Producția agricolă a scăzut în 2015 cu 6,6% față de anul precedent, potrivit datelor comunicate de INS.
Producția vegetală, care reprezintă 63,5% din total, a înregistrat o scădere de peste zece procente, în timp ce producția animală a consemnat, în termeni reali, o creștere modică, de 1,5%. Cea mai slabă evoluție a avut-o sectorul serviciilor agricole, cu -13,5%.
Dacă se urmărește evoluția pe parcursul ultimilor patru ani, se poate vedea cum producția ramurii agricole a scăzut cu circa zece procente sub nivelul atins în 2011 (asta fără a mai contabiliza efectul inflației). Cauza evidentă este dependența puternică de condițiile meteo a producției vegetale, ajunsă la o valoare cu 20% mai mică pe fondul unor probleme climatice tot mai numeroase.
Investițiile reduse în sisteme de irigații și distrugerea în bună parte a lucrărilor efectuate înainte de 1989 și-au spus cuvântul în producțiile la hectar și ne-au menținut mult sub potențialul de sol de care dispunem.
Deși a înregistrat unele progrese de la an la an, zootehnia nu a putut să suplinească, și prin ponderea ei insuficientă ( doar ceva mai mare de 35%) , efectul negativ asupra rezultatului final pe ramură.
Structura producției vegetale și animale
În structura producției vegetale, cerealele au reprezentat anul trecut doar ceva mai mult de o treime, cu cea mai slabă pondere din 2012 încoace. Cartofii, care au dat mereu bătaie de cap în privința indicelui general de inflație, au coborât la cea mai redusă participație la producția vegetală din ultimii ani ( 7,1%, față de 12,2% în 2011).
Rezultate pozitive s-au înregistrat la grupele legume și pepeni, unde s-a înregistrat nu doar cea mai mare pondere din acest deceniu dar și cea mai mare valoare a producției în prețuri curente, și plante uleioase, care au depășit în premieră ponderea de 10%, deși valoarea a rămas sub cea din 2013, pe fondul unor prețuri mai scăzute decât atunci.
În structura producției animale, s-a produs o deplasare dinspre porcine, care au ajuns la cea mai scăzută pondere din ultimii ani (15,8%) spre păsări, care, prin contrast, au urcat la cea mai mare pondere (22,7%).
Cea mai importantă parte a revenit, însă, ca și până acum, produselor din lapte ( aflate, totuși în regres față de cei doi ani anteriori) și bovinelor, stabilizate undeva în apropiere de un sfert din totalul ramurii.
Caracteristicile agriculturii românești în formarea PIB
Una peste alta, trebuie subliniată tendința de reducere a importanței agriculturii în formarea PIB, concretizată în plasarea sub pragul de 5% din valoarea adăugată brută și cu o pondere de doar 4,2% în formarea PIB.
Sunt valori cu circa o treime mai reduse decât în urmă cu cinci ani, care reflectă un proces accelerat de scădere a importanței acestei ramuri pentru economia națională.
Din această perspectivă, situația pe ultimii cinci ani se prezintă după cum urmează:
Valorile în sine nu spun mare lucru din perspectiva uzanțelor europene în materie, dar apar ca foarte reduse din două motive :
1. Populația ocupată în această ramură depășește un sfert din total. Potențialul agricol al României este net superior producțiilor efectiv obținute iar valorificarea deficitară a condițiilor pedoclimatice afectează serios productivitatea de ansamblu a economiei.
2. Agricultura nu poate să țină pasul cu dezvoltarea celorlalte sectoare, este insuficient fiscalizată și integrată relațiilor capitaliste de piață. Ea nu se apropie nici prin tehnologiile utilizate și nici prin adăugarea de valoare la nivel local, de cerințele moderne de competitivitate.
Consecința este că, în pofida avantajelor comparative pe care le avem de la natură, nu reușim să obținem un echilibru în schimburile externe de produse pentru hrana populației, darămite să mai aducem un plus substanțial, altiminteri firesc pentru o țară cu pretenții de economie OECD (organizația care grupează țările cu economie dezvoltată).