutindeni. Se întorc în discursuri, pentru că, de fapt, ei nu au plecat nicio clipă – s-au bucurat doar de liniştea fără de care n-ar fi fost eficienţi.

Acum, la final de mandat, urmează împărţeala: ei cu banii, iar noi cu vodevilul: vocea uşor electronică a lui Boc, prin lapoviţa lui noiembrie – „Noua lege a sănătăţii este dovada toleranţei zero a guvernului actual faţă de corupţie”, iar din fundal un „hă hă hă..”