Președintele Comisiei Europene – și nu numai – a vorbit în ultima perioadă despre necesitatea unui nou plan Marshall care să răspundă efectelor economice negative cauzate de criza coronavirus, având ca punct central viitorul buget pe termen lung al Uniunii Europene.
Cu toate că invocarea amplului programul finanțat de Statele Unite pentru a scoate Europa din recesiunea generată de Al Doilea Război Mondial o ajută pe Ursula von der Leyen să sugereze amploarea provocării cu care se confruntă acum continentul, comparația dintre Planul Marshall și bugetul UE este una nefericită, potrivit unor experți și oficiali citați de Politico.
În primul rând pentru că banii pentru un astfel de plan ar trebui să vină de guvernele europene. În al doilea rând, bugetul UE este semnificativ mai mic raportat la economia europeană față de pachetul post-război finanțat de SUA. În plus, majoritatea bugetului european este direcționat către programe deja existente, cum ar fi subvențiile din agricultură și fondurile pentru dezvoltarea regională.
Pentru a transforma bugetul multianual al UE într-un veritabil ”Plan Marshall 2.0”, Comisia ar trebui să propună, iar liderii statelor membre să accepte, un buget semnificativ mai mare, precum și o schimbare radicală a arhitecturii cheltuielilor. Până acum nu există niciun indiciu care să sugereze că acest scenariu este posibil, notează publicația.
Bugetul UE va juca un rol în redresarea economică a statelor membre. Un rol semnificativ însă îl joacă programul de achiziții de active a Băncii Centrale Europene, precum și fondul de salvare al zonei euro și schema de finanțare a șomajului propusă săptămâna trecută de Comisie.
Cum a funcțional Planul Marshall
Planul Marshall a presupus acordarea de subvenții pentru a ajuta la reclădirea producției din statele vest-europene devastate de cel de-Al Doilea Război Mondial.
Acest lucru avea să fie realizat prin ”promovarea producției industriale și agricole”, precum și prin ”promovarea restabilirii și menținerii solidității monedelor, bugetelor și finanțelor europene” și ”facilitarea și stimularea creșterii comerțului internațional între statele participante prin măsuri adecvate, inclusiv prin reducerea barierelor care pot sta în calea acestui comerț”, se arată în Legea de Cooperare Economică din SUA, din 1948.
De Planul Marshall au beneficiat 16 state europene, în perioada 1948-1952. Valoarea asistenței financiare americane s-a ridicat la 2,6% din producția economică a celor 16 state, potrivit cercetătorului Benn Steil, de la Consiliul pentru Relații Internaționale. În termeni nominali a fost vorba despre 13,2 miliarde de dolari, echivalentul a 1,1% din PIB-ul SUA.
Propunerea inițială de buget a Comisiei Europene pentru perioada 2021-2027 se ridica la 1,1% din Venitul Național Brut (VNB) al blocului comunitar, o măsură a economiei care include producția și alte elemente. Liderii europeni nu au reușit să cadă de acord pe această propunere și păreau a înclina către un buget ceva mai mic, de circa 1,07% din VNB al UE.
”Cu certitudine, bugetul UE nu este și nu va fi suficient de mare pentru a fi principalul instrument de dezamorsare a crizei economice”, a declarat un oficial european, sub protecția anonimatului, pentru Politico. ”Stimulente fiscale naționale (susținute de acțiunile Băncii Centrale Europene) vor fi cheia”, a adăugat acesta.
Liderii europeni nu sunt dispuși să contribuie mai mult la bugetul UE
Liderii europeni nu par a fi dispuși să opteze pentru un răspuns coordonat de la nivel european, având în vedere că o astfel de abordare ar însemna reducerea bugetelor naționale pentru majorarea celui european.
”Orice euro care este luat dintr-un minister național de finanțe sau dintr-o bază de impozitare locală pentru a fi virat la nivel european este un euro care nu mai este disponibil pentru a fi cheltuit în cadrul programelor naționale de redresare”, explică Iain Begg, profesor și cercetător la London School of Economics. ”Și aici văd drept ridicat riscul ca liderii europeni să spună <<de ce să ne complicăm la nivel european când cu toții încercăm să facem ceva pe plan național?>>”, a adăugat el.
Liderii europene folosesc ideea de ”Plan Marshall” pentru a justifica multe cheltuieli publice, punctează și Benn Steil. ”Vor fi necesare multe cheltuieli guvernamentale, dar conturul în jurul cărora ar trebui acestea făcute ar trebui să fie cu totul diferite, pentru că și circumstanțele sunt cu totul diferite”, a explicat Steil.
În opinia sa, prioritatea ar trebui să fie ținerea în viață a capacităților de producție și a companiilor sănătoase până la trecerea pandemiei.
”Nu ne dorim să mai fim în poziția de după Al Doilea Război Mondial, când economiile erau distruse și a trebuit să le reconstruim. Vrem să ne asigurăm că aceste economii nu sunt distruse, că sunt ținute în viață, iar în multe cazuri acest lucru înseamnă împrumuturi, nu subvenții”, este de părere Steil.
