Deficitul bugetar urmărit în execuţia bugetară va rămâne stabilit la valoarea de 2,97% din PIB, potrivit rectificării anunţate ca fiind pozitivă de Ministerul Finanţelor.
Practic, valoarea creşterii economice în termeni reali a fost readusă la valoarea de 5,5%, dar PIB-ul pe 2018, estimat iniţial la circa 908 miliarde lei a fost reevaluat la 945 miliarde lei (cu patru procente mai mare în termeni nominali).
Urmare a unei inflaţii medii anuale care a fost majorată pe parcurs, urmare a unor evoluţii peste aşteptări, de la 3,1% la 4,7% şi a unui curs de schimb modificat de la 4,55 lei/euro la 4,65 lei/euro, veniturile au fost reaşezate în plus ca valoare nominală cu 5,99 miliarde lei iar cheltuielile cu 7,09 miliarde lei.
Manevra de racordare la creşterile de preţuri din economie peste nivelul estimat iniţial (vezi şi majorarea deflatorului cu care se ajustează PIB de la 2,1 la 4,3, adică mai mult decât dublu !) a fost făcută cu păstrarea deficitului ca procentaj în PIB, în pofida faptului că deficitul bugetar programat a fost majorat cu 1,1 miliarde lei, pentru a păstra încadrarea în cerinţa de maximum 3% impusă prin criteriile de la Maastricht.
Aparent, au crescut sumele alocate, ceea ce indică o rectificare pozitivă, dar acest lucru este valabil doar în termeni nominali.
De fapt, dacă facem ajustarea dată de modificarea deflatorului, obţinem aproape exact aceleaşi cifre ca şi cele iniţiale pentru venituri şi cheltuieli, adică în termeni reali nu s-a produs nimic semnificativ per total.
Asta cu observaţia importantă că atât veniturile cât şi cheltuielile bugetului general consolidat s-au diminuat ca pondere în PIB ( cu circa 0,6% în ambele cazuri).
Ceea ce nu e bine faţă de prevederile iniţiale (România avea şi aşa printre cele mai mici valori ale ponderii bugetului în PIB la nivelul UE) dar este semnificativ mai bine decât valorile consemnate anul trecut (când veniturile anunţate prin execuţia bugetară la 12 luni au coborât chiar sub pragul de 30% din PIB).
Ocazia prilejuită de rearanjarea relativ neutră în termeni reali per total buget a prilejuit, însă, o redistribuire a creşterilor (cert nominale dar nu şi sigur în termeni reali în anumite cazuri, ca putere de achiziţie de bunuri şi servicii) şi a scăderilor (tot cert nominale dar şi cât se poate de cert reale) de la caz la caz, după cum urmează:
Desigur, în topul acesta de creşteri şi scăderi trebuie ţinut cont şi de sumele iniţial alocate, cu menţiunea importantă că scăderile au fost în marja de 10% permisă de legislaţia finanţelor publice din sume care nu puteau fi angajate în primul semestru al anului.
Observații privind realocările
Altminteri se pot face multe comentarii despre prioritizarea alocărilor.
De la plasarea în poll-position a Ministerului Finanţelor (obligat să facă plata la bugetul UE) şi până la redirecţionarea unor sume comparabile de la siguranţa naţională (SRI) către Catedrala Mântuirii Neamului sau lăsarea fără o parte importantă din finanţare exact a Ministerului Cercetării şi Inovării, când noi suntem la coada UE cu mai puţin de o jumătate de procent din PIB faţă de cele 2% media europeană şi ţinta de 3%, pot fi făcute destule observaţii.
Mai important ar fi ca cifrele prevăzute pe partea de venituri, unde bugetele locale ar urma să atingă aproape 60% din plusul prevăzut la rectificare ( 3,48 miliarde lei) iar Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate să adauge alte 20% (1,2 miliarde lei), pentru ca diferenţa până la cele şase miliarde vizate să vină de la cele aproape +900 milioane lei venituri care ar urma să vină de la bugetul asigurărilor sociale şi cam 250 milioane lei la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Adică să reuşim să aducem la bugetul public total şi banii pentru a avea de unde finanţa şi cheltuieile prevăzute în plus. Mai ales că nu a fost lăsat aproape niciun spaţiu de manevră pentru eventuale evenimente nefericite iar toată suma de 1,1 miliarde de lei apărută din majorarea în termeni nominali a PIB, pe fondul creşterilor de preţuri peste prognoza iniţială, a fost deja antamată.
