Aproximativ 40% din cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție, aflate în subordinea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), conform raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi.
După analizarea documentului, Camera Deputaților a adoptat marți o hotărâre prin care se înscrierea fenomenelor de dispariţie de copii şi a traficului de persoane în viitoarea Strategie Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2025 – 2030.
De asemenea, deputații cer mecanisme clare de lucru pentru poliţişti în cazul activităților de căutare și modificări legislative ce le vor oferi acestora instrumente eficiente pentru localizarea minorului dispărut.
Comisia mai recomandă o analiză pentru a vedea dacă se impune o majorare a pedepselor sau dacă ele sunt suficiente, precum și creearea unnui sistem SMS alert pentru informarea persoanelor dintr-o zonă cu privire la semnalmentele persoanei dispărute.
Abuzuri, traume psihice, indiferență, legislație proastă:
- Legături pe care anumite persoane din structurile de conducere ale DGASPC-urilor le-ar avea în relația cu rețele ale traficului de persoane pentru racolarea minorilor în scopuri sexuale și în scopuri de cerșetorie. Fete minore “ies din țară cu documente false sau declarații la un notar plătit”, tinerele sunt „învoite”de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și “scoase la produs de către traficanți”.
- Au fost semnalate nereguli și cu privire la organele de conducere din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, cunoscute și ca „bazine de traficare”, în sensul existenței unor legături între aceștia și membri ai rețelelor de trafic de persoane. reprezentante ale două ONG-uri ce activează în domeniu au oferit ca exemple cazuri din județele Dolj, Brașov, Teleorman, Călărași, Galați, Brăila și Constanța.
- Tot reprezentanți ai ONG-urilor acuză că există cazuri de copii dispăruți „ținute în sertarele procurorilor chiar și peste 4 ani”.
- Practica DGASPC-urilor de a muta un copil dintr-un centru în altul (respectiv de a-l scoate din centrul fundației și a-l duce în centrul de asistență socială publică). Astfel, s-au înregistrat cazuri de copii traumatizați care s-au sinucis din cauza acestor mutări repetate. Copiii traumatizați au nevoie de stabilitate emoțională, ce nu poate fi dobândită dacă copilul este mutat. DGASPC-urile ar trebui să aibă centre de asistare a victimelor traficului de persoane și să dobândească personalitate juridică, pentru a putea fi trase la răspundere în instanță.
Trafic de minori – Exemple concrete:
- În județul Teleorman: Iana Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, conform căreia “2 fete (15 și 17 ani) a prezentat cazul a două minore care aveau documente falsificate pregătite pentru ieșirea din țară. Fetele aveau un istoric de traficare în DGASPC-uri, inclusiv la DGASPC Roșiori. De asemenea, au existat cazuri de violență și abuz sexual din partea angajaților DGASPC, confirmate de însuși conducerea instituției: “au fost cazuri de violență fizică și verbală, cu siguranță existăși acum, dar nu sunt raportate la nivelul conducerii” a declarat directorul general al instituției, audiat în Comisia parlamentară.
- Cazul unui băiat din Brașov recrutat cu ajutorul unui angajat DGASPC BV și vândut unei rețele de proxeneți, de la vârsta de 11 – 12 ani. Directorul general DGASPC Brașov a afirmat că a aflat despre acest caz din mass-media, însă nimeni dintre angajații instituției nu a identificat cazul. Referitor la situația fetelor minore însărcinate care sunt în programul de protecție al DGASPC, directoarea a menționat că în prezent sunt două cazuri și au fost sesizate organele de urmărire penală.
- În Dolj, la momentul audierii conducerea a declarat că există trei cazuri de abuz sexual pentru care a fost începută urmărirea penală împotriva a doi asistenți maternali și a unui polițist. Directorul General a afirmat că au existat și suspiciuni de existență a unei rețele de trafic de minori, iar de fiecare dată au fost sesizate organele de Poliție și DIICOT. La prezentarea cazului unei minore cu pașaport fals, găsită de către poliție în Cartierul Roșu din Olanda, Amsterdam în 2014 (astfel s-a aflat de rețeaua de trafic de persoane din Craiova, unde era implicată și directoarea DGASPC Dolj de la acea vreme, care „a rugat să lase fata să plece înapoi în Olanda”), directorul actual al instituției, domnul Florin Stancu, a răspuns că nu avea cunoștință de acest caz.
Problemele Centrelor de Protecție a Copilului
- Conducerea DGASPC-urilor nu poate închide contractele de muncă ale angajaților acuzați de violență psihică, fizică și/sau sexuală, în lipsa unei sentințe definitive.
- Lipsa psihologilor specializați în terapia copiilor sau pregătirea precară a acestora.
- Este necesară, al nivelul reglementărilor, o distincție clară între traficul de minori și proxenetism.
- Trebuie reglementată prin lege modalitatea prin care polițiștii pot acționa. Pentru a primi aprobare pentru interceptare și localizare a unui minor dispărut, polițiștii au forțat lucrurile pentru a oferi indicii din care să rezulte traficul de persoane, astfel încât să poată înregistra in rem această infracțiune și să aibă acces la instrumentele corespunzătoare din Codul de procedură penală.
- Este nevoie de o supraspecializare la DCCO și DIICOT pe aceste infracțiuni.
- Problema reacției întârziate și/sau superficiale a polițistului din linia întâi (v poliția rurală, locală, polițistul de proximitate) în cazuri de suspiciune de dispariție sau trafic de persoane.
- Insuficient personal specializat, în Poliție și DGASPC-uri.
