Analiză

România și deficitul excesiv – ce este, ce riscăm, ce putem face

România a mai încălcat regula de deficit buget bugetar de maxim 3% din PIB în perioada de preaderare 1998 – 2001 și după aderare 2008… Mai mult

12.02.2020

Analiză

Salariul mediu net a urcat la aproape 700 de euro, productivitatea muncii industriale la -1,2%

Potrivit datelor publicate de INS, câștigul salarial mediu brut din luna decembrie 2019 a ajuns la 5.465 lei, cu 5,2% mai mare faţă de luna… Mai mult

11.02.2020

La obiect

Index necruțător la Capitalul Uman: la doar 60% din potențialul său de productivitate va ajunge, în medie, un tânăr român la maturitate

În medie, un copil născut în România, în 2017, va atinge la 18 ani doar 60% din potențialul său de productivitate, în condițiile actuale ale… Mai mult

11.02.2020

Chestiunea

Economia subterană – 21% din PIB, varianta de lucru a INS

La nu mai puțin de 21% PIB se ridică în România așa numita ”economie neobservată”. E vorba de activitățile economice care – într-un fel sau… Mai mult

10.02.2020

Cronicile

Moment istoric la alegeri/ Noul mutant electoral: Naşterea, modul de utilizare şi portretul său upgradat

de Cristian Grosu 7.6.2012

Ipoteza

Pe peretele din sala de şedinţe a firmei de PR care se ocupă de strategia partidului e tabla. TABLA. Mare, cât să încapă cele 6-7 coloane cu scris citeţ despre mesaj, sloganuri, tactică, acţiune – şi tot ce le mai dă prin cap celor pricepuţi în a cotrobăi prin minţile alegătorilor de toată mâna: Pe care cum îl iei? Cui ce-i vinzi? Ce promisiune chiar se lipeşte? În cine ce aşteptare poţi să redeştepţi?

Apoi ia-le pe toate şi încape-le într-un singur predicat percutant, dar, atenţie! – fără să pierzi nimic.

Zis şi făcut.

Atât că totul s-a prăbuşit în doar 2-3 ore, cât a durat demiterea guvernului Ungureanu în Parlament.
A fost nu doar momentul în care toate partidele şi-au schimbat tactica, strategia, abordarea electoratului. Şi în care lansarea unui mesaj a devenit o acţiune anacronică, promisiunile în cascadă s-au scurs în tunelul timpului, iar amăgirile pentru dezamăgiţii care nu mai votează de ani de zile s-au dus pe apa sâmbetei.

A fost momentul în care s-a trecut la Planul B, pritocit – print-un consens tacit care să nu turbure apele în niciun partid de la stânga la dreapta – cu luni bune înainte, pe baza uninominalului într-un singur tur pentru locale votat încă de anul trecut :

proiectarea, fabricarea, izolarea şi folosirea noului mutant electoral, cel care urmează să decidă şi cine şi cum va lua deciziile în România.

Plan care avantajează pe toată lumea, consfinţind o premieră în juna democraţie de după 90: sistemul în care alegătorii îşi votează aleşii numai după ce mai întâi aleşii şi-au ales alegătorii..

Intriga: Mecanismele demobilizării şi proiectarea decidentului electoral

O privire laipdară, de jumătate de ceas peste ediţiile online ale ziarelor, telecomanda vânturată 5 minute prin prime-time.

Nimic. Suntem în plină campanie electorală, dar în afară de broşurile tâmpe în care candidaţii zâmbesc cartonat, nu găseşti nicăieri un mesaj electoral articulat, un program coerent şi făcut cu tragere de inimă; deşi se dispută – nu-i aşa? – atât puterea pentru patru ani, cât şi bugete de zeci, de sute de milioane, de miliarde de euro.

Dar mesajele electorale Nu mai sunt pentru cei care citesc, şi nici măcar pentru cei care au răbdare să se mai uite la tocşourile de la televizor. În aceste arene se dau, îndeobşte, luptele deschise, purtate până în ultimul moment, confruntările care te ţin cu sufletul la gură, încleştările care-i fac curioşi până şi pe deconectaţi. Aproape că ţi-i dor de-o avalanşă de spectaculoase populisme şi de „investigaţiile” prin dosare servite, urmate de „dezvăluiri” frenetice despre candidaţi. De această dată mesajul este altul, şi el se adresează în mod exclusiv noului personaj.

Votul uninominal într-un singur tur a golit de tensiune şi miză confruntarea, a schimbat rânduielile şi reface socotelile:

-„Câţi candidaţi sunt?”

-„Şase”.

-„Sondajul ce arată?”

-„Bine”.

-„Cât ne trebuie?”

-„Câştigăm cu 25% din câţi vin la vot”.

Ei, câţi vin?

O analiză făcută de Institutul de Politici Publice arată evoluţia prezenţei la vot din 1990 până la parlamentarele din 2008:

Prezenţă 76% în 1996, apoi 65% în 2000, apoi 58% în 2004, pentru ca în 2008 să ajungă la 39%.

Dacă din acest trist tablou al anilor electorali mai scoatem încleştarea dintre candidaţi (fără tensiunea şi mobilizările specifice turului al doilea, cu doar doi candidaţi) cât să punem pentru 2012: un 30% e bine? Mai punem de la noi încă un 8-10% pentru locale?

25-30% din voturile celor 30-40% care votează înseamnă 10-12 % din electorat.
De numai atât are nevoie un politician ca să ajungă la decizie şi la miliarde.Aşa că toţi banii de campanie şi mesaj sunt pompaţi numai spre el, EL – 10%. E biznis – băgăm atât, scoatem atât – nu-i aşa?

Punctul culminant: Folosirea personajului şi feţele sale

Odată izolat prin noua logică a votului într-un singur tur şi liniştea bine chibzuită din piaţa politică – acest 10% primeşte ştampilă şi devine funcţional.

Din acest moment, raportat la decizie electorală, el e o elită!Dar una care, invers decât la votul cenzitar, nu-şi permite cens-ul.

Dacă în 90 şi 92 alegerea era făcută de o majoritate confuză, acum „acţiunea” cade pe umerii acestui minoritar rupt de realitate.
O acţiune atât de bine gestionată de politicieni, încât nu e lăsat nimic la voia întâmplării. Personajul e dezasamblat, astfel încât fiecare din feţele sale să fie folosită cu maximum de eficienţă. Căci fiecare dintre ele reclamă o strategie aparte.
Să-i vedem aşa cum îi percep politicienii:

1. Cei care oricum te votează. Avantajaţi sunt politicienii aflaţi deja în funcţii, care au deja fanii lor electorali. Cu ei e simplu: singurul mesaj despre programul politic, strategii, planuri şi viziune asupra prezentului şi viitorului încape într-o singură propoziţie: „Votaţi-mă ca să termin ce-am început!”. Sau: „Nu disperaţi, rămân la datorie!”. Investiţii minore.

2.Activiştii, simpatizanţii cu timp liber, chibiţii, „şoşonarii”. Disciplinaţi, activi, insistenţi, sufletişti – costă mărunţiş şi nu vin cu mâna goală: mai aduc la vot o rudă, o cunoştinţă, un vecin.

3. Abia e aici e cheltuiala: mituiţii. În noua rânduială a anului 2012, ei devin „baza”. Săraci, rupţi de realitate, obişnuiţi să „capete” mereu câte ceva – merg la vot. La ei se duc banii care, la alegerile trecute, se duceau pe „media şi mesaj”. Dar nu toţi, căci acest personaj costă mai puţin şi e lipsit de fasoane: uleiul şi zahărul nu se cumpără de la Non-Stop, ci direct de la producător, de şepci şi tricouri se ocupă băiatul care o să renoveze, după alegeri, şcoala, de celelalte o să se ocupe domnul care o să pună, tot după alegeri, al treilea rând de borduri şi care o să mai asfalteze (sanchi!) de două-trei ori drumul.

4. Imprevizibilii. Sunt cei care vin la vot fără să-i fi chemat nimeni în mod special. De fapt, nimeni nu ştie precis de ce vin. Lipsa dezbaterilor electorale, evitarea confruntărilor şi „liniştea” răresc serios numărul lor. Un politician bun organizator în materie de alegeri este acel politician care-i blochează pe imprevizibili în marja de eroare.

Nu vi se pare curios că toată această campanie se poartă după cel mai riguros non-combat? Cheia e la imprevizibil: politicienii nu trebuie să-l trezească.

De aceea imprevizibilii şi merită atenţie: dacă salvarea din acest mecanism demobilizator va fi vreodată posibilă, şi dacă alegerile vor reuşi vreodată să impună atât un alt criteriu de-a alege decidenţii, cât şi o altă structură de politician, ea va veni de la imprevizibili.

Deznodământul. Răspunderea personajului: pe alegeri, pe selecţia „noii clase politice”

Progresăm? Hai să vedem.

Dar nu fără să observăm înainte de toate că tocmai am ajuns într-un moment rarisim: schimbarea de generaţii în marile noastre partide (şi la PDL, şi la PSD), de fapt, pe toată scena politică.

Ce va rezulta din această schimbare va fi – aşa cum a fost, până la urmă, în toţi cei 22 de ani – produsul electoratului care-şi foloseşte ştampila. Tocmai de aceea, un atare moment de tranziţie în clasa politică avea nevoie de un sistem de vot care să ascută confruntarea, să dinamizeze dezbaterea, să aleagă apele. Lucrurile stau, însă, pe dos: totul se face dedesubt, fără aportul electoratului majoritar, cu ştampila din mâna mutantului.

Iar cine se uită la idolii săi politici – indiferent către care parte a scenei îl trage aţa – ar face bine să nu uite un lucru:

indiferent de ce spun, ce promit şi cât gesticulează, toţi aceşti corifei ai democraţiei şi reprezentativităţii sunt complici la maşinăria de mai sus. Şi toţi mizează pe absenteism.

Sigur, strategiile şi socotelile, analizele şi anticipările bazate pe studiul comportamenteor sociale sunt ceva mai complicate. Dar acolo, la bază, în „coledzi” cum ar zice amicul Dandanache, problema aşa se pune. Eu, unul, aş fi mai curios cum arată politicienii celor (mulţi – majoritatea!) care nu mai votează.

*

Da: separat, în felul său, de ceilalţi şi proiectat după desenul de mai sus, ne va livra politicienii el: EL – 10%…

PS: Fii imprevizibil !

(Articol publicat şi în Dilema Veche)

 

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 7.6.2012

7 comentarii

  1. casandra
    7.6.2012, 9:57 am

    Adevar ati spus.
    Blocarea imprevizibililor a inceput de mult timp, cam de pe vremea sloganului “toti sunt la fel!”. Sub umbrela lui “toti sunt la fel” s-a produs schimbul de generatii in partide.
    Cui prodest? La prima vedere, pare sa foloseasca politicienilor deja cunoscuti. La o privire mai atenta, vedem ca foloseste cu adevarat doar conservarii unor raporturi de forta deja constuite in societate. Principalul obiectiv: pastrarea actualelor reguli de functionare, reguli care au produs raporturile actuale. De ce? Sa se obtina costuri de tranzactie cat mai mici.
    Ar fi loc de surprize? Poate ca schimbul de generatii din partide nu se va demonstra atat de controlat. Vom vedea in 2013.

  2. gheorghita zbaganu
    7.6.2012, 10:46 am

    Savuros articol. Felicitari. Eu inteleg ca aceia care deja se afla in functii – primarii – sunt fericiti cu votul uninominal. NU inteleg de ce restul deputatilor au putu vota o asemenea obscenitate. La fel cum am inteles, in 1992 ca F(D)SN dorea prag electoral, dar nu am inteles de ce au acceptat ceilalti asa o limitare a reprezentativitatii. Prostie in stare pura?

  3. zexe
    7.6.2012, 1:23 pm

    Da, e o poza cu rezolutie maxima a ceea ce ne ofera clasa politica spre vot. Candidati stupizi, incolori dar sulfurosi, o lipsa totala de viziune, de program politic, si o absenta totala a competitiei. Numai la Bucuresti, bazin electoral cu efect de turnesol, la primaria generala, imprevizibilii mai au o sansa sa ramana imprevizibili si sa-l voteze pe Nicusor Dan, singurul candidat care mai poate oferi o alta varianta decat cele propuse de clasa politica. In rest, avem imaginea unui electorat captiv. E ca si cum ai intra intr-un supermarket unde, pe toate rafturile, nu gasesti decat conserve de mazare.
    Ieftine.

    • zexe
      7.6.2012, 6:01 pm

      Am cautat sa cunosc echipa de campanie a lui Nicusor Dan si, dupa ce am parcurs lista, am costatat ce si acesta este o conserva de mazare, dar cu eticheta de ananas.
      Ma rog, macar am confirmarea ca teoria conservei de mazare este corect formulata.

      • Cristian Grosu
        7.6.2012, 7:14 pm

        ce legatura are ce spuneti Dvs. cu subiectul articolului?

        • zexe
          7.6.2012, 9:34 pm

          Cred ca este chiar exemplul care vine sa confirme substanta din titlul articolului “Noul mutant electoral: Naşterea, modul de utilizare şi portretul său upgradat”. Pentru ca mutatia este multipla si a afectat mai intai electorul, si numai dupa aceea candidatul si analistul? Corect?

  4. Nu stati acasa in ziua votului! Nu observati ca asta vor???? « Ioanavram's Blog
    9.6.2012, 8:56 am

    […] Ce sunt mutantii (electorali)?-MUTÁN//T ~ți m. biol. Organism cu caractere genetice noi, rezultat în urma unei mutații.Pe larg aici:https://cursdeguvernare.ro/moment-istoric-la-alegeri-nasterea-upgradarea-si-manualul-de-folosire-a-no… […]

Lăsați un comentariu


Stiri

CSAT convocat miercuri pentru coronavirus. Klaus Iohannis: Fac apel la calm, să se respecte normele de igienă

Vladimir Ionescu

Președintele Klaus Iohannis a anunțat luni că va convoca miercuri Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), pentru discutarea strategiei de prevenire a unei epidemii… Mai mult

Stiri

Klaus Iohannis, reacție la decizia CCR: În 2-3 zile voi anunța următorul demers, au scăzut șansele pentru anticipate

Razvan Diaconu

Președintele Klaus Iohannis a anunțat luni că va anunța ”în două-trei zile” următorul său demers în procedura de instalare a unui nou guvern. Șeful statului… Mai mult

Stiri

Pregătiri pentru Covid-19 / Ministrul Sănătății: Materialele de urgență vor sosi în martie, PSD a lăsat stocuri 0

Mariana Bechir

România nu are niciun fel de stocuri cu materiale de urgență, iar primele echipamente de protecție vor sosi la începutul lunii martie, a declarat ministrul… Mai mult

Stiri

Cum se poziționează partidele față de decizia CCR

Razvan Diaconu

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a afirmat luni că PSD nu va face nicio propunere de prim ministru la următoarelșe consultări politice care ar urma să… Mai mult

Stiri

Digi Communications câștigă mai mult în Spania decât în România la telefonia mobilă

Adrian N Ionescu

Cei peste 1,89 milioane de abonați din Spania la serviciile de telefonie mobilă ale Digi Communications N.V. (DIGI) au adus mai mulți bani decât cei… Mai mult

Stiri

CCR a admis contestația PSD, președintele trebuie să desemneze un candidat care poate forma o majoritate în Parlament

Vladimir Ionescu

Curtea Constituţională a României a stabilit, luni, că există conflict juridic între preşedinte şi Parlament privind desemnarea liderului PNL Ludovic Orban în funcţia de premier,… Mai mult

Stiri

Gazele din Marea Neagră: OMV reclamă nevoia unui „consorțiu stabil” pentru Neptun Deep

Adrian N Ionescu

„În cazul marelui nostru proiect de gaze, Guvernul român se mișcă în direcția corectă, dar avem nevoie de un consorțiu stabil”, anunță Rainer Seele (foto),… Mai mult