Discret dar persistent, s-a dezvoltat un fenomen care alimentează reaprinderea inflaţiei.
Producţia industrială care a contribuit cu 23,7% la formarea PIB şi cu 1% din cele 4,1% avans economic pe 2018, prezintă un ritm alarmant de creştere a preţurilor. Respectiv 6,39% pe piaţa internă, mult peste indicatorul pentru populaţie, ajuns la 3,83% după ce coborâse la doar 3,27% la finele anului trecut.
Datele prezentate de INS arată o creştere per total ( piaţa internă + piaţa externă) de 4,80% a indicelui preţurilor producţiei industriale (IPPI) în februarie 2019 faţă de februarie 2018.
Majorarea faţă de luna precedentă a fost de 1,11%. Cu observaţia că s-a consemnat o diferenţă majoră între piaţa internă şi cea externă (vezi tabelul).
De reţinut, după cum atrăgeam atenţia în urmă cu un an, suntem vulnerabili la costurile cu energia şi cu combustibilii, ce au cauzat puseuri inflaţioniste pe piaţa internă dar şi pe cea externă (unde mai mult de jumătate din avansul inflaţiei a apărut pe luna ianuarie 2019 (1,19% faţă de 2,22%).
Din păcate, inflaţia industrială a fost alimentată nu doar de conjunctura mondială dar şi de deprecierea monedei naţionale peste valorile prognozate ( ar fi trebuit să avem o medie de 4,62 lei/euro, revizuită la 4,67% de CNSP pentru anul în curs) pe fondul creşterii exagerate a puterii de cumpărare pentru produsele de import ( de altfel, deficitul comercial s-a majorat de la circa 13 miliarde euro în 2017 la 15 miliarde euro în 2018).
Situaţia pe ramuri şi pe marile grupe industriale
Pe marile grupe industriale, creşterea cea mai mare a preţurilor s-a produs şi faţă de luna precedent şi faţă de aceeaşi lună a anului precedent pe segmentul bunurilor intermediare, a se citi pe zona pieselor şi subansamblelor produse în România şi asamblate apoi în produse finite (şi importate ca atare) cu precădere în alte ţări.
De menţionat şi influenţa negativă asupra creşterii costurilor de producţie a majorării salariilor impusă prin modificările legislative, la care sectorul privat a trebuit să se alinieze.
Aici s-au combinat rolulul de market-maker al statului şi penuria de forţă de muncă suficient de calificată şi dispusă să lucreze pe salariile din ţară, în condiţiile oportunităţilor oferite de piaţa unică a UE.
Pe ramuri industriale, la creşterea preţurilor pe ultimele 12 luni, industria extractivă figurează în februarie 2019 cu +18,85% la extracţia petrolului şi a gazelor naturale şi +16,77% la serviciile anexe. Valori evident greu de absorbit în fără a se vedea efectele conexe pe lanţurile de producţie din alte sectoare economice.
Cu scumpiri importante au venit să contribuie la IPPI total şi alte ramuri precum producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+14,88%), fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice (+11,80%), fabricarea produselor din minereuri nemetalice (+8,43%) şi distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor (+7,35%).
Prin contrast, alte ramuri au consemnat creşteri de preţuri cu mult mai mici, precum +0,84% la fabricarea autovehiculelor de transport rutier, +0,72% la construcţii metalice şi produse din metal sau chiar scăderi de preţuri la echipamente electrice (-0,17%) şi la fabricarea altor mijloace de transport (-0,19%).
Toate aceste creşteri, aşa cum au fost ele poziţionate în economia naţională, cu efecte ponderate de legăturile cu lanţurile internaţionale de fabricaţie se vor vedea, indirect dar cert, în preţurile la consumatorul final (cu decalajul de timp aferent transmisiei şi cu filtrul sectorului comercial) într-o economie a cărei creştere a fost determinată cu precădere tocmai de industrie.
Aşadar, inflaţia din industrie, chiar dacă nu se suprapune peste cea a indicelui pentru populaţie, contează cel puţin ca sens de evoluţie. Mai mult, ea va afecta direct şi în mare măsură deflatorul utilizat pentru conversia rezultatului de creştere economică din termeni nominali în termeni reali.
