Colegiul Medicilor din București solicită Avocatului Poporului (AP) să reformuleze informarea privind monitorizarea spitalelor prin mecanismul de prevenire a torturii în locuri de detenție.
Nota afișată de AP în unitățile aflate în prima linie de tratare a Covid-19 poate induce ideea că în spitale li se aplică pacienților, sau există posibilitatea să li se aplice, rele tratamente, tortură sau pedepse, conform apelului public transmis de Colegiul Medicilor București.
Avocatul Poporului a anunțat spitalele Covid că „sunt monitorizate prin Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenție, pentru consolidarea protecției pacienților împotriva torturii și a pedepselor și tratamentelor inumane și degradante și a exercitării fără discriminare a drepturilor și libertăților fundamentale”.
Instituția a obligat managementul acestor spitale să afișeze pe holuri informări prin care personalul medical și pacienții sunt îndemnați să se adreseze AP pentru a reclama eventuale încălcări de drepturi.
Renate Weber, cea care a fost numită de coaliția PSD – ALDE la conducerea AP, consideră că orice loc în care o persoană este „lipsită de libertate, de unde nu poate să plece prin voință proprie, este considerat loc de detenție”, iar în cazul pacienților infectați cu noul coronavirus este vorba de restrângere a unor drepturi, întrucât, printre altele, nu sunt lăsați să părăsească spitalele, până la vindecare.
Colegiul Medicilor București explică în apelul către AP că decizia de internare a pacienților asimptomatici confirmați cu infecție cu SARS-CoV-2 se face în baza ordinelor Ministrului Sănătății și nu este o decizie a corpului medical din cadrul unității, în speță medicii, aceștia având prerogative legate efectiv de actul medical.
„Am luat notă de clarificările transmise de instituția Avocatul Poporului, potrivit cărora ‘în accepțiunea legislației internaţionale și interne, orice loc în care persoana este lipsită de libertate, de unde nu poate să plece prin voința proprie, este considerat loc de detenție, iar prin Mecanismul Național de Prevenire se urmărește respectarea drepturilor și demnității persoanelor aflate în acele locuri’. Mai mult, înțelegem că Avocatul Poporului, prin Domeniul privind prevenirea torturii în locurile de detenție ‘are obligația să monitorizeze tratamentul aplicat oricărei persoane aflate în locurile de detenție, iar prin activitatea de monitorizare se dorește asigurarea că persoanelor internate le sunt respectate drepturile fundamentale, dar și demnitatea’ „, arată reprezentanții Colegiului Medicilor.
„Menirea medicului este să îngrijească și să protejeze sănătatea pacienților săi și, după cum au arătat ultimele luni, o face cu dedicare până la sacrificiu, sacrificiu ce poate însemna chiar propria viață. Medicii sunt cei care luptă pentru sănătatea celor pe care îi îngrijesc, iar spitalele sunt locurile unde clipă de clipă se luptă pentru viață. A sugera, a lăsa impresia, a induce ideea chiar și dintr-o scăpare, că sunt centre de tortură sau rele tratamente este un derapaj grav, în accepțiunea noastră,” precizează comunicatul CMB.
Managerul de la Victor Babeș: Afișul cu „monitorizarea torturii” nu va fi pe pereții spitalului. Tortură înseamnă provocarea, cu intenție, a unei suferințe puternice
Emilian Imbri, managerul spitalului de boli infecțioase „Dr. Victor Babeș” din București, a declarat la Digi24 că nu va aplica ordinul AP de a afișa anunțul cu monitorizarea împotriva torturii.
Acesta a explicat că a studiat convenția invocată de Renate Weber și definirea torturii este: „orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferință puternice”.
Declarația lui Emilian Imbri, manager al Spitalului Dr. Victor Babeș din București:
I-aș spune doamnei Renate Weber că încerc să pledez pentru a schimba această exprimare și să înțeleagă că la fel ca și spitalele, în curând școlile vor putea fi asimilate cu unități de detenție cu program redus. Pentru că și acolo elevii sunt obligați să stea câteva ore și se consideră că sunt torturați, datorită – să spunem – excesului de zel al profesorilor.
Am făcut o extindere și o glumă ca să înțeleagă lumea de ce nu suntem de acord cu acest mod de a privi lucrurile și că indiferent cum ar interpreta cineva, „tortura” înseamnă „orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferință puternice”. Este luat din convenția la care face referire Avocatul Poporului.
Deci, o rog pe doamna Renate Weber să admită că domnișoara care a întocmit acest act, și l-a trimis spre spitale, a făcut o mică confuzie și o mică eroare care decredibilizează în continuare spitalele și pe cei care lucrează în spitale.
O rog, dacă nu dorește să renunțe la această exprimare să trimită întâi în spital o listă cu manevrele medicale care pot fi asimilate cu tortura. De ce? Pentru că în momentul în care începi să monitorizezi tortura, ce se poate întâmpla? Se poate interpreta, așa cum s-a interpretat că spitalele sunt locuri de detenție, să se interpreteze faptul că i se face o injecție unui pacient, ca fiind tortură.
Noi vrem să știm foarte clar, din momentul în care vom fi monitorizați, mergând pe această linie, dar eu vă spun foarte ferm: Indiferent ce se întâmplă cu viitorul meu, eu ca manager nu accept această formă de monitorizare și voi face apel la Justiție.
Accept monitorizarea privind respectarea drepturilor pacientului, dar în niciun caz într-un spital nu o să apară pe pereți, când intră omul la internare și se uită și vede că „acest spital este monitorizat privind prevenirea torturii” și că scopul monitorizării este „consolidarea protecției pacienților împotriva torturii și pedepselor și a tratamentelor inumane sau degradante și a exercitării fără discriminare a drepturilor”.
Îmi pare foarte rău, dar nu voi da curs acestei cereri și trebuie să cer – și insist – ca acești termeni să fie schimbați. Atât!
