Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile (CNACN, deținută de Ministerul Transporturilor) a scos la licitație „reactualizarea studiului de fezabilitate pentru obiectivul de investiții: Amenajarea râurilor Argeș și Dâmbovița pentru navigație și alte folosințe”.
Este obiectivul cunoscut sub numele Canalul Dunăre-București, la care s-a lucrat înainte de 1989, nu fără anumite progrese, ajunse acum în ruină.
Studiul se va derula pe cursul râului Argeș aval de lacul Mihăilești – Cornetu și pe cursul râului Dambovița în aval de podul de pe șoseaua de centură a municipiului București, pe teritoriul județelor Ilfov, Giurgiu și Călărași, potrivit anunțului dat pe platforma de achiziții publice SEAP.
Valoarea estimată a contractului este de șase milioane de lei, fără TVA, iar durata sa este de 11 luni, iar studiul va fi finanțat din fonduri europene, prin Programul Operațional Infrastructură Mare – POIM. Termenul limită pentru depunerea ofertelor este 5 aprilie 2021.
Se șterge praful de pe vechile proiecte
Periodic proiectul inițiat în 1986 revine în atenția autorităților, în 2008, în 2015 și ultima oară în 2018.
(Citiți și: „Festival de (alte) mari proiecte, prezentat de Liviu Dragnea participanților la CEx: Canal Dunăre – București, linii CFR de mare viteză. Autostrăzile și spitalele regionale prezentate anul trecut s-au rezolvat”)
Comisia Națională de Prognoză a publicat în noiembrie 2018 un „studiu de fundamanetare”, în care spunea că, la abandonarea proiectuluidin 1990, „fusese instalată numai o parte din echipamentele hidromecanice, terasamentele şi digurile erau finalizate în proporţie de aproximativ 70 %, iar lucrările de protecţie a malurilor, în proporţie de aproximativ 40 %. De atunci, nu au fost efectuate nici un fel lucrări de întreţinere pentru a menţine aceste investiţii, care sau deteriorat din cauze naturale sau din cauza acţiunilor omului”.
Studiul de fezabilitate din 2021 realizat de Asocierea IPTANA S.A. – ISPH S.A. –Aquaproiect S.A evalua costul total al proiectului la 7,5 milarde de lei (1,7 miliarde de euro, atrunci), din care 72% o reprezentau lucrările de construcții montaj.
