Comisia Europeană a adoptat anul acesta două decizii prin care a interzis României și Lituaniei să acorde autorizații de urgență nejustificate pentru folosirea de către fermieri a unor pesticide periculoase și cu folosire foarte limitată în Uniune.
Comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară din acea perioadă, Stella Kyriakides, a declarat că “este prima dată când Comisia adoptă asemenea decizii. Acordarea autorizațiilor de urgență pentru pesticide este posibilă numai dacă sunt îndeplinite condiții stricte. Pactul ecologic european subliniază că sustenabilitatea lanțului alimentar este o prioritate pentru UE și nu putem accepta ca statele membre să utilizeze în continuare pesticide care dăunează mediului și biodiversității, atât timp cât există alternative”.
Într-un raport de anul trecut, executivul UE preciza că autorizațiile de urgență sunt acordate cu mare larghețe, fără a se evalua toate alternativele posibile pentru combaterea dăunătorilor.
În acest context, absența unei evaluări oficiale documentate pune sub semnul întrebării capacitatea autorităților române de a informa în mod corespunzător statele membre și Comisia cu privire la măsurile adoptate pentru garantarea siguranței consumatorilor, este concluzia raportului CE, citată de publicația LanțulAlimentar.
Cele mai importante precizări din Raportul CE
- În România, autorizațiile de urgență se acordă de regulă fără restricții cum ar fi, de exemplu, limitarea utilizării la zonele cele mai afectate de dăunători sau impunerea unei monitorizări obligatorii a dăunătorilor în vederea justificării utilizării neonicotinoidelor. Prin urmare, este posibil ca utilizarea PPP să nu se limiteze doar la zonele în care predomină dăunătorul/pericolul și nu există garanții că dăunătorul/pericolul nu ar putea fi combătut prin alte mijloace rezonabile. Aceasta constituie o încălcare a articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.
- În România, autorizațiile de urgență se acordă de regulă fără restricții cum ar fi, de exemplu, limitarea utilizării la zonele cele mai afectate de dăunători sau impunerea unei monitorizări obligatorii a dăunătorilor în vederea justificării utilizării neonicotinoidelor. Prin urmare, este posibil ca utilizarea PPP să nu se limiteze doar la zonele în care predomină dăunătorul/pericolul și nu există garanții că dăunătorul/pericolul nu ar putea fi combătut prin alte mijloace rezonabile. Aceasta constituie o încălcare a articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.
- Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) nu a efectuat nicio evaluare oficială documentată înainte de acordarea autorizațiilor de urgență. Absența unei astfel de evaluări înseamnă că ANF nu asigură faptul că dăunătorul/pericolul nu poate fi combătut prin orice alte mijloace rezonabile și că instituția nu evaluează în mod oficial siguranța utilizării propuse prin expunere alimentară și nealimentară și pentru organismele nevizate și pentru mediu.
- În 2016, 2017 și 2018, România a raportat la Bruxelles 32 de autorizații de urgență.Astfel, România ocupa locul al 18- lea dintre cele 28 de state membre ca număr de autorizații de urgență sau derogări acordate în această perioadă.
- În 2018, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA) a examinat autorizațiile de urgență acordate de șapte state membre, inclusiv România, în 2017, pentru produse de protecția plantelor ( PPP ) cu conținut de clotianidin, imidacloprid și tiametoxam, substanțe active interzise de Uniunea Europeană, dar care pot fi totuși folosite, temporar, prin derogări acordate de statele membre, care trebuie să-și fundamenteze decizia și să dovedească faptul că fermierii nu dispun de metode alternative pentru combaterea dăunătorilotr. EFSA a concluzionat că dintre cele șase combinații de plante de cultură/dăunători, autorizațiile de urgență nu au avut o justificare științifică în trei dintre cele șase cazuri din România.
