Premierul Victor Ponta a declarat miercuri că ANAF are de recuperat peste 40 de miliarde de lei din procesele de insolvenţă aflate pe rol, sumă ce ar permite acoperirea pe 8 ani a golurilor pe care le-a lăsat în fondul de pensii reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor sociale.
Specialiştii în domeniu sunt de părere însă că Executivul nu se poate baza pe aceşti bani, practica demonstrând că bugetul nu recuperează decât o foarte mică parte din aceste creanţe.
Guvernul a decis săptămâna trecută reducerea CAS, la angajator, începând cu 1 octombrie anul acesta. Misiunea FMI – CE – BM nu a fost de acord, întrucât diminuarea nu este sustenabilă în anii următori, Executivul nereuşind să identifice sursele din care va acoperi pe viitor deficitul creat astfel sistemului public de pensii.
Conform calculelor Ministerul de Finanţe, sistemul public de pensii va pierde anul acesta (în cele trei luni de aplicare a reducerii) 1,12 miliarde de lei, în 2015 – 6,480 miliarde de lei, în 2016 – de 6,826 miliarde de lei, în 2017 – 7,184 miliarde, iar în 2018 – 7,184 miliarde de lei.
Banii pentru anul acesta sunt asiguraţi din impozitul pe construcţii speciale, aşa numita „taxă pe stâlp”: în septembrie, firmele vor vira la buget a doua tranşă din totalul declarat pe anul 2014, total de 1,449 miliarde de lei.
Sursele pentru anii viitori nu au fost încă identificate, astfel încât premierul a declarat că recuperarea banilor de la companiile aflate în insolvență ar putea fi o sursă pentru următorii 8 ani.
Sunt însă creanţele din insolvenţe venituri pe care se poate baza Guvernul?
1. Legea nu se aplică retroactiv
În declarația de presă trimisă luni de Biroul de presă al Guvernului, premierul explica: „Vestea buna este ca, dacă vor fi recuperate cele aproape 40 de miliarde de lei datorate de contribuabilii aflaţi în insolvenţă către ANAF, reducerea CAS cu 5 p.p. la angajator poate fi menţinută pentru o perioadă de aproximativ 8 ani, la un cost bugetar de 4,8 miliarde de lei pe an al acestei măsuri.
Vestea proasta este ca, in prezent, exista un blocaj in ceea ce priveste Codul Insolventei, care inca nu este promulgat. Daca ar fi promulgat, nu ar mai exista discutii cu privire la sustenabilitatea CAS nu doar pentru anul acesta, dar si pentru viitor. De aceea am cerut astăzi CCR să transmită președintelui motivarea în cazul Legii Insolvenței”, se spune în comunicatul care îl citează pe Victor Ponta.
Legea însă nu se aplică retroactiv, aşa încât recuperarea celor 40 de miliarde datorate ANAF nu are nicio legătură cu legea care nu poate fi încă promulgată deoarece Curtea Constituţională nu a redactat încă decizia din 21 mai.
Principiul neretroactivităţii este luat în considerare chiar în textul legii pe care premierul o doreşte cât mai repede aplicată: la art. 343 se precizează că „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.”
De aceea, cele 40 de miliarde nu au nicio legătură cu noua lege, ele urmând să fie fie recuperate pe reglementarea aflată acum în vigoare.
2. România, cea mai mică rată de recuperare din insolvenţe
Ionuţ Dumitru, președintele Consiliului Fiscal și economist-șef al Raiffeisen Bank, consideră că declaraţia premierului conţine „o fractură logică”: „Dacă firmele respective îşi puteau plăti datoriile, nu intrau în insolvenţă”.
Pe de altă parte, atrage atenţia Ionuţ Dumitru, rata medie de recuperare din România estre cea mai redusă din regiune, din cauza slabei discipline financiare şi a altor motive.
Potrivit Doing Business 2014, realizat de Banca Mondială, în România se recuperează doar 30% din creanţele din insolvenţe. Spre comparaţie, în statele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), rata medie de recuperare este de peste 70%.
Nu există însă nicio statistică naţională care să spună cât din aceste creanţe recuperate aparţine statului.
Noua lege, a cărei promulgare încearcă premierul să o grăbească, oricum nu va ajuta în mod special statul, datoriile către bugetul de stat fiind pe locul 5 în ordinea de restituire a sumelor datorate, comparativ cu locul doi, în legea actuală.
3. Nu este o sursă pentru acoperirea golurilor lăsate la pensii
Gabriel Biriş, avocat specializat în legislaţie fiscală, partener la Biriş-Goran, este categoric: „Recuperările din insolvenţe nu sunt o sursă pentru acoperirea golurilor lăsate de reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiilor sociale”.
În primul rând, atrage el atenţia, „imensa majoritate a companiilor aflate în insolvenţă sunt firme fantomă”, fără active, patrimoniu, din care să poţi recupera ceva.
Pe de altă parte, explică Gabriel Biriş, spre deosebire de ceilalţi creditori, statul are la dispoziţie instrumentele necesare pentru recuperarea datoriilor înainte de intrarea în insolvenţă. Instrument pe care ANAF-ul a şi început să-l foloseasccă în ultimul timp, de altfel: „Este vorba despre blocarea conturilor firmei. În ultima perioadă sunt foarte activi, în privinţa aceasta”, spune Gabriel Biriş.
Aşadar, problema rămâne tot a colectării.
Insolvenţele în România
Perioada medie a proceselor de insolvenţă este de 3,3 ani, conform doingbusiness.org, însă în România există sute de cazuri care cu durate de aproximativ 10 ani.
România este statul membru din Europa Centrală şi de Est cu cele mai multe insolvenţe, arată ultimul studiu COFACE, cu o rată a insolvenţelor de 6.44 la suta de firme active. Cel mai mare procent din regiune, dacă nu luăm în considerare şi Serbia, care nu este membră a UE.
De asemenea, avem cea mai mică rată de succes a insolvenţelor. Alexandru Păunescu, directorul direcţiei juridice din BNR, declara anul trecut că doar 1% din firmele intrate în insolvenţă reuşesc să se salveze.
Pentru perioada mai 2007 – martie 2013, staistica prezentată de Alexandru Păunescu arăta că intraseră în insolvenţă aproximativ 122.000 de companii, din care 1,1% au reuşit să-şi continue activitatea prin reorganizare, pentru 84% s-a deschis procedura falimentului, iar dintre acestea, 74% au şi fost radiate.
Până în 2011, situaţia era şi mai rea: procentul de succes se situa în jurul a 0,7% din totalul insolvenţelor.
Codul insolvenţei, armă de atac împotriva Curţii Constituţionale
Premierul a acuzat Curtea Constituţională că întârzie publicarea motivării Deciziei privind Codul insolvenţei, ceea ce face ca statul să piardă bani prin care s-ar putea acoperi golurile provocate de reducerea CAS.
Victor Ponta a vorbit luni de existenţa unei “neglijenţe grave” pe traseul CCR – Preşedinţie şi a unui “circuit de interese” care blochează Codul insolvenţei, iar marţi i-a scris preşedintelui Curţii, Augustin Zegrean, solicitându-i să trimită către preşedintele Traian Băsescu decizia privind Legea insolvenţei.
Nu a fost primul atac al premierului împotriva Curţii Constituţionale din cauza modificărilor la Codul insolvenţei.
Pe 30 octombrie 2013, a doua zi după ce magistraţii CCR au declarat neconstituţională OUG de modificarea a Codului, premierul acuza Curtea că sprijină evaziunea fiscală.
“Când văd companii serioase cum este Coca-Cola că plătesc taxe cu care compensăm faptul că alte firme nu plătesc taxe şi se ocupă cu evaziunea fiscală, evaziune care văd că acum e sprijinită şi de Curtea Constituţională, care nu ne lasă să combatem evaziunea fiscală, cu atât mai mult apreciez companiile serioase care plătesc taxe”, declara Victor Ponta în timpul unei vizite la fabrica Coca-Cola din Ploieşti, unde se inaugura o nouă linie de producţie.
Curtea Constituțională a decis pe 29 octombrie anul tecut că Ordonanța de Urgență prin care Guvernul a modificat Codul insolvenței, reglementare ce a şi fost în vigoare timp de 4 zile, este neconstituțională.
Guvernul a modificat articolele neconstituționale şi a trimis Parlamentului un proiect de lege cu modificările la Codul insolvenţei. Legea votată a fost atacată la CCR de parlamentarii liberali, iar pe 21 mai, Curtea a declarat reglementarea ca fiind constituţională.
