Controale multe, eficienţă puţină? „Aici e o combinaţie între acel factor critic care trebuie să fie controlul, unul serios, şi îndreptat către punctele critice. Punctele critice se cunosc, dar nu acolo se face controlul. Controlul coboară şi evită punctele critice şi se duce acolo de unde se poate lua o şpagă. Punctele critice sunt industria alcoolului, industria petrolului, a tutunului. Acolo e 80% din evaziunea fiscală, dar acolo nu se fac controale decât ca să se palmeze ceva, ca să se ascundă sau să se bifeze.
A doua chestiune este depolitizarea completă a acestor instituţii de control. Ori în momentul de faţă ele sunt politizate. Ce implicaţii are asta? În primul rând că sunt oameni puşi acolo care nu se pricep şi doi, controalele sunt comandate sau dirijate politic, te duci acolo că ala a vorbit nu ştiu cei, iar la ăla nu te duci pentru că e prietenul nostru. De acolo nu se ia şpagă. Şpaga se ia de la patronii de firme mici, şi nu de la cei care fac evaziunea, pentru că evaziunea este dirijată politic. Nu e nimic de făcut. Poate doar să fie aduşi nişte norvegieni la vamă şi nişte nemţi la instituţiile de control şi să fie plătiţi de ăia. Nu de noi”.
Cum ar trebui restructurat şi simplificat sistemul? „În sistemul actual nu trebuie schimbat nimic. Trebuie înlocuiţi oamenii noştri cu străini dacă vrem rezultate. Nu este o concluzie dură. Au ajuns şi străinii de la noi să facă acest lucru. Nu aţi văzut propunerile Consiliului Investitorilor Străini? CIS-ul a făcut o propunere directă: plătesc ei o companie de securitizare a vămilor. Au ajuns şi ei la concluzia că nu se poate face altfel”.
2 răspunsuri