Motivarea condamnării lui Dan Voiculescu: Justiția îl compară cu Meyer Lansky, „contabilul Mafiei”

Curtea de Apel Bucureşti a publicat motivarea hotărârii din dosarul ICA, în care Dan Vociulescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani. În hotărâre, magistraţii îl compară pe fostul senator şi om de afaceri cu Meyer Lansky,  cunoscut drept „contabilul Mafiei” şi unul dintre cei mai puternici gangsteri ai SUA anilor ’30.

Motivarea cuprinde descrierea detaliată a faptelor din dosar, demonstrează că Dan Voiculescu era beneficiarul real al privatizării şi apoi al măririlor de capital operate la Institutul de Cercetări Alimentare (ICA), explică cum a funcţionat spălarea de bani şi de ce s-a decis confiscarea specială.

Magistraţii îl compară pe Dan Voiculescu cu Meyer Lansky, născut Meyer Suchowljansky şi cunoscut drept „contabilul Mafiei”, unul dintre cei mai puternici gangsteri ai anilor ’30, cu activităţi în SUA, cât şi în Cuba şi Anglia: „Împrejurarea că inculpatul a apelat la una din cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor, respectiv imprumutul nerturnat, consacrata poate de cel mai cunoscut spalator de bani din toate timpurile, Mayer Lansky, nu este de natura per se sa il transforme in tainuitor, deoarece pe parcursul savarsirii acestor acte materiale a urmarit, in permanenta, realizarea obiectivelor procesului de spalare a banilor, în scopul optimizarii posibilitatilor de utilizare a bunurilor ilegal obtinute în derularea unor viitoare afaceri profitabile. Or, nu toţi criminalii financiari resimt nevoia să creeze scheme elaborate în scopul oferirii unei aparenţe de legitimitate provenienţei fondurilor infracţionale”.

Meyer Lansky, specializat pe spălarea banilor mafiei, a fost condamnat doar pentru jocuri de noroc.

Prezentăm câteva din menţiunile din cadrul hotărârii prin care CAB l-a condamnat pe Dan Voiculescu, pe 8 august, la 10 ani de închisoare.

Cum şi-a însuşit Dan Voiculescu ICA

• Operaţiuni succesive de majorare a capitalului social şi cesionarea către SC GRIVCO SA Bucureşti a acţiunilor BIOPROD SA prin aportul în natură sau financiare subscrise de firmele controlate de inculpatul Voiculescu Dan, concomitent cu reducerea cotei de participare a Institutului de Chimie Alimentară la un procent de 1,85%, au avut ca scop reducerea cotei de participare a SC ICA SA la capitalul social al SC BIOPROD, acţionar majoritar devenind compania Crescent Comercial&Maritime Ltd şi SC GRIVCO SRL, firmă care a ajuns să aibă o participaţie de 76% din capitalul social al firmei, aspect care demonstrează implicarea constantă a inculpatului Voiculescu Dan in cadrul Institutului de Chimie Alimentară, anterior debutului procesului de privatizare.
• Conform documentelor de la dosar , anunţul privind vânzarea acţiunilor SC ICA SA au fost publicate în ziarul INDEPENDENT din data de 06. 08. 2003, ziar cu tiraj redus si din care s-a vândut şi distribuit într-un număr de 212 exemplare.

Dan Voiculescu a deţinut mereu controlul

• De menţionat că inculpatul Voiculescu a arătat în faţa instanţei că nu a fost beneficiar real al nici uneia dintre firmele din GRUPUL INDUSTRIAL VOICULESCU ŞI COMPANIA (GRIVCO) S.A., cu sediul în Bucureşti, str. Gârlei nr. 1B, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J 40/3766/1991, CUI 1569870 deşi din relaţiile de la ONRC privind istoricul acesta rezulta că avea controlul asupra societăţilor care formau acest grup şi era acţionar majoritar al acestor societăţi comerciale.
• Deşi inculpatul Voiculescu Dan a negat orice implicare în procesul de privatizare al ICA, lăsînd să se înţeleagă că nu cunoaşte în ce condiţii Sc Grivco Sa a câştigat licitaţia , precum si existenţa oricăror relaţii cu inculpaţii din dosar care au avut un rol important în privatizarea SC ICA SA., Curtea constată că aceste afirmaţii nu au nici un sprijin în realitatea obiectivă avand în vedere implicarea activă a acestui inculpat în operaţiunile financiare ce au survenit anterior procesului de privatizare al institutului precum şi acţiunile pe care acesta, împreună cu inculpaţii ce conduceau SC GRIVCO SA şi SC ICA SA, le-a întreprins după finalizarea procesului de finalizare în scopul de a dobandi proprietăţile imobiliare care aparţinuseră de la început acestui institut. Întreaga succesiune a evenimentelor, astfel cum aceasta a fost analizată anterior, dovedeşte implicarea inculpatului Voiculescu în procesul de privatizare al ICA, iar această concluzie este dublată de probele administrate în cauză şi de modul în care au acţionat ceilalţi inculpaţi aflaţi sub influenţa inculpatului Voiculescu.
• Actele încheiate succesiv de inculpat în calitate de reprezentat al firmei cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME LTD si în calitate de acţionar majoritar al SC GRIVCO SA, concomitent cu activitatea infracţională derulată de ceilalţi coinculpaţi care au acţionat prin încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în domeniul privatizării, în realizarea scopului urmărit de inculpatul Voiculescu Dan, demonstrează că adjudecarea pachetului de acţiuni de către Sc Grivco Sa , cea mai importantă firmă din cadrul grupului de firme controlate de inculpatul Voiculescu Dan nu s-a realizat întîmplător , astfel cum s-a apărat inculpatul, ci ca urmare a exercitării influenţei de către inculpatul Voiculescu Dan asupra celorlaţi inculpaţi.
• Curtea constată de asemenea că inculpatul Voiculescu a exercitat un control efectiv asupra institutului prin membrii A.G.A., C.A. sau cenzorii societăţii, în condiţiile în care mai mulţi dintre aceste persoane erau apropiaţi ai săi sau persoane pe care inculpatul le putea controla fie prin funcţia deţinută în cadrul formaţiunii politice pe care o conducea fie prin mijloace exclusiv financiare.

Împrumut cu 20% dobândă

• Următorul pas care a condus la dobândirea în nume propriu a titlurilor de participare ale SC”I.C.A.”SA Bucureşti de către inculpatul Voiculescu a constat în încheierea unui contract în data de 26.02.2004, prin care inculpatul Voiculescu Dan a împrumutat societatea SC GRIVCO SA cu suma de 17.000.000.000 ROL, cu o dobândă anuală de 20 % şi termen de rambursare 30.04.2004 , contract în care s-a menţionat explicit posibilitatea în caz de nerambursare să se solicite conversia creanţei (împrumut + dobândă) în acţiuni prin majorarea capitalului social.
• Curtea constată că există cel puţin două probleme care au existat cu această operaţiune, prima fiind aceea că operaţiunea nu era necesară datorită faptului că GRIVCO avea disponibilul financiar pentru a nu fi necesar acest împrumut, iar cea de a doua că prevederile art 10.1 din contractul de privatizare, interziceau explicit, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare, cesionarea de către cumpărător a unui pachet mai mare de 10 acţiuni fără acordul prealabil al A.D.S. acord care nu a existat conform actelor de la dosar şi declaraţiilor martorilor angajaţi ai ADS.
• Din forma şi conţinutul contractului, clauzele stipulate rezultă că inculpatul Voiculescu Dan a urmărit dobândirea în nume propriu a titlurilor de participare ale SC ICA SA Bucureşti, faţă de obligaţia asumată prin contractul de privatizare, de plată a datoriilor restante de către societate către creditori si efectuarea unor investiţii, obligaţie care nu a fost respectată, contractul de împrumut fiind încheiat în condiţiile în care era previzibil că societatea care avea datorii către diferiţi furnizori, nu-l va putea restitui la termenul stabilit şi se va realiza clauza finală în sensul convertirii creanţei în acţiuni în favoarea inculpatului Voiculescu Dan.
• Astfel, condiţiile în care a fost încheiat contractul demonstrează că prin acesta inculpatul a urmărit de fapt, în condiţiile în care societatea era falimentară şi prin încălcarea prevederilor art. 10.1 din contractul de privatizare care interziceau în mod explicit, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare, cesionarea de către cumpărător a unui pachet mai mare de 10 acţiuni , fără acordul prealabil al ADS, să devină acţionar majoritar ca urmare a operaţiune de conversie a datoriei în acţiuni cu o cotă de participare la capitalul social de 70,30213% şi să devină acţionar majoritar.

Dreptul de superficie

• La data de 28.02.2003 s-a încheiat convenţia autentificată sub nr. 672/28.02.2003 prin care SC ICA SA Bucureşti a recunoscut dreptul de proprietate al SC Grivco SA Bucureşti asupra construcţiilor situate pe terenul aparţinand SC ICA SA Bucureşti în suprafaţă de 6917,8 mp şi dreptul de superficie al SC GRIVCO SA pe durata de existenţă a acestor construcţii şi a celor care ar putea fi edificate în viitor pe acest teren pe durata de existenţă a construcţiilor deja edificate, totul contra unei redevenţe de 3USD/mp/an inclusiv TVA. Curtea constată şi faptul că potrivit acestei convenţii, redevenţa ce se cuvenea potrivit contractului de superficie nu urma a fi plătită către SC ICA SA Bucureşti ci către SC BIOPROD SA Bucureşti, ceea ce însemna în realitate că SC GRIVCO SA şi inculpatul Voiculescu plăteau aceste sume de bani unei alte firme controlate ca structură financiară şi a acţionariatului în proporţie covarşitoare tot de către SC GRIVCO SA şi inculpatul Voiculescu.
• Constituirea dreptului de superficie a grevat de sarcini patrimoniul SC ICA SA a determinat scăderea atractivităţii la privatizare a acesteia si îndepărtarea unor potenţiali investitori în condiţiile în care folosinţa terenului în cauză era cedată firmei controlată de inc. Voiculescu iar suprafaţa de teren asupra căreia nu se constituise superficia precum şi toate construcţiile deţinute de societate erau aduse ca aport în natură la capitalul social al SC BIOPROD SA pentru 50 de ani.
• De asemenea, aceasta a afectat negativ patrimoniul SC ICA SA întrucât prin cedarea redevenţei SC ICA SA a fost prejudiciată cu veniturile ce i se cuveneau în calitate de proprietar si superficiar, în condiţiile în care contractul de societate al S C BIOPROD SA nu prevedea posibilitatea cedării aporturilor în natură aduse la capitalul social de către acţionari şi nu a fost urmată de majorarea cotei de participare a societăţii la capitalul social al SC BIOPROD cu valoarea creanţelor rezultate din redevenţă.
• Întrebaţi fiind despre constituirea acestui drept de superficie inculpaţii au avut poziţii contradictorii. Inculpatul Voiculescu a arătat că nu ştie de ce redevenţa era achitată către Bioprod şi nici nu ştie în ce condiţii s-a încheiat contractul de superficie dintre SC ICA SA şi SC GRIVCO SA, însă menţiunile cuprinse de Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor SC GRUPUL INDUSTRIAL VOICULESCU COMPANIA nr. 335 din 19.02. 2003, semnată de inculpat contrazic susţinerile inculpatului. Inculpatul Mencinicopschi Gheorghe a arătat că nu ştie cine a avut iniţiativa acestui contract, cine l-a redactat şi cum a ajuns acesta în posesia sa dar a arătat că le-a cerut inculpaţilor Baciu şi Sin să semneze această convenţie.

Atitudinea procesuală hilară a lui Gheorghe Mencinicopschi

• Fiind întrebat de unde a avut resursele financiare pentru a participa la această licitaţie, avand în vedere că inculpatul Mencinicopschi Gheorghe a menţionat constant că nu are o situaţie financiară deosebită, acesta a arătat iniţial că a împrumutat aceste sume de bani. De asemenea, a arătat că a împrumutat cauţiunea pe care a depus-o pentru a participa la licitaţie, sumă de bani care conform situaţiei conturilor bancare ale acestuia îi fusese virată în cont exact înainte de organizarea licitaţiei. Ulterior acesta a revenit asupra declaraţiei şi a arătat nu a împrumutat aceste sume de bani de la altcineva şi a arătat că nu îşi poate explica de ce ar fi declarat anterior contrariul. Tot în aceeaşi declaraţie, acesta a arătat, fiind pus în faţa probelor care atestă că suma de bani care conform situaţiei conturilor bancare ale acestuia îi fusese virată în cont exact înainte de organizarea licitaţiei, că nu îşi mai aminteşte cine i-ar fi împrumutat această sumă de bani.
• Această atitudine procesuală absolut hilară atestă coroborat cu declaraţiile date de martorul B. că participarea la licitaţie a inculpatului Mencinicopschi Gheorghe a fost un simplu truc pentru crea senzaţia opiniei publice că această licitaţie a fost una reală iar nu trucată la care a participat inculpatul Pantiş ca reprezentant al societăţii SC GRIVCO SA care era ştiută în realitate cu mult înainte ca fiind caştigătoarea licitaţiei şi inculpatul Mencinicopschi care a primit banii pentru a participa la această licitaţie trucată tocmai din partea contra candidatei sale exact înainte de licitaţia propriu zisă.

Neadevărurile din declaraţia lui Sorin Pantiş

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului Pantiş că nu este şi nu a fost membru al Partidului Conservator, Curtea constată că această afirmaţie este în mod vădit nesinceră avand în vedere că pe site-ul oficial al acestei formaţiuni politice la data de 17.09.2007 acest inculpat apare, împreună cu inculpatul Mencinicopschi, ca fiind membru al biroului permanent al partidului desemnat la propunerea preşedintelui partidului. De asemenea, chiar dacă la un moment dat acest inculpat a ocupat funcţia de ministru ceea ce îl poziţiona deasupra inculpatului Voiculescu în ierarhia politică, Curtea constată că odată cu încetarea acestei funcţii odată cu schimbarea guvernului de la acel moment, inculpatul Pantiş a ocupat funcţia de director general al executiv al SC GRIVCO SA Bucureşti iar ulterior acesta a fost directorul general al nou înfiinţatei SC COMPANIA DE CERCETĂRI APLICATIVE ŞI INVESTIŢII SA şi aceasta fiind evident sub controlul aproape exclusiv al inculpatului Voiculescu. Or, chiar dacă inculpaţii Voiculescu şi mai ales Pantiş au declarat că nu au o relaţie deosebită, inculpatul Pantiş afirmand chiar că relaţia acestora a constat în relaţia profesională în cadrul Academiei de Ştiinţe Economice şi într-o misiune diplomatică comună în anul 1998, Curtea consideră că aceste afirmaţii nu pot fi reale în contextul situaţiei de fapt. Astfel, inculpatul Voiculescu a arătat că grupul Grivco a fost creat de către el şi îl consideră ca fiind „copilul său”. Inculpatul Pantiş a ocupat funcţia de director general al executiv al SC GRIVCO SA Bucureşti, principala societate din acest grup. Or, Curtea consideră că este imposibil de crezut că inculpatul Voiculescu ar fi lăsat administrarea unei societăţi pentru care nutrea o asemenea afecţiune unei persoane pe care abia o cunoştea şi în care nu ar fi avut deplină încredere, indiferent de cat de bine pregătită profesional ar fi fost această persoană.

Fiicele lui Dan Voiculescu, de bună credinţă

Curtea constată astfel că ultimul act material al infractiunii de spălare a titlurilor de participare de către inculpatul Voiculescu s-a realizat ca urmare a dobandirii a 92,40955% din capitalul social total, în condiţiile expuse anterior, pasul final fiind cel al unei operaţiuni de majorare de capital în numerar la care a subscris exclusiv inculpatul Voiculescu Dan cu suma de 40.000.000.000 ROL când practic nivelul participaţiei sale a crescut la 92,40995 % iar ulterior, a intervenit contractul de donaţie prin care acesta a donat celor două fiice ale sale, pe care procurorul le-a considerat a fi persoane de buna credinta bunurile dobandite prin fapta prevazuta de legea penala, asupra carora Curtea urmeaza sa explice obligativitatii instituirii masurii de siguranta a confiscarii speciale.

Banii din contul lui Gheorghe Mencinicopschi

Din actele depuse la dosar rezultă respectiv, declaraţie de venit, extrasele de cont emise de Ganti Bank, ING Bank si Banca Românească rezultă că în anul 2003, inculpatul a obţinut venituri de doar 483.283.227 lei, aproximativ 13.000 euro iar în conturile pe care le-a deţinut la aceste bănci au rezultat rulaje nesemnificative, cu excepţia 12. 08.2003-10.12. 2003,când contul deţinut de inculpat la Banca Românească a fost alimentat cu sumele de 18.030.000 ROL şi respectiv, 314.200 ROL, despre care inculpatul a afirmat că ar fi fost împrumutate de o persoană pe care ulterior nu şi-a mai amintit-o.

Citiţi AICI motivarea instanţei