Comisiile de specialitate din Parlamentul European au aprobat marți, 25 octombrie, forma modificată față de proiectul inițial a programului REPowerEU – menit să aducă un supliment de finanțare pentru statele UE pentru scăderea dependenței energetice de Rusia. Din cei 20 de miliarde de euro, România va primi 1,3 miliarde – mai mult decât suma care i s-ar fi cuvenit pe criteriile inițiale (de 0,8 miliarde).
Cum facem să putem folosi acești bani și cum stăm cu implementarea și finanțarea PNRR-ului național, explică europarlamentarul PPE Siegfried Mureșan: cum să nu ratăm banii, ce trebuie să facem pentru a primi finanțările din PNRR și pe cele din REPowerEU, cum trebuie să procedăm pentru a modifica planul nostru inițial adaptându-l la prioritățile pe care războiul din Ucraina le impune.
***
CdG:
Domnule Mureșan, PNRR-ul s-a făcut pe ultima sută de metri a pandemiei, când nimeni nu se gândea nici la război, nici la criza energetică, nici la inflația care vedem că mai apoi a explodat și a ieşit din orice țintă previzibilă. Să vorbim astăzi despre noul context în care se aplică PNRR și despre efortul statelor de a-şi adapta aceste planuri naționale de reziliență la noul context, pentru că sunt multe date schimbate fundamental față de anul trecut, atunci când au fost aşternute pe hârtie. Un lucru despre PNRR-ul României. Există niște întârzieri la nivelul trimestrului III. Ce relevanță au aceste întârzieri fie asupra implementării proiectelor, fie asupra periclitării unor finanțări?
Siegfried Mureşan:
Planul Naţional de Redresare și Reziliență funcționează pentru toate statele membre ale Uniunii Europene diferit față de celelalte categorii de fonduri europene. La fondurile europene tradiţionale, la finalul efectuării lucrărilor, acestea erau decontate. Aici, la PNRR, avem de a face cu un pachet de investiții și reforme. De două ori pe an, ca urmare a îndeplinirii reformelor agreate de guvern cu Comisia Europeană, aceasta virează tranșe periodice guvernelor tuturor statelor membre.
România a depus la finalul lunii iunie o cerere de plată pe baza țintelor și jaloanelor de reformă implementate până la finalul lunii iunie. Comisia Europeană a concluzionat că România și-a îndeplinit toate țintele și jaloanele, toate reformele asumate până la 30 iunie. Acestea priveau sectorul energetic, priveau decarbonarea, priveau fiscalitatea, îmbunătățirea sistemului de administrare fiscală, intensificarea luptei /împotriva/ corupției, reforma în învățământ și așa mai departe. Aveam o serie de ținte. Comisia Europeană a concluzionat că le-am îndeplinit pe toate și, ca urmare, a dat un aviz pozitiv și a propus efectuarea unei plăți de 2,6 miliarde euro României – 1,8 miliarde euro fonduri nerambursabile şi 800 de milioane de euro din creditele solicitate.
Deci singura evaluare obiectivă pe care o avem este cea a Comisiei Europene, pe baza legislației europene, care a concluzionat la finalul lunii iunie că îndeplinim toate condițiile. Acum am avut o serie de ținte și jaloane de îndeplinit până la 30 septembrie pe care nu avem nicio evaluare obiectivă în momentul de față. Avem opinii, avem declarații, avem poziționări politice, Ştim că România a primit până acum 13% – prefinanțarea din tot PNRR-ul – 3,9 miliarde, și avem aprobată această primă plată de 2,6 miliarde. Estimez că fondurile vor ajunge în cursul acestei săptămâni în România, ca urmare a tuturor aprobărilor obținute la nivel european. Peste câteva luni de zile, România va trebui să depună noua cerere de plată la Comisia Europeană, pe baza ţintelor şi jaloanelor îndeplinite acum, la 30 septembrie, și apoi a celor îndeplinite la 31 decembrie. Şi vom vedea apoi evaluarea Comisiei.
CdG:
De anul trecut și până acum au intervenit factori care au schimbat ecuația folosirii acestor bani. E vorba de modificări din mers ale acestor planuri, reprioritizări și așa mai departe. Asta presupune în schimb și negocieri, renegocieri, aprobări, și aici se vede, în România, că există uneori păreri foarte diferite. Unii ar renegocia anvelopa la pensii, alții ar renegocia poate pe energie sau în alte domenii. Cât de fezabile sunt aceste renegocieri?
Siegfried Mureşan:
Pe rând: unu la mână – Mecanismul european de redresare şi rezilienţă, din care este finanţat PNRR-ul României şi ale tuturor statelor membre a fost gândit imediat după începutul crizei generate de coronavirus, ca pachet de ajutor economic – ajutor pentru persoanele, pentru întreprinderile și regiunile afectate de coronavirus și de consecințele economice și sociale. Acesta a fost primul obiectiv al PNRR. Cel de-al doilea a fost întărirea rezilienței, a capacității de a face față unor crize viitoare.
Ştiam atunci că vor veni crize următoare. Nu știam ce origine vor avea și când vor veni, dar știam că vor exista, și pentru a face mai bine față acestora era esențial să ne întărim administrația publică, sistemele publice, să modernizăm învățământul, să întărim sistemul medical, să digitizăm administrația și să întărim economia; economia să devină mai competitivă, infrastructura mai puternică. Toate aceste măsuri de reziliență prezentate imediat după criza generată de coronavirus au rămas la fel de actuale. Toate reformele pe care România şi celelalte state trebuie să le îndeplinească pentru a se întări sunt la fel de necesare. Nu vream să rămânem doar fiindcă este război; dimpotrivă, faptul că este război e un motiv adițional pentru a ne întărni, pentru a ne face temele, pentru a ne pune casa în ordine.
După începerea războiului, am văzut că trebuie să reducem dependenţa de combustibili fosili din Federaţia Rusă. Am reuşit într-o mare măsură: ponderea gazului rusesc în consumul european de gaz era 40% anul trecut, este 9% anul acesta. Vrem să reducem și mai mult dependența de toţi combustibilii din Federația Rusă, pentru care avem nevoie de investiții. Trebuie să ne conectăm mai bine, avem nevoie de terminale de gaz lichefiat, de infrastructură necesară, de investiții în noi surse de energie regenerabilă.
Ca atare, prioritățile de reformă sunt aceleași, însă pentru investiții există unele urgențe de care trebuie să ținem cont.
De aceea, Comisia Europeană permite două lucruri: 1 – modificarea PNRR-urilor ca urmare a unor cauze obiective ce țin de război, de invazie, de creșterea cheltuielilor, dar și de nevoia de a investi în energie. Deci modificarea PNRR-urilor pe criterii obiective este posibilă, modificarea PNRR-urilor pe criterii politice nu a fost posibilă până acum, nu va fi posibilă nici în viitor.
Şi ultimul lucru, și poate cel mai important, Comisia Europeană a propus în cursul verii un fond adițional din care să fie adăugat un nou pilon de finanțare la PNRR. Comisia Europeană a propus un nou proiect – acesta se numește „Repower EU” – prin care să fie finanțate investiții în total de 20 de miliarde de euro, în toate statele membre ale Uniunii Europene, cu scopul de a reduce dependența de Rusia, de a îmbunătăţi eficiența energetică, căci cu cât suntem mai eficienți din punct de vedere energetic cu atât consumăm mai puțin și suntem mai puțin dependenţi.
Acest nou proiect, 20 de miliarde de euro fonduri suplimentare, va intra în vigoare la începutul anului viitor. Pentru România vor fi alocate 1,3 miliarde euro fonduri suplimentare pentru investiții în energie.
Avem fonduri suplimentare pentru investiții în energie și dacă statele spun: „Unele investiții gândite înainte de război sunt importante, dar nu sunt urgente, le facem mai de târziu și facem ceva în domeniul energetic”, acest lucru va fi de asemenea posibil.
România trebuie să prezinte la începutul anului lista de investiții finanțabile din REPowerEU
CdG:
O întrebare punctuală, referitor la energie: Cum se procedează? România ce ar trebui să facă să își îmbunătățească aceste capacități, fie de producție, fie de transport, chiar de export, și vrea să primească bani suplimentari din PNRR, eventual luaţi din altă parte? E o procedură, e un calendar?
Siegfried Mureşan:
Da. Deci noi negociem acum între Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene legislația pentru acest nou fond de investiții. Chiar săptămâna aceasta am votat în Parlamentul European la nivelul comisiilor de specialitate poziția Parlamentului European. Vom vota în plen la începutul lunii noiembrie și apoi vom avea negocierile finale cu Consiliul, după care legislația va intra în vigoare la începutul anului.
România va trebui să prezinte Comisiei Europene, chiar la începutul anului, o listă de investiții pe care dorește să le finanțeze din acest nou pilon în sumă totală de 1,3 miliarde de euro. Apropo: când Comisia Europeană a lansat acest nou pilon a propus o cheie de alocare a celor 20 de miliarde de euro în funcție de niște indicatori economici vechi dinainte de pandemie. Noi, Parlamentul European – și, din fericire, și guvernele statelor membre – am spus următorul lucru: acei indicatori nu mai sunt actuali. Necesarul de investiții depinde foarte mult de dependența de combustibil fosil, de dependența de gazul din Federația Rusă; propunem modificare cheii de alocare. A fost poziția susținută de inclusiv de mine și, ca atare, și de tot grupul Partidului Popular European. Ne-a urmat majoritatea parlamentară, guvernele statelor membre de asemenea au susținut renegocierea cheii de alocare și aceasta s-a renegociat. În folosul României, căci în propunerea inițială a Comisiei Europene pentru România erau prevăzute 800 de milioane de euro, iar după modificarea cheii de alocare avem 1,3 miliarde euro.
Fiindcă suntem mai aproape de Rusia e nevoie de mai multe investiții pentru a reduce dependența și în România și în regiune și suntem încă dependenţi de combustibili fosili într-o măsură semnificativă. Deci la începutul anului România va trebui să vină cu o listă de investiții pentru aceste 1,3 miliarde euro.
Şi un al doilea lucru, foarte scurt: din Mecanismul european de redresare și reziliență, de aproximativ 700 de miliarde de euro, cam jumătate sunt credite, jumătate fonduri nerambursabile. Toate statele membre şi-au accesat fondurile nerambursabile, însă creditele ce se cuveneau statelor au fost accesate de unele state membre, dar nu de toate. Şi prin acest nou regulament noi, Parlamentul European, propunem ca guvernele statelor membre care încă nu și-au accesat toată componenta de credite să fie obligate ca în termen de 30 de zile după intrarea în vigoare a acestui nou regulament să notifice Comisia Europeană dacă doresc să acceseze creditele ce le stau la dispoziție sau nu. Iar dacă nu doresc să le acceseze, acestea vor fi puse într-un coș comun. Acele state își pierd prioritatea în accesarea creditelor. Vor fi puse într-un coș comun pentru a putea fi accesate de statele care au accesat în totalitate componenta lor de credite și doresc resurse suplimentare.
Deci, ce trebuie să facă România: 1 – un plan de investiții de 1,3 miliarde de euro pentru aceste fonduri nerambursabile suplimentare; 2 – să evalueze dacă dorește credite suplimentare, în ce cuantum şi ce investiții dorește să prezinte Comisiei Europene pe aceste credite suplimentare; 3 – evident, dacă dorim să înlocuim din PNRR-ul actual unele investiții prevăzute inițial, pe care nu le mai considerăm urgente, investiții în domeniul energetic, trebuie să discutăm aceste lucruri şi cu Comisia Europeană.
Comisia Europeană nu va avea flexibilitate în a înlocui pe criterii politice un spital dintr-o regiune cu un spital dintr-o altă regiune doar fiindcă vrea un om politic, aici nu se va putea; dar investiţii ce nu mai sunt urgente de înlocuit cu investiții în domeniul energetic, pe baze obiective, ca urmare a războiului și a situației generate pe piața energetică, aceste înlocuiri se vor putea face.
CdG:
România mai are o problemă de rezolvat în PNRR care aici, pe plan local are un grad de sensibilitate destul de pronunțat: este vorba de reforma pensiilor. Banca Mondială, în calitate de consultant al Ministerului Muncii, și-a prezentat recomandările pentru această reformă a pensiilor. Care este problema o știm prea bine: este acea problemă a așa-numitelor pensii speciale, pe care ni s-a și cerut să o rezolvăm sub o formă sau alta. Pe de altă parte, vedem un grad foarte mare de opoziție la noi, începând din parlament și până în administrațiile locale, cu privire la această noțiune de pensii speciale. Dumneavoastră cum o vedeți rezolvată? Adică să fie împăcată și situația din PNRR, dar și să iasă cumva potrivit intereselor politice care se tot învârt pe aici pe la București.
Siegfried Mureşan:
Situaţia din PNRR este următoarea: înainte de pandemie, România a fost singurul stat membru al Uniunii Europene aflat într-o procedură de deficit excesiv. Avuseserăm în vremuri economice bune, înainte de pandemie, în ciuda creșterii economice bune, un deficit foarte mare, din cauza cheltuielilor nesăbuite ale guvernelor din perioada 2017-2018. Ne-am aflat într-o procedură de deficit excesiv, ca atare a existat un acord între instituțiile europene și Guvernul României privind limitarea cheltuielilor, cum să revenim pe făgașul normal ca să nu intrăm într-o situație de criză, ca să nu ne supraîndatorăm. Şi a existat un acord între România şi instituţiile europene privind limitarea unor cheltuieli și un anumit culoar pentru revenirea la normal a cheltuielilor. În contextul acestui acord România a propus Comisiei Europene ca cheltuielile cu pensiile să nu reprezinte mai multe 9,4% din PIB. Această propunere a venit din partea României, nu a fost o solicitare a Comisiei Europene. Solicitarea Comisiei Europene a fost ca cheltuielile în ansamblu să fie organizate în așa fel încât să nu ne supraîndatorăm și încât să intrăm pe un făgaș de consolidare bugetară.
Deci în negocierile dintre România și Comisia Europeană trebuie să ținem cont de context, de cadru. În contextul acesta, dacă Guvernul României va reuși să prezinte Comisiei Europene un plan alternativ de la pensii, să fie respectate normele, principiile europene, inclusiv ca pensia să nu mai fie mai mare decât salariul, dacă România nu reușeşte să prezinte o alternativă care să respecte aceste principii și ponderea pensiilor în PIB să nu fie prea mare, adică să nu ne pericliteze sustenabilitatea fiscală, atunci cred că Guvernul României poate discuta.
CdG:
Aici sunt probleme: una este procentul din PIB alocat pensiilor iar cealaltă problemă este structura de principii după care se acordă aceste pensii și cuantumul acestor pensii. Ştiți bine ca în România asta este problema care face atâta vâlvă și agită spiritele.
Siegfried Mureşan:
Da, exact. Dacă principiile sunt sănătoase, dacă planul în ansamblu este convingător, cred că se poate discuta cu Comisia Europeană. Dacă solicitarea din partea României va fi doar de renunțare la acel 9,4%, fără prezentarea unui plan amplu, convingător, pe principii solide şi care să corespundă exigenţelor Comisiei și dacă solicitarea va fi doar „nu ne place acel 9,4% pe care noi l-am ales și pe care îl avem ca urmare a procedurii de deficit excesiv”, dacă solicitarea va fi doar renunţarea la acel 9,4% cred că negocierile vor fi mult mai dificile.
În PNRR cel mai important lucru e respectarea calendarului de reforme. Mai important chiar decât începerea investițiilor
CdG:
Proiectele din PNRR au această specificitate, ca ele să fie executate într-un anumit termen. Noi știm, avem experiența aceea de la proiectele din bugetele multianuale că dacă îți depășești termenele apar probleme cu banii, cu prelungiri, cu fazări și așa mai departe. De această dată, cât de mare este pericolul opririi unei finanțări dacă nu te încadrezi cu proiectul în termenul stabilit?
Siegfried Mureşan:
În PNRR avem mulți bani, iar timpul este destul de scurt. Regulamentul european prevede ca toate investițiile finanțate din PNRR să fie finalizate până la sfârșitul anului 2026 și toate reformele pe baza cărora Comisia face plăți să fie finalizate până la 31 august 2026.
La PNRR, spre deosebire de fondurile europene, nu este decontată fiecare lucrare, ci periodic, de două ori pe an, guvernul prezintă Comisiei Europene investițiile efectuate, reformele implementate, iar Comisia Europeană face plăți în tranșe periodice.
Cel mai important lucru este ca calendarul de reforme să fie a respectat. Dacă un guvern nu reușește să implementeze o reformă la timp, atunci Comisia Europeană poate suspenda o parte din plata tranșei respective, proporţional cu gravitatea reformei neimplementate.
Deci începerea investițiilor este importantă, dar mai importantă este îndeplinirea reformelor pentru efectuarea tuturor plăților. Cel mai important este ca calendarul de reforme să fie îndeplinit, jaloanele, țintele să fie îndeplinite în fiecare trimestru, conform acordului cu Comisia Europeană, pentru ca Comisia Europeană să ne poată plăti tot. Dacă un jalon sau o reformă nu este îndeplinită, Comisia Europeană poate suspenda o parte din plata tranșei respective, în funcție de gravitatea reformei neîndeplinite.
CdG:
Suntem într-un anumit context, stăm întotdeauna și ne uităm și la alții să vedem cum se descurcă, cum se adaptează, cum le merg treburile. Ne uităm și ne comparăm – fie cu vecinii, fie cu alte state din Uniunea Europeană. Dumneavoastră sunteți acolo, vedeți, aveți o altă perspectivă. Cum stăm cu PNRR-ul față de alții?
Siegfried Mureşan:
Cu siguranță nu stăm mai rău.
Şi anume: de la începutul implementării Mecanismului european de redresare și reziliență, 22 de state membre ale Uniunii Europene au avut planurile depuse la timp, aprobate la timp anul trecut de Comisia Europeană și Consiliu, încât statele și-au primit prefinanțarea la timp.
Cinci state nu şi-au primit prefinanțarea, au pierdut-o – Olanda, care nu a avut guvern multe luni de zile și a decis să depună planul cu întârziere, Suedia și Bulgaria, care de asemenea au avut perioade de instabilitate politică, două rânduri de alegeri anticipate în Bulgaria, la fel în Suedia, anul trecut. Au depus planurile doar anul acesta. Odată depuse, au fost aprobate fără mari dificultăți, însă pierduseră prefinanțarea, fiindcă regulamentul european prevede că prefinanţarea putea fi plătită doar până la 31 decembrie 2021.
Deci un stat nu a depus nimic anul trecut – Olanda; două state au întârziat cu aprobarea din cauza instabilității politice, dar au avut planurile aprobate și acum implementarea a început fără probleme, dar au pierdut prefinanțarea, de 13%.
Și la două state există probleme cu statul de drept – Polonia și Ungaria.
Planul Poloniei a fost aprobat cu mare întârziere de Comisia Europeană, deci au pierdut prefinanțarea, iar planul Ungariei încă nici nu a fost adoptat. Deci în cazul Poloniei a fost aprobat cu întârziere, cu anumite condiționalități clare pe justiție și stat de drept. Nu a fost virat niciun cent Poloniei până acum, au pierdut prefinanțarea, și atâta timp cât nu corectează lucrurile pe justiție nici nu le va fi acceptată prima cerere de plată.
Noi nu am fost niciodată un caz-problemă la nivel european. Am depus planul la timp, a fost aprobat la timp, am primit prefinanţarea, 3,9 miliarde de euro, anul trecut. După aceea, în următoarea etapă, suntem între cele 11 state care au depus la Comisia Europeană prime cereri de plată și aceste cereri au fost deja aprobate.
Deci doar noi, alături de alte 10 state, am început implementarea reformelor de o manieră ce ne-a permis să depunem o primă cerere de plată la Comisia Europeană, cerere ce a fost aprobată, după cum bine știţi, şi banii voi fi virați în cursul acestei săptămâni – 2,6 miliarde euro.
Pe criteriile obiective ale Comisiei Europene, suntem clar în prima jumătate a clasamentului.
CdG:
Ultima întrebare, cu un răspuns cât mai punctual, cât mai scurt: acum ne uităm la maniera în care speram anul trecut că va funcționa acest PNRR, după cum a fost el inițial desenat. Există vreun lucru pe care îl constatăm astăzi că nu merge sau că merge mai greu decât s-a anticipat la început?
Siegfried Mureşan:
Calendarul de reforme este ambițios pentru toate statele membre. De la criza economică și financiară din urmă cu 13-14 ani am fost conștienți cu toții că statele au nevoie de reforme. Statele tărăgănau adesea reformele, iar Comisia Europeană recomanda în fiecare an statelor membre reforme de efectuat, iar statele membre le amânau adesea pe criterii politice. Şi Comisia nu avea un instrument pentru a facilita implementarea acestor reforme.
Acum, prin acest mecanism european de redresare şi rezilienţă, Comisia Europeană are în sfârşit un mecanism prin care poate lucra cu statele membre de la egal la egal, astfel încât aceste reforme să fie implementate. Implementarea reformelor nu va fi simplă, nu va fi facilă, și la toate statele membre reformele mai ușoare au fost introduse în calendar la început, iar reformele mai grele, mai spre final.
Anticipez că în toate statele membre va fi nevoie de un efort la nivelul autorităţilor statelor, guvernelor, parlamentelor statelor membre, pentru legiferarea și implementarea acestor reforme. Nu cred că va fi la noi nici mai greu, nici mai ușor decât la alte state membre, dar va trebui să investim capital politic, energie, muncă legislativă, muncă de implementare la nivelul aparatului de stat pentru implementarea acestor reforme. Comisia Europeană altfel nu ne va putea face plățile semestriale, fiindcă așa e regulamentul european.
Cred că implementarea reformelor va fi un proces serios, dificil – dar o spun în sensul pozitiv – în toate statele membre ale Uniunii Europene și va necesită multă-multă atenție și multă muncă.
***
