Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI) a precizat joi seară, prin intermediul unui comunicat citat de Agerpres, că ”respinge ferm” alegațiile potrivit cărora ”presupusul document” publicat de Rise Project ar aparține unității.
DGPI are dreptate, dar numai din punct de vedere semantic: documentul publicat de Rise Project este atribuit DGIPI, așa cum era denumit respectivul serviciu în 2011.
Potrivit Rise Project, investigația serviciului secret al MAI asupra ”grupării Dragnea” a fost realizată de structura din Teleorman a DGIPI și trimisă ”la București” către 3 destinatari, pe canale diferite:
- către conducerea centrală a DGIPI de la București, prin intermediul rețelei criptate intranet a instituției
- către șeful Poliției Române, prin comandantul Poliției Teleorman
- către conducerea SRI, prin intermediul șefului SRI Teleorman
Rise Project are 2 confirmări că acest document există:
- confirmarea șefului Poliției Române de la acea dată, chestorul Liviu Popa, că a primit documentul
- confirmarea comisarul Iulian Ciorobescu, comandantul de atunci al Poliției din Teleorman, că a predat documentul
Jurnaliștii au încercat să capete și o a treia confirmare, de la conducerea DGIPI din 2011. Au reușit să discute cu comisarul Liviu Alexandru Croitorescu, care era comandant adjunct la DGIPI în 2011. Dialogul, în continuare:
Liviu Croitorescu: Nota, dacă ar fi parvenit, ar fi avut caracter de „secret de serviciu.”
RISE Project: Asta și este, o notă secretă.
Croitorescu: Păi și cum v-a parvenit dumneavoastră o notă secretă? Păi vă dați seama că nu pot intra într-o discuție pe marginea unui document secret. Nu mai sunt în activitate.
RISE: Deci dumneavoastră ne spuneți că nu ați văzut niciodată această notă?
Croitorescu: Nu cunosc și nu pot să discut pe marginea unor documente clasificate.
O precizare relevantă: Liviu Alexandru Croitorescu a ieșit din DGIPI în 2013 și s-a pensionat de tot în primăvara lui 2016, după ce a ocupat și alte funcții în Poliția Română. Acum, în civilie, lucrează în subordinea lui Liviu Dragnea ca expert de securitate la Departamentul de Afaceri Interne al Camerei Deputaților.
Documentul obținut de Rise Project a fost lucrat și transmis la centru în 2011, în următorul context politic:
PSD era partid de opoziție, guvernarea fiind susținută de triumviratul PD-UNPR-UDMR.
Premier al României era Emil Boc.
Ministru de Interne, deci beneficiarul direct al serviciilor DGIPI, era Traian Igaș.
Director al SRI, numit de Traian Băsescu, era George Maior, fost membru PSD.
Liviu Dragnea era secretar general al PSD și președinte al CJ Teleorman.
Principala nedumerire care reiese din această ”poză” a anului 2011:
Odată ajuns ”la București”, raportul structurii locale a DGIPI Teleorman ar fi trebuit să își urmeze calea firească spre DNA. Iar PSD, din opoziție, nu avea, teoretic, nicio pârghie prin care să blocheze trimiterea raportului către Parchet.
Și totuși, până la momentul publicării investigației Rise Project- 06.07.2017, nimeni nu a vorbit vreodată de vreun dosar al ”afacerilor” din Teleorman.
Doar vineri, o zi după publicarea anchetei Rise Project, DNA anunță că are un dosar în lucru, din februarie 2016, care vizează ”o parte dintre aspectele conținute în investigația jurnalistică”.
Între 2011, când a fost lucrat raportul DGIPI, și 2016, data la care DNA anunță că s-a autosesizat și a deschis dosar in rem, sunt totuși 5 ani de liniște.
Poate că Traian Igaș, George Maior, Emil Boc și, cu voia dumneavoastă, ultimul pe listă, Traian Băsescu – cel care își făcea altădată titlu de glorie din faptul că era cea mai informată persoană din România, ar trebui să lămurească ce s-a întâmplat cu respectivul raport în 2011, ca să pricepem de ce, timp de 5 ani, nimeni n-a anchetat cele semnalate.
Dacă nu cumva răspunsul trebuie căutat la DNA.
