La trei ani și jumătate după lansarea PESCO, multe dintre proiectele militare comune ale UE se află tot în stadiu incipient, prea puține avansând conform așteptărilor, arată raportul anual obținut de Politico.
Programul, denumit Cooperarea Structurală Permanentă, a adunat 25 dintre statele membre UE, care lucrează în grupuri mici la 46 proiecte comune ce acoperă domeniile terestru, maritim, aerian și spațiu cibernetic și care dezvoltă programe variate, de la apărare împotriva atacurilor cu drone până la pregătire în domeniul spionajului.
Raportul, care trece în revistă toate cele 46 de proiecte comune, confirmă că UE are ambiții mari să-și capete ”autonomia strategică”, dar are de trecut încă multe obstacole.
Potrivit raportului pregătit de secretariatul PESCO și transmis statelor care au aderat la inițiativă, 15 proiecte sunt în întârziere față de calendarul asumat. În 6 situații, întârzierea este atribuită pandemiei, în celelalte cazuri nu este menționat un motiv al întârzierilor înregistrate.
Raportul mai arată că în 14 proiecte anul pentru ”primele livrabile” a fost mutat în ani următori, iar în 6 situații anul ”livrării finale” a fost la fel amânat.
Niciunul dintre cele 46 proiecte nu se va finaliza mai devreme decât era estimat.
Un total de 21 de proiecte sunt încă în faza de „ideatie” – cu alte cuvinte, ideea este încă în curs de dezvoltare. Alte 17 sunt în faza de „incubație”, unde este definit domeniul de aplicare al proiectului.
Dintre cele 46 de proiecte acceptate de UE, doar opt sunt în penultima fază, de execuție. Niciunul nu se află în faza finală de „închidere”.
România a aderat la 12 proiecte:
- Centru de Comandă Medical
- Mobilitate Militară
- Sistem autonom maritim antimină
- Echipă comună pentru Răspuns Rapid Cyber
- Centru de antrenament pentru Elicoptere
- Modul submersibil pentru Intervenții maritime
- Element suport geo-meteorologic și oceanografic
- Poligon exerciții pentru apărare atacuri chimice, biologice, radiologice și nucleare
- Materiale și componente tehnologice
- Rețeaua europeană de scafandri
- Capacități de luptă colaborativă
- Arhitectură de sisteme operare la distanță aeronave
Politico scrie că diplomați UE au admis că PESCO se confruntă cu probleme, dar unii afirmă că direcția în care se îndreaptă lucrurile este mai importantă decât viteza.
Timp de decenii, UE s-a arătat extrem de dornică să se remarce în domeniul militar, dar unele țări membre au susținut că apărarea este o problemă de competența guvernelor naționale.
Unii au remarcat chiar că UE este un ”proiect de pace” și nu ar trebui să fie implicat în sfera militară, care este foarte bine acoperită de NATO și de Statele Unite.
În ciuda unei doze consistente de scepticism, PESCO a fost lansat în încercarea de a spori capacitățile militare ale UE, fără a-i obliga pe toți membrii UE să ia parte și cu promisiunea că va evita duplicarea cu NATO – o preocupare majoră în special pentru țările din Europa de Est, care văd alianța atlantică ca fiind crucială pentru a combate agresiunea rusă.
Administrația Biden apare mulțumită cu acest model limitat, într-o schimbare majoră față de era Trump. La începutul acestui an, SUA chiar s-au alăturat unuia dintre proiectele PESCO- programul de mobilitate militară condus de Olanda, care urmărește să faciliteze deplasarea rapidă a trupelor și echipamentelor în întreaga Europă.
