COVID-19 nu urmează să dispară din viețile noastre odată cu aplatizarea curbei de noi cazuri înregistrate de România. Virusul va afecta în continuare viețile a milioane de români, va forța sectoare întregi ale economiei să se reevalueze, va reseta practic felul în care interacționăm unii cu ceilalți pentru mulți ani de acum înainte. Autoritățile trebuie să vină cu un pachet de soluții care să ne ofere nouă, tuturor, o nouă paradigmă economică pe termen lung, una adaptată efectelor în lanț pe care această criză le va genera la nivel global.
Clasa politică în ansamblul său trebuie să se trezească, să lase deoparte vasta gamă de diferende ce îi separă și să conștientizeze că ieșirea din actuala criză economică nu se poate face cu vechile metode încercate sau patentate în secolul XX. România trebuie să își găsească o voce, noi direcții de dezvoltare, pe care să fie capabile să le scaleze și care, la rândul lor, să fie suficient de puternice pentru a ne plasa în rândul țărilor care au ieșit câștigătoare din această pandemie.
Cum va arăta România în 2021?
Distanțarea socială urmează să fie regula, nu excepția, pentru cel puțin 1 an, adică până la apariția, validarea și distribuirea unui vaccin. Însă chiar și după acest moment vom putea constata că adaptarea disruptivă a societății la noile reguli forțate de această pandemie va rezulta într-un nou normal. Viața noastră, așa cum arăta în Decembrie 2019, va fi o amintire a trecutului, noi toți urmând să activăm într-o societate frământată de probleme economice, sociale și, în cazul apariției unor noi valuri epidemice, de sănătate publică pe care vom fi nevoiți să le depășim prin inovare și coordonare națională.
Actuala criză a prins România pe picior greșit din multe puncte de vedere. Acest material nu își propune să insiste pe aspectele macroeconomice, pe modelul de creștere bazat pe consum, pe deficitul comercial enorm pe care l-am tras cu noi în primele etape ale acestei crize, pe gradul de colectare slab la bugetul de stat etc. De asemenea, nu ne dorim să insistăm pe măsurile sociale nesustenabile anunțate și asumate în continuare pentru 2020 – este o chestiune de timp până când toți cei aflați în poziții de putere vor recunoaște că nu sunt bani pentru așa ceva.
Acest material își propune să trateze o serie de aspecte de bun-simț care nu au fost adresate de statul român, în ansamblul său, la momentul potrivit, dar care pot sta la baza noii economii românești într-un context european și global post COVID-19. Digitizarea este unul din puținele procese pe care ne putem baza dacă vrem să scăpăm cât mai repede de efectele actualei crize, respectiv dacă ne propunem să ieșim întăriți ca societate din această provocare fără precedent. Dar digitizarea trebuie analizată și adusă în prim-plan trecând rapid din perspectiva sa teoretică într-un plan practic, coerent și aplicat realităților societății românești.
- Teoretic, București este considerat astăzi cel mai bun oraș din lume pentru a lucra la distanță conform unui studiu publicat recent. E drept, studiul analizează condițiile necesare practicării cât mai eficiente a acestui tip de lucru (viteza medie de internet, disponibilitatea firmelor de livrare a alimentelor, locuri de muncă la distanță disponibile, costul vieții în general). Studiul relevă faptul că avem infrastructura digitală de top (echivalentul a mii de km de autostradă), dar omite din pachet faptul că extrem de puțini români au abilități care să le permită deplasarea pe această infrastructură.
- O analiză la rece arată, însă, că nu doar Bucureștiul, ci întreaga Românie stau extrem de prost la competențele digitale elementare necesare lucrului de acasă sau de la birou folosind tehnologii moderne. Conform DESI 2019, suntem ultimii în UE la procentul de persoane care au cel puțin competențe digitale de bază, dar și ca pondere a persoanelor care au competențe peste nivelul de bază.
Suntem penultimii în UE la pondere a cetățenilor care cumpără online, și doar 12% dintre companiile românești (cu minimum 10 angajați) au vândut online în 2019, comparativ cu o medie UE de 17%, conform Eurostat.
Suntem de asemenea penultimii în UE la integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, conform DESI 2019, cu un scor general la jumătatea mediei europene. Prin urmare, realitatea necoafată ne arată că această criză ne-a surprins la nivelul societății extrem de nepregătiți. Procesele economice ale noului normal post-pandemic vor fi centrate și mai puternic pe tehnologie digitală, automatizare și roboți. Prin urmare, putem risca și decide să asistăm nepăsători la adâncirea decalajului existent, ceea ce se va dovedi catastrofal pentru noi ca națiune sau, dimpotrivă, putem forța acest proces și profita de potențialul avut de România (tradiție, imagine bună în extern pe IT&C, centre de cercetare universitare capabile încă să producă generații de IT-iști excepționali, companii fanion care pot fi date ca exemplu, dar și un context oportun care va muta parte din banii unor companii sau fonduri de investiții din Asia spre alte țări emergente). Nu este scenariu SF, este realitatea pe care trebuie să o acceptăm cu toții, cu maturitate și responsabilitate. Ideal, să vedem ce, cât și unde putem câștiga în interiorul acestei noi realități.
Așadar, cum ar fi putut și cum va putea tehnologia să ajute România să iasă întărită din actuala situație?
Declararea acum, în 2020, a digitalizării drept prioritate strategică națională – pentru ca un astfel de pas să fie făcut, el trebuie în primul rând împărtășit de toți decidenții politici. Prin urmare, toate partidele și liderii politici ar trebui să vadă oportunitatea unui astfel de pas, fie că se află la putere sau în opoziție, fie că ei consideră agricultura, industria auto sau turismul sectoare la fel de importante – toate cele enumerate aici sunt deja sau vor fi pe viitor extrem de impactate de tehnologie. În context post-pandemic, România are nevoie de o nouă declarație de la Snagov, care să aibă printre priorități aderarea României la lumea digitală (cea în care oricum vom trăi, vrem, nu vrem).
- Așa cum vremea capricioasă și seceta actuală afectează agricultura, considerată de mulți un astfel de sector strategic, tot așa seceta de generații de absolvenți bine pregătiți în domeniul digital și adaptați viitorei paradigme economice ne va tăia mult din potențialul real de creștere în viitor. Iar viitorul, în cazul României, a început pe 26 Februarie 2020, odată cu confirmarea primului caz de COVID-19 pe teritoriul țării noastre.
- Un studiu McKinsey din 2018 arăta că economia digitală ar putea contribui cu 42 de miliarde de euro la PIB-ul României în 2025.
Resetarea sistemului de educație astfel încât acesta să fie centrat pe competențe digitale – ar trebui început în primul rând cu dascălii, mulți dintre ei nefiind astăzi capabili să opereze la nivel mediu un calculator, fiind implicit incapabili să îi învețe pe elevi sau studenți să își dezvolte competențe într-un astfel de mediu. De multe ori, elevii sunt mai confortabili cu noile tehnologii decât profesorii – ar trebui de asemenea evaluată eficiența lecțiilor online predate în această perioadă.
- Ulterior, asumarea unei politici naționale de a crește generații de absolvenți care să dețină competențe digitale peste medie, o bază suficient de mare din care să rezulte un număr mult mai mare de specialiști IT&C care să programeze noua economie.
- Programe sociale speciale de echipare ale școlilor și copiilor proveniți din medii defavorizate – rata abandonului școlar în rândul tinerilor din comunități rurale sărace se apropie de 40%. An de an, multe valuri de generații pierdute se pierd la granițele de vest ale României și nu se mai uită înapoi. Evident că nivelul de dificultate în adresarea acestei zone este enorm, dar nimeni nu spune că pașii prin care atingem acest obiectiv vor fi ușori.
Regândirea administrației publice locale și centrale având canalele digitale drept principal punct de contact – o administrație digitală este eficientă și mai prietenă cu toți cetățenii, generând concomitent economii și colectare mai bună la bugetul public.
- S-au făcut pași importanți în aceste câteva luni. Din multe puncte de vedere, statul român a luat în toată această perioadă decizii, a schimbat fluxuri, a permis interacțiunea cu cetățenii prin modalități mediate de tehnologie pe care, în mod realist, le puteam aștepta să fie livrate în următorii 5, dacă nu chiar 10 ani.
Ce trebuie să facă de acum înainte statul român?
- Emiterea cărților de identitate electronice să vină la pachet cu semnătură electronică calificată, care să permită oricărui cetățean să interacționeze de la distanță cu ghișeele. Măsura va permite totodată digitalizarea multor altor schimburi din economie și poate duce la apariția unor produse digitale create în România, dar care să poată fi exportate și pe alte piețe.
- Promovarea plăților cu cardul drept noul normal și o campanie publică asumată de luptă împotriva cash-ului din economie. Măsura va sprijini lupta cu evaziunea fiscală, una din cele mai severe boli cronice ale economiei românești pre-pandemie, care în mod normal va fi stimulată pe fondul problemelor sociale și economice generate în toată această perioadă.
- Susținerea soluțiilor AI și machine learning în administrația publică. Instituțiile stau pe un munte de informații, date care pot fi utilizate pentru transformarea societală pe care noi cu toții ne-o dorim. ANAF, printre multe alte instituții, ar trebui să permită conectarea la baza sa de date, măsură ce ar putea permite dezvoltarea rapidă de soluții pentru nevoile societății și a contribuabilului român, generând totodată economii consistente la nivelul costurilor actuale de operare centrate pe resurse umane scumpe și, adesea, ineficiente.
Plasarea elementului digital în interiorul tuturor celorlalte sectoare strategice – tehnologia ajută toate celelalte sectoare să se dezvolte peste media normală, oferindu-le un plus de competitivitate. Tocmai de aceea, mediul public și cel privat deopotrivă trebuie să opereze având în centrul preocupărilor măsura în care un proiect cu finanțare europeană, un plan de business sau un ajutor primit de la stat va duce la consolidarea capacității digitale a României, în ansamblul său.
Identificarea campionilor digitali din România și susținerea extinderii lor peste granițe – soluțiile bazate pe tehnologie pot fi adaptate rapid și vândute oriunde pe glob. Orice inovație creată la București poate ajunge să fie consumată în Australia sau Argentina în cazul în care acoperă o nevoie socială sau economică generale. Și avem, din fericire, exemple de internaționalizare a companiilor sau produselor digitale românești care pot inspira și funcționa ca exemple de bune practici (Bitdefender – cybersecurity, Uipath – roboți software, eMAG – comerț electronic ș.a.).
- În SUA, de pildă, criza COVID-19 i-a adus la aceeași masă pe Jeff Bezos, fondatorul și CEO-ul gigantului de ecommerce Amazon, cea mai valoroasă companie din lume, evaluată la 1,2 trilioane de dolari și oficiali din Casa Albă, în contextul unor relații anterioare tensionate dintre Bezos și Trump.
- Cei doi au avut contacte zilnice în contextul actualei crize. De altfel administrația SUA și Donald Trump personal au avut contacte cu toate marile companii de tehnologie americane (Facebook, Google, Amazon, Twitter, Apple și Microsoft) pentru a identifica soluții optime de depășire a efectelor crizei. Morala este că cine nu are campioni digitali, acum e prea târziu să-i cumpere! Iar România, în comparație cu multe alte state din regiune, are astfel de campioni digitali, așa că ar trebui să țintească să îi sprijine în continuare și să lucreze la apariția unora noi, adaptați noii economii post COVID-19.
O prezență mai consistentă a României în dialogul european cu privire la viitorul digital al UE. Comisia Europeană a anunțat planuri ambițioase cu privire la reglementarea economiei digitale, țintind diverse subdomenii (ex: datele, Inteligența Artificială, Digital Services Act – care va stabili o nouă temelie pentru platformele online și comerțul electronic). Or, dacă România va asuma că digitalizarea este o direcție strategică de dezvoltare, trebuie să fie mai prezentă și mai vocală pe negocierile capabile să îi afecteze interesele economice pe termen lung.
Consolidarea capacităților interne de cyber security. O dată, pentru că distanțarea socială va echivala cu o apropiere virtuală, iar atacurile cibernetice s-au întețit deja pe fondul unor volume ridicate de interacțiuni digitale. Pe de altă parte, pentru că viitoarele posibile conflicte armate nu se vor desfășura exclusiv prin forme convenționale. Dezvoltarea societății având digitalizarea ca obiectiv strategic va genera un bazin de selecție suficient de bun, pe care statul român îl va putea folosi pentru a se “înarma” cu batalioane de specialiști în securitate cibernetică. Polonia a anunțat planuri să ajungă la 2.000 de astfel de specialiști până în 2024.
- Dacă în zona mediului privat, interacțiunea dintre cetățeni și platforme online au loc în interiorul limitărilor impuse de GDPR și toate autoritățile publice sunt atente pe companiile private, la nivelul statului român nu există mecanisme de apărare, care să sprijine atât companiile, cât și prezența online a instituțiilor publice, de astfel de atacuri. În cazul unor atacuri cibernetice, dacă o companie românească este atacată de hackeri, este ulterior aproape fără excepție sancționată pe baza GDPR. România nu are însă o instituție a statului care să apere nici companiile țintite de astfel de atacuri cibernetice, nici celelalte platforme online care aparțin statului român. Aici avem mult de muncă și avem nevoie de o armată de soldați capabili să răspundă la atacurile cibernetice lansate sau aprobate tacit de alte state.
