Interviu cu Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliul Concurenței: Cât și cum reglementăm companiile digitale și economia colaborativă

”Digitalul” și businessurile care s-au dezvoltat cu ajutorul său au fost adesea percepute de economia ”tradițională” drept o amenințare. Cele mai vizibile au fost criticile aduse companiilor care operează în așa-numita ”economie colaborativă” (sharing economy), acuzate că operează într-un vid legislativ și că ar face, deci, concurență neloială businessurilor reglementate.

În interviul de la mai jos, Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, vorbește despre principiile după care ar trebui să fie reglementate businessurile digitale, astfel  încât companiile să se poată dezvolta, dar consumatorii să fie protejați; care sunt tendințele legislative în materie de concurență de la nivel european; dar și ce efecte produce pandemia Covid-19 asupra competitivității companiilor din România.

Sublinierile aparțin redacției. 

***

cursdeguvernare.ro:
Businessurile digitale se mișcă foarte rapid, mai repede decât legislația. Cum și după ce principii ar trebui să le fie reglementată activitatea, astfel încât să nu mai vorbim despre concurență neloială?

Bogdan Chirițoiu:
Până la un punct, nu e un lucru rău că piața o ia înaintea legislației. E greu să legislezi fără să ai ceva practică. Se spune că la englezi întâi se pune gazonul și lasă lumea să se plimbe puțin. Vezi pe unde au luat-o oamenii și abia apoi faci potecile. Când ai o zonă nouă, unde administrația nu are experiență, eu cred că nu e greșit să lași lucrurile un pic să se dezvolte de la sine și apoi să vii să le încorsetezi, să le dai un traseu legislativ.

Dincolo de ce ar fi ideal administrativ, din perspectiva economiei politice, întotdeauna un business nou are un dezavantaj. Statul va apăra interesele conservatoare, interesele celor vechi. Politicienii nu vor promova interesele noului. Dacă te grăbești cu legislația s-ar putea să fie o legislație foarte restrictivă care să nu-i lase pe cei noi să se dezvolte.

Acesta ar fi al doilea motiv și se vede foarte bine la subiectul taximetrie-Uber. Șansa României a fost că la noi lumea s-a mișcat mai greu și taximetriștii nu s-au prins atât de repede ca în alte țări că e un pericol pentru ei. Presiunea taximetriștilor, de la îngrădi prin legislație, a venit târziu. După ce serviciile prinseseră deja, aveau anvergură. Erau conducători mulți, clienți mulți care au reacționat.

Uneori nu e greșit să stai puțin. Unu ca să înțelegi mai bine situația și doi, riscul este când legiferezi foarte repede să fie o legislație de protecție a trecutului și nu facilitare a viitorului.

cursdeguvernare.ro:
Pentru serviciile de tip ride-hailing avem acum o legislație. Poate servi ca model pentru reglementarea altor servicii digitale? Sunteți mulțumit de cum a fost reglementat?

Bogdan Chirițoiu:
În parte sunt mulțumit. Ceea ce e bine este că s-a creat un cadru legal care oferă o siguranță și companiei și conducătorilor auto.

Ce am regretat este că n-am facilitat, n-am făcut o diferențiere între cei care sunt conducători auto permanent, full-time și cei care fac activitatea doar ocazional. Ideal, după părerea mea, ar trebui să fim mai permisivi cu cei care fac o activitate economică doar ocazional. După mine, cel mai mare avantaj al economiei colaborative este faptul că faptul că permite unor oameni care au și alte activități în loc să nu lucreze, să nu producă ceva, îi lasă să mai facă această activitate suplimentară. În felul acesta își folosesc timpul liber care altfel nu ar fi fost folosit economic, își folosesc un activ pe care-l au. În cazul Uber, mașina, dar poate că era vorba de computerul lor, sau la Airbnb e vorba de o cameră pe care au în plus.
Sunt active care altfel nu intră în ciclul economic, stau degeaba. Sunt o pierdere pentru economie. Prin aceste noi tehnologii digitale le putem utiliza. Aici văd eu cel mai mare câștig al economiei colaborative. Or dacă noi îi tratăm pe cei care acționează în economia asta după regulile normale ale economiei vechi să-i spunem, ca și cum jobul lor principal ar fi acesta, riscăm să pierdem oameni care, repet, au active nefolosite, timp liber și le-ar putea utiliza.

Să nu tratăm închiriatul unei garsoniere sau a unei camere dintr-un apartament ca pe un hotel. Dacă vrei să-ți pui pe Airbnb un bloc, e ok să-ți punem aceleași condiții pe care le punem unui hotel, dar altfel trebuie să găsim un regim care să nu fie atât de împovărător.

cursdeguvernare.ro:
Care sunt problemele de concurență pe care le ridică particularitățile businessurilor digitale?

Bogdan Chirițoiu:
Aud foarte des argumentul că trebuie să avem aceleași condiții, că nu e corect ca aceste companii digitale să nu respecte regulile pe care le respectă competitorii lor din economia tradițională, să spunem. Ca de obicei, eu zic că adevărul e la mijloc. Afirmația e pe jumătate corectă. Ceea ce trebuie să ne asigurăm este că industria digitală este reglementată cu efecte similare cu economia tradițională.

Statul se asigură prin acea licență (de care au nevoie taximetriștii, n.r.) că oamenii sunt în siguranță, că mașina și șoferul respectă niște standarde de calitate. E corect, dar asta nu înseamnă că un șofer Uber trebuie să treacă prin exact aceeași procedură. Trebuie să ne asigurăm că același obiectiv e atins. Dacă mă urc într-o mașină Uber trebuie să fiu în siguranță.

Poate că obiectivul acesta nu-l ating pe aceeași cale ca la taximetrie. Poate în loc de o licență îmi ajunge feedbackul pe care îl dau consumatorii. Faptul că la Uber am un instrument pe care nu pot să-l am la taximetria clasică, asta mie îmi spune ceva despre calitatea serviciului și atunci poate nu am nevoie de același mecanism de verificare. La taximetrie nu am de unde să culeg aceste opinii și atunci o procedură prin care îl verific.

La industria digitală, pentru același obiectiv pot să folosesc o altă cale. Atât timp cât îmi dă același tip de informație, obiectivul de politică publică e atins. Dacă un alt model de business îmi oferă același standard de calitate cu costuri mai mici este un lucru bun pentru economie și pentru client.

Se presupune că, dacă am o metodă complicată de a obține un rezultat în economia tradițională, musai trebuie să fie la fel de complicat și în economia digitală. Dacă e mai simplu în digital, lasă-l să fie așa. Poate îmi dau seama că pot să mai reduc din povară și pe industria tradițională. Presiunea care vine de la firmele tradiționale este că ăștia noi trebuie chinuiți la fel de tare ca și noi. Până la un punct e corect, dar numai până la un punct.

cursdeguvernare.ro:
La nivel european există o preocupare legată de reglementarea giganților digitali. Cum ar trebui să se pună problemă? Există riscul suprareglementării?

Bogdan Chirițoiu:
Există o preocupare privind faptul că aceste tehnologii noi, lumea asta digitală, prin natura ei economică tinde să genereze companii foarte mari. E mai eficient dacă ai companii mari. Ai mai mulți furnizori și mai mulți clienți. Ai un volum mai mare de date și poți să înțelegi mai bine comportamentul furnizorilor și clienților. De aceea, tendința naturală este ca aceste companii să devină din ce în ce mai mari. Devenind din ce în ce mai mari, ele vor deveni și din ce în ce mai puternice față de clienții lor.

Aici există o îngrijorare, cum putem să limităm posibilitatea de abuz. Discuția nu este încheiată. Persoana care s-a ocupat până de curând de politica de concurență la nivel european, Margrete Vestager, are acum un mandat nou pe concurență, pe care îl cumulează pe cel pentru economia digitală.

Politicile de concurență sunt instrumente ex-post. Vin și te pedepsesc dacă ai greșit. Instrumentele acestea sunt destul de lente și vin după ce te-am lăsat să greșești, vin să te pedepsească. Or ea consideră că pentru economia digitală e mai bine să venim cu o intervenție înainte, cu un cadru de reglementare.

cursdeguvernare.ro:
Există riscul ca o astfel de legislație să pună piedici unor companii europene aflate în dezvoltare?

Bogdan Chirițoiu:
Ele (companiile digitale, n.r.) trebuie reglementate, dar având grijă să nu pierdem avantajele pe care ni le aduce economia digitală, să putem să creștem performanța economică. În același timp, da, am vrea să avem și în Europa companii mari digitale. Vrem să facem un cadru legal care să protejeze companiile mai mici din Europa, care să protejeze clienții, dar am vrea să avem genul acesta de companii mari europene.

cursdeguvernare.ro:
Europenii sunt îngrijorați cu privire la dimensiunea și implicit forța pe care o au giganții digitali străini.

Bogdan Chirițoiu:
Avem investigații și acestea pot ajunge și la sancțiuni. Care e soluția? Cred că dezbaterea în Europa e abia la mijloc. Și în Europa, dar și în America există idei de a sparge companiile mari. Legea permite și în Europa și în SUA. În Europa aproape niciodată nu s-a făcut așa, cu excepția unui caz în Marea Britanie. Americanii au făcut lucrurile astea în istoria lor, când au spart Standard Oil și l-au împărțit în mai multe companii petroliere, între care Exxon, Chevron și așa mai departe sau după Al Doilea Război Mondial când au spart AT&T.

Europenii n-au făcut-o până acum, cu excepția britanicilor. Eu sunt neconvins. Dacă aceste companii sunt mari pentru că ele sunt mai eficiente, faptul că sunt atât de mari le face să fie mai bune, e un lucru benefic. Nu mi-aș dori să generăm ineficiență. Nu acesta ar trebui să fie obiectivul nostru, să facem ca lucrurile să fie mai scumpe și mai proaste.

Dacă își va servi mai bine clienții pentru că e mai mare, nu aș interveni pe zona asta. Da, să nu-l lăsăm să abuzeze. Să-i obligăm să lase spațiu și pentru alte companii. Vine cineva cu o idee bună, nu-l bloca, nu-ți folosi forța să-l restricționezi pe cel mic să crească. Nu te las să-l cumperi pe ăla mic. Avem instrumente tradiționale în politica obișnuită, cum e controlul fuziunilor, sancționarea abuzurilor de poziție dominantă. Avem pârghii.

E cazul să venim cu reglementare ex-ante, așa cum crede doamna comisar? De ce nu, dacă se vine cu text de lege cu care statele membre sunt de acord, dar sunt reticent față de ideea aceasta de a-i sparge.

cursdeguvernare.ro:
Există temeri cu privire la eventuale preluări ostile, în contextul în care anumite entități dispun de lichiditățile necesare pentru a ”salva” companii strategice europene afectate de impactul economic al pandemiei?

Bogdan Chirițoiu:
Jobul nostru este să ne asigurăm că atunci când o companie o cumpără pe alta, compania rezultată nu e atât de mare, nu are atât de multă putere încât să crească prețurile. Acesta este rolul nostru. De aceea trebuie să aprobăm concentrările economice, dar în același timp suntem și un fel de secretariat al secretariatului CSAT. Operațiunea de preluarea sunt analizate de noi concurențial, dar sunt analizate și de CSAT din punct de vedere al riscurilor pentru securitatea națională.

Ca atare suntem implicați și în discuțiile acestea privind ranforsarea regimului european privind controlul preluărilor din punct de vedere al securității naționale. În toamnă va intra în vigoare un regulament european care obligă statele membre să se informeze unele pe altele când vine cineva din afara Uniunii și vrea să cumpere o companie importantă.
În acest context suntem și noi în discuții privind modul cum vom aplica în România acest regulament. Cam jumătate din statele europene au ceva prevederi, cum avem și noi, care permit blocarea pe rațiuni de securitate.

Am întrebat și eu în mediul de afaceri dacă au semnale, de ce ne e frică, de fonduri suverane, de state bogate care au vehicule prin care ar putea achiziționa. Nu știu în România să fie astfel de tranzacții în discuții.

cursdeguvernare.ro:
Ce alte probleme legate de concurență au apărut în contextul pandemiei?

Bogdan Chirițoiu:
Vom mai avea o problemă în Europa. A venit criza, foarte multe companii sunt în dificultate, nu în mod direct din vina lor. E normal ca statele să le poată ajuta. Așa cum e organizată Europa astăzi, ajutoarele acestea de stat sunt guvernate de UE, deci sunt reguli europene ca să nu fie distorsionată piața europeană, dar banii vin de la statele membre.

Acum suntem într-o situația în care e criză, e normal să fie ajutoare, Comisia Europeană a relaxat condițiile, dar ajutoarele, banii efectivi vin de la statele membre. Statul membru România a venit cu mai multe scheme. Suntem undeva la peste 3% din PIB. Germania vine cu 10% din PIB și PIB-ul Germaniei e mult mai mare decât al României. Discutăm de 65 de milioane de euro ajutoare pentru Tarom și Blue Air. Un total de 130 de milioane. La Air France vorbim de miliarde, niște sume care depășesc posibilitățile României. Când va trece criza, aceste companii vor trebui să concureze unele cu altele.

Vor putea ele să concureze de la egal la egal? Cred că e o problemă. Comisia e conștientă și spune că trebuie să ne asigurăm că acele companii care sunt acum ajutate de Guverne puternice nu vor reporni lupta, concurența, de pe poziții foarte diferite.

Sunt discuții de a interzice companiilor care primesc ajutoare de stat acum în contextul crizei, să le interzicem pentru un număr de ani să facă achiziții. E una dintre variante.

Mai multe state membre au ridicat problema aceasta și vreau ca și România să o deschidă pentru că e răspunderea Comisiei Europene ca arbitru al tratatelor.

Să nu ajungem în situația ca anumite companii, care au în spate state mai puternice, să se extindă în dauna unor competitori care poate nu sunt mai slabe, dar au ghinionul că provin din țări a căror guverne nu au bani.

În principiu, o companie când are nevoie de ajutor de stat, tocmai ca să nu-l folosească incorect, i se spune tu trebuie să fii mai mică decât erai înainte. Statul vine, te ajută, te salvează, dar dacă tu nu te descurcai înainte în piață, după ce te restructurezi trebuie să fii mai mic.

Logica asta e mai greu de aplicat în această criză, pentru că nu companiile au greșit.