Negocierile UE privind reforma Politicii Agricole Comune s-au încheiat joi fără a se ajunge la un acord, în contextul divergenţelor privind programul de subvenţii pentru fermieri și alocările legate de mediu, a anunţat un oficial de la Bruxelles citat de Reuters, agenție preluată de Agerpres. Discuţiile se vor relua în luna iunie.
Nu s-a putut ajunge la un acord, a explicat vineri oficialul UE citat de Reuters, întrucât statele membre UE nu s-au înţeles asupra unui compromis înaintat în negocierile cu Parlamentul European şi Comisia Europeană.
Discuţiile neoficiale continuă vineri, dar nu pot fi adoptate decizii până la reluarea oficială a negocierilor în iunie, a explicat sursa Reuters.
România, unul dintre statele ce se opun variantei propuse de PE
Cele 27 de state membre UE au căzut de acord în luna octombrie 2020 cu privire la o reformă a Politicii Agricole Comune care se va aplica începând din ianuarie 2023, cu un buget de aproximativ 387 de miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani, dintre care 270 miliarde de euro sub formă de subvenţii directe către fermieri.
(Citiți și: ”Atenție la ”V”: Economia – și România odată cu ea – își revine la valoarea din 2019, dar la o cu totul altă calitate. Au apărut CRONICILE 90 – titlurile și autorii”)
România nu susţine propunerea Parlamentului European ca 30% din alocarea aferentă intervenţiilor pentru investiţii să fie dirijată spre obiectivele de mediu şi climă în noua Politică Agricolă Comună (PAC).
Ninistrul Agriculturii, Adrian Oros, participant la negocierile de la Bruxelles, a precizat că România respinge plafoanele de un milion de euro la investiţii din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi 500.000 euro la plăţi directe, precum şi luarea în considerare a doar 50% din costurile salariale la stabilirea plafonului per fermă.
(Citiți și: “Războiul de 270 de miliarde de euro pe mâncarea Europei – Politico”)
În paralel, Parlamentul European a adoptat propria sa foaie de parcurs şi, între timp, eurodeputaţii şi capitalele statelor membre bat pasul pe loc: cele două părţi trebuie să ajungă la o înţelegere pentru ca noua Politică Agricolă Comună să intre în vigoare.
Punctele în dispută
Rămân în continuare mai multe puncte de dispută, în special cu privire la compatibilitatea din PAC şi strategiile europene din „Pactul verde” (care vizează ajungerea la neutralitatea emisiilor de carbon în 2050) şi cea privind „De la fermă la furculiţă” (securitatea alimentară). Aceste strategii vizează reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor până în 2030, precum şi rezervarea a unui sfert din terenurile arabile pentru culturile bio, obiective ambiţioase, dar care nu se regăsesc în PAC.
În centrul dezbaterilor este noul sistem al „eco-regimurilor”, adică primele acordate fermierilor care participă la programe de mediu mai stricte.
Eurodeputaţii cer ca statele membre să aloce cel puţin 30% din plăţile directe care vin de la UE pentru exploataţiile agricole, în timp ce statele membre au în vedere un prag de 20%, lăsând la latitudinea guvernelor de a defini conţinutul.
În cele din urmă, Portugalia, ţara care deţine în prezent preşedinţia rotativă a UE, a propus fixarea unui nivel minimal al „eco-regimurilor” de 23% în primii doi ani de tranziţie, pentru ca ulterior să se treacă la 25%, susţine un diplomat european.
