Un indicator de care depinde potențialul de creștere pe viitor al României – la cel mai mic nivel din ultimii zece ani - CursDeGuvernare.ro
duminică

17 octombrie, 2021

Un indicator de care depinde potențialul de creștere pe viitor al României – la cel mai mic nivel din ultimii zece ani

24 august, 2015

defcitRomânia a înregistrat în anul 2014 cea mai redusă valoare a formării brute de capital fix (FBCF) raportat la Produsul Intern Brut din ultimii zece ani, nivelul de 22,0% fiind mai redus chiar decât cel din 2004 ( 22,4%) și mult sub nivelul record atins în anul 2008, de 36,0% din PIB.

În plus, din 2012 încoace, trendul este descrescător, ceea ce va greva asupra potențialului de creștere pe termen mediu al economiei.

1
(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Evident, valori conjuncturale precum cele din 2007 și 2008, atunci când s-a investit din plin în nou promovata Românie pe fondul unui deficit de cont curent masiv dar finanțabil Nu erau sustenabile.


Dar nici reducerea semnificativă a sumelor pentru asigurarea unor perspective de competitivitate pe viitor nu a fost în regulă, inversarea de trend din perioada  2010 – 2012, altminteri cu sacrificii la nivelul traiului zilnic, fiind salutară.

Din păcate, a urmat o scădere destul de abruptă, simultană cu reluarea unei creșteri economice onorabile în context european.

Necesitățile de echilibrare bugetară au constituit un factor puternic în acest sens, dar nici refacerea veniturilor la nivelul nesustenabil stabilit în 2008 nu a fost străină de declinul unui indicator economic important pentru potențialul de creștere pe viitor.

Puțină teorie necesară înțelegerii

Pentru a putea înțelege importanța acestui indicator economic, e musai să să facem trimitere la o relație simplă, care ne prezintă poziția formării brute de capital fix ( partea covârșitoare a formării brute de capital) în raport cu PIB.


2

Mai pe înțeles, rezultatul activității economice interne plus ce obținem în plus din schimburile externe pentru consum ( PIB-ul plus diferența dintre importuri și exporturi, diferență care ne creează apoi deficit de cont curent care trebuie finanțat, dar asta este o altă problemă) se poate duce în consum sau în investiții care să genereze ulterior valoare adăugată brută în economie.

Dacă alocăm mai mult pentru consum, investim mai puțin și viceversa, proporția considerată corectă în epoca socialistă ca justă pentru dezvoltare rapidă fiind de mai puțin de 70% pentru consum și peste 30% pentru formarea brută de capital.

În prezent, statul, nemafiind proprietar asupra celei mai mari părți din economie nu mai controlează direct aceste proporții. Poate, însă, să dirijeze fondurile de care dispune, mai mult sau mai puțin ca pondere, pentru salariile bugetarilor, pensii și programe sociale, pe de o parte, sau pentru investiții în infrastructură și alte proiecte cu sau fără cofinanțare europeană pe de altă parte.

Cu cât guvernul în funcție decide să aloce mai mult pentru acestea din urmă, cu atât va grăbi dezvoltarea țării pe viitor dar, în același timp, va reduce nivelul de trai din prezent ( așa-numita ”politică de austeritate”) și va risca să nu mai păstreze puterea.
Invers, cu cât beneficiile de moment oferite potențialilor alegători sunt mai generoase, cu atât va fi mai apreciat, dar va compromite perspectivele de viitor ale țării.

Acest joc are un nivel de optim care, dificil de stabilit și gestionat, cu atât mai mult cu cât, nefiind o economie planificată, nu se știe cum va reacționa sectorul privat și cum vor putea fi păstrate echilibrele pe alți indicatori-cheie. De pildă cursul de schimb leu-euro, de care depind mărimea ratelor la credite și stabilitatea sistemului bancar.

Contextul european

Pentru referință la nivel european, vă prezentăm cum s-au situat alte țări din UE anul trecut în materie de formare brută de capital, atât dintre fostele colege de bloc socialist cât și dintre statele occidentale dezvoltate.

Din prima categorie se detașează Estonia ( recent intrată în clubul euro și pornită pe fapte mari în domeniul facilităților de dezvoltare a unei afaceri) și Cehia ( vecina noastră de clasament în fruntea creșterilor PIB trimestrial la ultimele date semnal prezentate de Eurostat ).

Chiar dacă, oarecum surprinzător, România figurează înaintea Ungariei sau Poloniei, meritul nu revine sectorului guvernamental ci inițiativei private care a ajuns să opereze la noi mai mult sau mai puțin independent de problemele cu care se confruntă viața politică și care afectează mediul de afaceri.

3

Cert este că, deși avem pretenții să ajungem cândva din urmă țările din Occident, nu dăm semne că ne-ar interesa acest lucru și în materie de alocare a PIB pentru dezvoltare. Astfel, ne plasăm după Suedia sau Belgia și nu cu mult înaintea Franței și Germaniei, țări care au deja un stoc considerabil de capital performant.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

De menționat pentru luare aminte, formarea brută de capital a scăzut dramatic în Grecia de la 25,7% din PIB în anul 2007 până la 11,2% din PIB în anul 2013, pentru a reveni ușor la 11,6% anul trecut.

Și mai grav, aceste valori relative s-au diminuat atât de consistent pe fondul reducerii rezultatului economic elen ( numitorul fracției la al cărei numărător era formarea de capital) cu circa 25%.

citește și

lasă un comentariu

6 răspunsuri

  1. Si, mă rog, care sunt motivele pentru care sectorul privat nu investește? Formarea brută de capital fix într-o țară cu un buget ale cărui venituri nu depășesc mai niciodată 32% din PIB ar trebui să fie de resortul capitalului privat, în mare parte.
    Da, în ultimii ani ai regimului comunist FBCF a fost de peste 36%. În condițiile unei proprietăți publice asupra economiei absolut ecrasantă. Și populația nu a mai suportat. Consumul nu poate fi amânat oricât nici măcar în condiții de dictatură. Economiștii noștri ar trebui să gândească la cele mai bune soluții posibile. Și, mă tem, amânarea consumului pe mai departe nu mai este posibilă decât cu riscuri politice serioase. Și nu mă refer la ”rotativa” electorală clasică, ci la surprize mult mai neplăcute.

    1. Consumul crește – o arataă toate statisticile , nu doar ale INS. Problema este că producția autohtonă vine foarte subțire din urmă, scăderea fiscalității pe consum (mai bine zis scăderea bruscă – pentru că asta e problema) avantajează retailerii care vin aici să vândă, la prețuri mai mari produse de o calitate indoielnică (pentră că există și o educație a consumului, iar când românul majoritar consumă pretentiile lui sunt indeobste foarte mici – de aici și prețurile mari comparativ cu calitatea.
      mai detaliat: tva redus la coca cola sau la fast-food – când e oficial câte ravagii face asta pentru sănătatea generală? tva redus la cascavalul produas sub brand românesc în germania cu lapte unguresc (riguros exact) ? tva pentru produsul național brut al altora ?

      sau pe alt palier: incurajarea consumului pentru omul sărac de la baza societății (dacă mergem în țară, dincolo de București o să vedem că salarii de peste 1700-18– au doar unii bugetari din instituții mai speciale) ? nu: reducerea tva avantajează tocmai pe cei care consumă mult – ba chiar cu cât consuma mai mult și cu cât cheltuie mai mult cu atât sunt mai avantajați.

      omul de la baza societății avea nevoie mai degrabă de scădereav taxelor pe muncă (lucru pe care-l cer si desenele macro- de altfel) – si când spun asta mă refer si la companiile de la baza economiei – imm-urile – acolo trebuia să se ducă relaxarea fiscală a consumului: si ar fi fost si bani de consum, dar obținuți altfel.

      da, tva trebuie să scadă la un moment dat : dar până la el noi avem de Defiscalizat chestiuni mult mai importante.

    2. Acum 30 de ani formula PIB-ului era alta!
      Asta inseamna ca FBCF reprezinta de fapt investitiile+economiile (de toate felurile) si n-ar fi stricat acesta precizare pentru cine nu stie! Poate n-am citit prea atent dizertatia, dar va asigur ca 90% din parlamentarii nostri habar nu au ce e ala PIB!

  2. Ce-i corect, e corect! FBCF din 2011 de 27,1% din PIB se sprijina pe cel mai mare volum de investitiii straine (1,8 mld. E)din deceniul supus analizei, cele mai multe investitii din cheltuielile de capital de la bugetul de stat care au creat locuri de munca si valoare adaugata (bazine, patinoare, telegondole, sali de sport, terenuri sportive, parcuri, locuri de joaca, etc – uite, de exemplu, investitia mea preferata din primavara acelui an (si domnul C. Grosu, daca se mai deplaseaza in urbea lui Gil, D-zeu sa-l odihneasca, sa-si revada vechii colegi, ar putea sa ma confirme) sunt lucrarile la canalul SB pentru care se alocasera 60 milioane lei in lista de investitii de la buget), a fost anul cu cel mai mare volum de fonduri europene atrase si, nu in ultimul rand, cu PIB-ul, ca baza de raportare, cel mai mare din perioada de studiu…

    ,,Puțină teorie”, nu stiu cita ,,intelegere”, dar…despre calitatea si utilitatea investitiilor…vorba cintecului: ,,…unde eee // ..si ce-ati facut cu eaaa..”…. hchmmch… Scuze! sunt putin ragusit…am ra(e)cit(it) titlul…

  3. dezactivati optiunea de auto-correct din office, sau ce soft folositi sa nu mai apara in imagini sublinierile alea. incurca imaginile 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

6 răspunsuri

  1. Si, mă rog, care sunt motivele pentru care sectorul privat nu investește? Formarea brută de capital fix într-o țară cu un buget ale cărui venituri nu depășesc mai niciodată 32% din PIB ar trebui să fie de resortul capitalului privat, în mare parte.
    Da, în ultimii ani ai regimului comunist FBCF a fost de peste 36%. În condițiile unei proprietăți publice asupra economiei absolut ecrasantă. Și populația nu a mai suportat. Consumul nu poate fi amânat oricât nici măcar în condiții de dictatură. Economiștii noștri ar trebui să gândească la cele mai bune soluții posibile. Și, mă tem, amânarea consumului pe mai departe nu mai este posibilă decât cu riscuri politice serioase. Și nu mă refer la ”rotativa” electorală clasică, ci la surprize mult mai neplăcute.

    1. Consumul crește – o arataă toate statisticile , nu doar ale INS. Problema este că producția autohtonă vine foarte subțire din urmă, scăderea fiscalității pe consum (mai bine zis scăderea bruscă – pentru că asta e problema) avantajează retailerii care vin aici să vândă, la prețuri mai mari produse de o calitate indoielnică (pentră că există și o educație a consumului, iar când românul majoritar consumă pretentiile lui sunt indeobste foarte mici – de aici și prețurile mari comparativ cu calitatea.
      mai detaliat: tva redus la coca cola sau la fast-food – când e oficial câte ravagii face asta pentru sănătatea generală? tva redus la cascavalul produas sub brand românesc în germania cu lapte unguresc (riguros exact) ? tva pentru produsul național brut al altora ?

      sau pe alt palier: incurajarea consumului pentru omul sărac de la baza societății (dacă mergem în țară, dincolo de București o să vedem că salarii de peste 1700-18– au doar unii bugetari din instituții mai speciale) ? nu: reducerea tva avantajează tocmai pe cei care consumă mult – ba chiar cu cât consuma mai mult și cu cât cheltuie mai mult cu atât sunt mai avantajați.

      omul de la baza societății avea nevoie mai degrabă de scădereav taxelor pe muncă (lucru pe care-l cer si desenele macro- de altfel) – si când spun asta mă refer si la companiile de la baza economiei – imm-urile – acolo trebuia să se ducă relaxarea fiscală a consumului: si ar fi fost si bani de consum, dar obținuți altfel.

      da, tva trebuie să scadă la un moment dat : dar până la el noi avem de Defiscalizat chestiuni mult mai importante.

    2. Acum 30 de ani formula PIB-ului era alta!
      Asta inseamna ca FBCF reprezinta de fapt investitiile+economiile (de toate felurile) si n-ar fi stricat acesta precizare pentru cine nu stie! Poate n-am citit prea atent dizertatia, dar va asigur ca 90% din parlamentarii nostri habar nu au ce e ala PIB!

  2. Ce-i corect, e corect! FBCF din 2011 de 27,1% din PIB se sprijina pe cel mai mare volum de investitiii straine (1,8 mld. E)din deceniul supus analizei, cele mai multe investitii din cheltuielile de capital de la bugetul de stat care au creat locuri de munca si valoare adaugata (bazine, patinoare, telegondole, sali de sport, terenuri sportive, parcuri, locuri de joaca, etc – uite, de exemplu, investitia mea preferata din primavara acelui an (si domnul C. Grosu, daca se mai deplaseaza in urbea lui Gil, D-zeu sa-l odihneasca, sa-si revada vechii colegi, ar putea sa ma confirme) sunt lucrarile la canalul SB pentru care se alocasera 60 milioane lei in lista de investitii de la buget), a fost anul cu cel mai mare volum de fonduri europene atrase si, nu in ultimul rand, cu PIB-ul, ca baza de raportare, cel mai mare din perioada de studiu…

    ,,Puțină teorie”, nu stiu cita ,,intelegere”, dar…despre calitatea si utilitatea investitiilor…vorba cintecului: ,,…unde eee // ..si ce-ati facut cu eaaa..”…. hchmmch… Scuze! sunt putin ragusit…am ra(e)cit(it) titlul…

  3. dezactivati optiunea de auto-correct din office, sau ce soft folositi sa nu mai apara in imagini sublinierile alea. incurca imaginile 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr