România față cu experiența slovacă a adoptării euro

Cu populație de patru ori mai mică și un teritoriu de cinci mai redus decât al României, Slovacia este singura economie din Europa Centrală și Estică ceva mai apropiată ca dimensiuni și structură de a noastră care a adoptat moneda unică europeană. De aceea, merită luat aminte la experiența slovacă și la modalitatea în care s-a făcut această trecere.

Cele trei state baltice deja intrate în Zona Euro și Bulgaria au mers pe un regim de curs de schimb fix în raport cu euro iar dintre celelalte șapte state foste socialiste cu regim de curs de schimb flotant doar Slovenia și Slovacia au trecut la euro. Slovenia a fost prima, la 1 ianuarie 2007 dar era comparabilă cu balticele, respectiv cam de zece ori mai mică decât România.

Așadar, singura referință rămâne coroana slovacă.
Aceasta a intrat în mecanismul ratelor de schimb ERM II la 28 noiembrie 2005 iar pe 8 iulie 2008 a primit aprobarea Consiliului European pentru a intra în Zona Euro. La limită, dată fiind conturarea deja a efectelor crizei economice mondiale ce s-au manifestat cu maximă intensitate după ce Slovacia intrase deja în Zona Euro.

Prin urmare, staționarea în ERM II a fost de trei ani (deși minimul cerut este de doi ani), ceea ce explică și recenta intervenție a guvernatorului BNR privind data de 1 ianuarie 2016 și nu 1 ianuarie 2017 drept termen pentru a intra în anticamera adoptării euro.

Aici merită menționată și precedentul nefast al Greciei, singura care a reușit să adopte euro după minimul de doi ani de staționare în ERM II.

Revenind la Slovacia, ar trebui să fim atenți la modalitatea în care s-a strecurat la limită cu paritatea coroanei în raport cu euro pe durata menținerii în ERM II.
De fapt, datele arată că trecerea la euro s-a făcut la o paritate cu 21,7% sub valoarea inițial asumată pentru păstrarea coridorului de variație impus, de plus/minus 15% (vezi tabelul).

A existat, însă, o ajustare pe parcurs, în primăvara lui 2008 și la peste doi ani de la intrarea în ERM II, atunci când, prin referința de curs, coroana s-a apreciat cu circa opt procente față de euro. Presiunile ulterioare în sensul aprecierii au fost atât de puternice încât trecerea la euro a trebuit făcută chiar la limita de 15% permisă de reglementările în vigoare, ceea ce explică și paritatea de 30,1260 SKK/Euro.

Evident, ajustarea economică la asemenea variații de curs, posibile și pentru România, a fost extrem de dificilă iar competitivitatea produselor slovace a avut de suferit, atât pe piața externă, cât și pe piața internă prin creșterea relativă a prețurilor în raport cu cele ale țărilor aflate deja în Zona Euro.

Pentru a vă face o idee asupra impactului concret, a fost ceva mai lent în timp dar, ca amplitudine, similar impactului asupra economiei elvețiene a ridicării pragului de 1,2 franci elvețieni pentru un euro. În termenii noștri, o modificare de la 3,74 lei/franc elvețian la 4,49 lei/franc elvețian, dar în sens invers, cu avantaje de moment pentru cei cu rate și cu mari probleme pentru vânzarea produselor din economia reală.

Mai mult, adoptarea euro a fost, la fel ca și în cazul Sloveniei, una de tip big-bang, cu schimbarea rapidă a însemnelor monetare și o perioadă de cirsculație în paralel a coroanei și euro de circa două săptămâni ( până la 16 ianurie 2009).

Afișarea duală a prețurilor, și în coroane și în euro, pentru familiarizarea populației cu noua monedă, s-a făcut obligatoriu doar pentru mai puțin de cinci luni, din 8 august 2008.

Datele definitive ale Eurostat consemnate după trecerea la euro arată o creștere lentă, dar sigură, a PIB pe locuitor la paritatea puterilor de cumpărare, precum și o stabilitate remarcabilă a prețurilor, astfel încât ( și pe fondul crizei din Europa) acestea erau chiar ușor mai mici la patru ani după aderare în raport cu media europeană.

Altfel spus, adoptarea euro nu a afectat nivelul de trai și nici nu a schimbat semnificativ prețurile produselor și serviciilor, ceea ce ar reprezenta temerile cele mai importante pentru populație.

Chestiunea este dacă noi suntem suficient de pregătiți pentru a reuși ce a reușit Slovacia.
Or, această țară a intrat în grupul țărilor dezvoltate OECD în anul 2000 și a evoluat înaintea intrării în ERM II după cum urmează :

Am pornit din anul 2002 pentru că atunci Slovacia avea un nivel de 54% din media UE27 la PIB/locuitor (la paritatea puterilor de cumpărare ) și a adoptat euro în 2009, după o perioadă de avânt economic incontestabil ( cu un maxim de 8,5% în 2006).

Din această perspectivă, ar apărea mai plauzibil ca România, care nu este membră OECD și avea 55% din media UE la PIB/locuitor în 2014 să adopte euro prin 2021 – 2022.

Desigur, o țară nu seamănă atât de bine cu alta și situația nu e aceeași, încât să acționăm pornind de la premiza unei similitudini suficient de ridicate.

Dar nici situația internațională și nici perspectivele noastre de creștere reflectate într-un PIB potențial nu cu mult peste cele 3,4% din 2013 și 2,8% din 2014 nu ne ajută pentru a spera la o performanță peste cea a Slovaciei.