Din capul locului: Nici eu nu mă număr printre dependenții de basmele despre economie ale Dlui Varujan Vosganian, nici domnia sa nu se află pe lista mea scurtă de vizionari ai relansării economice.
Acest text vorbește însă despre dreptatea lui Varujan Vosganian, în ce privește maniera de gestiune a României (că de guvernare cred că nu poate fi vorba) pornind de la organizarea guvernului.
Cineva din mediul de afaceri (Violeta Ciurel, CEO-ul de la AXA) spunea zilele trecute că ”Este neclar ce vrea să facă guvernarea”.
E neclar pentru cei care, de bună credință fiind, ignoră mecanimsul politic care ține în funcțiune acest guvern. Eu l-aș numi ”caracterul vosganian al guvernării” – și sper ca ministrul să nu-mi ceară drepturi de copyright pe numele său, măcar pentru că-i dau dreptate: Varujan Vosganian e cel care l-a denunțat primul, îl face operant și suportă acest fenomen. Pe care îl vom analiza în toate consecințele sale.
Despre ce vorbim:
Există 4 puncte nevralgice în guvernul Dlui Ponta – atât de periculoase încât suspendă orice funcționalitate a strategiilor care ar putea reașeza pe șină potențialul excepțional al României lui martie 2013.
Strategii, adică puncte strategice: Economia, Finanțele, Transportul și Afacerile Europene. Toate celelalte ministere sunt – din nefericire și din lipsa banilor – adevărate pârghii de PR.
Să le luăm la rând.
1), Ministerul Economiei. Titularul de care depind ”relansarea economică”, ”creșterea economică”, ”repornirea economiei”, ”motoarele economiei”, ”impactul pozitiv asupra economiei”, ”reindustrializarea economiei” este dl. Varujan Vosganian, secondat de doi miniștri delegați: Constantin Niță (la Energie) și Maria Grapini (IMM-uri).
Problemele:
-, circa 80% din job-ul și portofoliul ministerului Economiei este format din companii și atribuții pe ENERGIE. Adică sunt la Dl. Niță.
-, circa 64% din locurile de muncă din economie sunt la IMM-uri, adică la Dna. Maria Grapini.
-, Titularului (adică Dlui Vosganian – responsabilul cu ”viziunea” și ”strategia”) i-au rămas Oltchimul și alte probleme de soiul ăsta.
Potrivit unei Ordonanțe trecute prin Parlament luna aceasta, miniștrii delegați au drept de semnătură fără aprobare specială de la titularul portofoliului.
Morala: Liberalii sunt printre ultimii decidenți pe umărul cărora să plângi, dar ce poate produce o atare organizare a unui minister de la care toată lumea așteaptă viziune și ”relansare”?
Îi vede cineva pe cei 3 așezându-se în fața unei strategii unitare de abordare a mediului economic, astfel încât politicile guvernamentale să funcționeze cu eficiența din ”privat”?
Dimpotrivă: ceea ce în privat e pozitiv – masa critică pe care o atinge potențialul de dezvoltare așezat de-a lungul unei strategii – aici va merge invers, până când lucrurile vor plesni. Oricare zi care trece la Ministerul Economiei nu e benefică pentru economie: ci ne apropie de momentul în care tensiunea dintre miniștrii care se calcă pe degete gestionând interese din zone atât de eterogene va produce fie haos, fie ruptură. Cum? Vom vedea mai la vale.
2), Ministerul Finanțelor. Pomposul titlu este purtat de dl. Chițoiu, însă și pâinea și cuțitul sunt la Dl. Voinea, ministrul delegat pentru Buget.
Și aici, delegatul bate titularul. Așa încât, naivii din privat care așteaptă ”fiscalitate prietenoasă”, ”coerență fiscală”, politici fiscale adecvate etc, etc să se pregătească Nu pentru ziua în care vor avea parte de o fiscalitate în acord cu economia vlăguită, ci pentru momentul în care Dl. Chițoiu se va sătura să producă banii din taxe și să-i trimită în vârful pixului Dlui. Voinea.
Până atunci, să se observe cum proiecte precum Kogălniceanu au împins IMM-urile în iluzii și investiții și le lasă acum fără bani, cum economia gri se dezvoltă parcă pentru a mai păstra ceva alb în negrul supraviețuirii și cum ramurile din economie producătoare de valoare adăugată mare au dispărut până și din promisiunile despre politici fiscale favorabile.
3), Ministerul Transporturilor. Doar atât: ministrul titular (Dl. Relu Fenechiu) se roagă de ministrul delegat (Dl. Dan Șova) să-i dea lui autostrada Iași-Turda (adică măcar cioara din par). Căci autostrăzile au fost luate de la Transporturi, care au rămas cu drumurile (în bună parte făcute cu bani locali obținuți pe proiecte europene ajunse la clientelele de tot felul) și cu problemele: pierderile de la Tarom și CFR.
Îmi vine greu să cred că niște politicieni, care-și ascut cuțitele pe la spate așteptând încleștarea cea mare, vor putea face o strategie a infrastructurii în România – țară ajunsă, din punct de vedere al calității specifice, pe locul 148 din 150 (sub Kenia).
Asta în condițiile în care POS Transport a tras în jos, prin gradul jenant de absorbție a fondurilor europene, toată media țării, punând în mare dificultate pe părinții patriei angajați în negocieri la Bruxelles.
Iar când vorbim de transporturi, vorbim de proiecte de miliarde de euro atrași (sau nu!), de investiții de mare anvergură, de mii sau zeci de mii de locuri de muncă producătoare de salarii și de taxe.
4), Cum e posibil ca un stat membru UE, cu mari probleme de poziționare, mesaj, adecvare, înțelegere, asimilare și asumare a politicilor și guvernanței UE să desființeze Ministerul Afacerilor Europene? Și să lase doar falanga practică a legăturii cu Europa – ministerul Fondurilor Europene.
Într-un moment în care MCV, Schengen, politica de alianțe comunitare, pregătirea pentru legislația care va lega guvernele naționale de politicile comune ale Uniunii, guvernanța europeană în toată complexitatea ei se suprapun, toate, peste ineficiența demersului Dlui Corlățean de-a se face auzit invocând că vorbește în numele unei națiuni de 22 de milioane.
Or fi, dar când Nu ai un minister cu mesaj oficial coerent și închegat, depeșele care pleacă zilnic din ambasadele de la București spre Bruxelles sau spre guvernele care contează sunt redactate seară de seară altfel – după care și cum vorbește: Antonescu, Voiculescu, Victor Ponta și Băsescu.
*
Spuneam mai sus că nu e de plâns pe umărul liberalilor – perdanții acestui mod de organizare a guvernului în care delegații dlui Ponta bat titularii Dlui Antonescu: miza nu sunt coteriile politice decât în sânul puterii de guvernământ.
În România de dincoace de aceste trucuri pritocite de niște consilieri care probabil că se simt foarte încântați, stau efectele acestui mod de-a gestiona lucrurile:
a), În primul rând, Nu pot exista viziune, strategie, plan, implementare – principiile de căpătâi după care funcționează orice covrigărie din privat – în guvernul în care cei puși să facă echipă așteaptă doar momentul politic oportun să rupă pisica.
În țară totul pare doar o stagnare rău prevestitoare, o improvizație fără sfârșit în care toată lumea se bazează pe norocul de-a nu se petrece ceva ”rău”.
Cei cu urechle ciulite aud, însă, zgomotul de fond : tensiunea surdă a celor care nu mai vorbesc răspicat de teama de-a nu declanșa războiul politic care să ducă la rupturi ireversibile.De fapt, de-a nu-l declanșa prea devreme.
Singurii pe care nu-i deranjează această tensiune – și care sunt poate și singurii ei câștigători – sunt baronii locali: indiferent de cine e ministru, ei trebuie să-și primească în perioada următoare partea, fără de care nu se poate relua ”ciclul”.
Cine a fost atent în ultimele săptămâni la vocile de zapciu cu care Dnii. Nicușor Constantinescu (Constanța) și Ioan Cindrea (Sibiu) s-au stropșit la Liviu Voinea și Eugen Nicolescu știe despre ce vorbesc.
Încă un lucru de neignorat pentru cei care știu ce înseamnă gestiunea sistemelor de oameni: deruta și volatilitatea atitudinii celor din instituțiile care se subordonează formal ministrului titular, dar se află, de facto, sub ministrul delegat.
b), O ruptură totală de lumea în care trăim, de cum se așează lucrurile în Europa: mizele mărute în care se pierde guvernarea ratând marile poziționări și, mai ales, folosirea unor teme serioase ca diversiune în războaiele interne.
Să se observe cum revizuirea Constituției și regionalizarea au ajuns, din ținte politice necesare, simple subiecte care produc scandalul acoperitor pentru problemele reale din economie.
c), Cazul școală: Cum o majoritate parlamentară de peste 70% Nu poate trece – în cazul că o atare lege ar fi elaborată – noua strategie și reformă din Sănătate – o temă care produce deficite în bugetele sistemului, haos în spitale, teren fertil pentru mita mai firească și mai oficială decât la chelneri sau la groparul din cimitir, și plecarea peste granită a competențelor.
Asta însemnă că maniera în care e organizat guvernul și în care sunt administrate relațiile dintre decidenți compromit singurul avantaj pe care-l aduce o putere atât de stufoasă: majoritatea ”confortabilă” – situația ideală de-a impune strategii. Ei bine: Strategiile cui?
d), Acum nu se simt, ele vor fi consecința consecințelor: asaltul asupra unor instituții care, prin însăși menirea și atribuțiilor lor constituționale, pot periclita acest haos decizional și această luptă pe sub masă.
Când interesele comune vor dispărea, fiecare din partenerii de astăzi se va simți liber să-și revendice zone de influență care până acum au rămas neîmpărțite. Iar cei care s-au simțit mai slobozi și mai dezinvolți în timpul crizei din vara trecută se vor întoarce pe aceleași drumuri pe care le-au deschis atunci.
O să vedem în toamnă cât de sus sunt ei în stare să sară…
**
Spuneam mai sus – metaforizând, firește – de ”caracterul vosganian” al guvernării, plecând de la ceea ce se petrece la ministerul Economiei.
Încercând să-mi construiesc singur contraargumente și să mă fac avocatul diavolului – așa încât speranțele și iluziile de cetățean să aibă măcar un bolovan la temelie – n-am reușit să ignor două detalii :
În cele 10 luni de când se află la putere, singurul lucru pe care au reușit să-l producă cele 3 partide a fost doar respectarea selectivă și pe alocuri a stringențelor impuse în scrisorile de intenție cu finanțatorii. În rest, Nicio strategie, niciun plan, nicio înțelegere a ceea ce se întâmplă – cu 70% majoritate și cu o opoziție în genunchi. Iar această aplicare a măsurilor simple, directe și brutale din angajamentele cu finanțatorii, dacă nu produc politici economice, măcar produc comisioane. De aici și această ”strategie” a împărțelii…
Al doilea detaliu: nu e săptămână lăsată de la Dumnezeu în care un ministru să nu iasă și să nu anunțe de capul lui niște ”măsuri de reformă” – pe care de obicei nu le cunosc nici consilierii proprii – și pe care Dl. Victor Ponta să nu iasă mai apoi și să nu le contrazică în bășcălie, după ce le află și el, ca orice premier respectabil, de la televizor. De fapt, dacă mai mult pe-acolo stă, nici n-are cum să le afle din altă parte.
Situația e coaptă pentru ”explozie”, toată lumea amână ”deflagrația” până după modificarea Constituției – singura rațiune care mai pare a anima în mod real alianța.
Dar bomba nu va exploda după cum credem noi, căci aici, vorba lui Sadoveanu, merg ele lucrurile și mai încet. Va fi explozia mămăligii: foc domol și mestecău.
Urmărește-ne pe Google News
8 răspunsuri
Structura guvernului, dupa prezentarea Dv, are legatura cu sistemul de conducere prin proiecte. Numai ca, la nivelul unei tari, acest sistem ar putea fi eficient daca s-ar baza pe o abordare sistemica a acestor proiecte. Adica exista o strategie generala, bine cunoscuta de fiecare responsabil de proiect, si aceasta este repartizata pe mai multi executanti care colaboreaza strans pentru ca prin realizarea intocmai a proiectului sau sa asigure si cele mai bune conditii realizarii celorlalte proiecte. Asa se structureaza guvernul unei tari?!
Sistemul este valabil in cazul unei companii. Dar structura guvernului nostru nu asigura nici macar cerintele pe care le presupune sistemul la nivelul unei companii.
Domnule Prim-Ministru, domnilor ministrii luativa consilieri calificati in ale economiei si managementului.
Domnule Grosu, toate bune si frumoase, dar sinteti prea subtil. Nu cred ca sinteti inteles, nici 50% din ce scrieti. Sa il luam pe Dumitru-Verginel Gireada ca dinsul a si aparut recent la ziar.Va intelege distinsul cetatean? Probabil ca nu, dar voteaza, se agita, participa la elaborarea legilor! D-voastra intelegeti ce scrieti? Probabil ca da dar nu participati la actul legislativ. Cum se poate intimpla ca un cetatean cu condamnare poate fi ales ca deputat? Dar un prim ministru eliberat cind „a venit a lui la putere”? Parca de doi ani de zile a lua-to totul downhill in Romanica.
Partea I-a.
a)Radiografia facuta de autor „proiectului de guvernare” al USL, este precisa si cuprinzatoare – facuta parca de un Institut de Cercetari Economice.
Sint pe deplin acord cu situatia constatata, dar propun si o alta evaluare a vinovatiilor de „organizare” a guvernarii, care sint nu numai ale lui Vosganian, Antonescu sau Ponta, ci rezultatul unui haos politic,ideologic, organizatoric,de administrare a domeniului economic, petrecut de 23 de ani.
In aceasta evolutie fara nici o noima, s-au dezintegrat orice repere tehnice ori economice,capabile sa mai asigure o viziune si sa permita constructia unui „proiect” pro-activ de guvernare,in toate legislaturile, inclusiv in cea din 2013.
b)O succinta prezentare a proiectelor,ideilor, viziunilor, solutiilor de pina acum,arata cum s-a facut praf economia romaneasca, incit practic,Guvernul nici nu mai are cui sa se adreseze cu viziuni de dezvoltare, indicatii ori programe.
Indicatia exportului si inafara UE, de refacere a legaturile economice si comerciale traditionale, sustinerea domeniile industriale cu valoare adaugata mare si tehnicitate inalta,asigurarea unei dezvoltari durabile, un buget stabil si „multianual”,sustinerea IMM-urilor si crearea clasei mijlocii,etc. nu mai are „adresant” economic si industrial national, deoarece in spatiul national, mai exista doar o economie franceza, germana, engleza,americana,etc.,alaturi de niste intreprinderi de stat falimentare, ca gauri negre,financiare.Iata si citeva din cauzele acestei situatii:
Proiectul (Programul economic FDSN din 19 iunie 1992) postcomunist „Iliescu” ,de a spune NU! PRIVATIZARII,prin terapia de soc, la fel ca in Polonia – care (acolo), a salvat astfel, mare parte din industria grea si usoara.Desfiintarea CSP,Centralelor Economice, a Comitetului de Control Muncitoresc in 1991, care raspundea de integritatea economica si financiara a intreprinderilor,a dat astfel,economia pe mina „fiilor risipitori” ai Guvernului Iliescu.
In 1997 aproape ca nu mai exista ceva in functie din industrie, dar si PNT-cd a continuat devalizarea economica si financiara,fiind lipsit si de orice ideologie economica constructiva, capitalista.
In 2000, procesul dezintegrarii a continuat, fiind inceputul instrainarii masive a activelor industriale si energetice ale tarii,continuata si dupa 2004.Pina in 2004, din industrie mai ramasesera doar zidurile.Intreprinderile care mai functionau, erau capusate si devalizate rapid,odata cu bancile,proces care a continuat si dupa 2008.
In loc sa inventarieze si sa salveze ce se mai putea,in 2004 PNL a aplicat perdanta „ideologie liberala a retragerii totale a statului din economie”.”Responsabilul”dezvoltarii a fost facuta „piata” ,renuntindu-se la dictonul liberal antebelic: „prin noi insine” care impunea Statului, sa fie organizatorul dezvoltarii economice nationale!(Vezi capitolul ultim:”Concluzii” al „Reconstructiei liberale a Romaniei”,document din 2002, al PNL)
Programul economic(de reforma)al PNL (de perspectiva), 2007-2013, a fost apa de ploaie, lucru constat de Blocul National Sindical(BNS),care arata:”Documentul reprezinta mai mult o declaratie de intentii,decit un program de reforma”.Dovada cea mai concludenta in acest sens, a fost faptul ca Romania s-a trezit in fata crizei din 2009, fara nici un program economic pro-activ, care sa o ajute la pastrarea locurilor de munca si a intreprinderilor,cit si a cresterii economice.
PDL era(in 2009) lipsit de orice ideologie economica,afara de cunoscutul slogan prezidential: „Sa traim bine”!
Proiectul „economiei de stat Iliescu”,parca facut anume pentru devalizarea economiei,lipsa oricarei ideologii constructive a economiei a PNT-cd si apoi a unui PNL, „retras” (exact cind nu trebuia) din demersul salvarii si reconstructiei industriale,conjugat cu „dezvoltarea economica” PDL-ista, prin constructia de patinuare, parcuri la tara, stadioane,gondole,etc.,ca tehnici de „sifonare” a banului,au pus capac dezintegrarii economice si industriale a tarii.Practic,acum nu mai exista „economia nationala”, care sa faca functional, „modelul national, bugetar, de dezvoltare economica” al lui Ponta!
Proiectul sau de Guvernare,s-a redus la simpla impozitare dupa alta impozitare si cam atit!
c)Inca din 2006, prof. Ilie Serbanescu, constata, ca „statul roman dupa ce a cedat catre state si firme private straine controlul intregii axe majore a economiei, nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare”(citat,din articolul „Dezvoltarea prin indatorare externa”,Rev. 22,pag. 4,nr.855/31 iul. 2006).
Ce vina „ministeriala”,mai are acum (numai) d-l Vosganian in aceasta derulare „de mare durata” a procesului politic, ideologic,anti-reformist, „ne-stiintific”(economic),dez-organizatoric,etc. care a condus la disparitie economiei nationale si imposibilitatea de a mai „desfasura strategii de dezvoltare” economica?
Ce alta organizare mai eficienta, a „dezvoltarii” mai putea face P.Ministrul Ponta,cita vreme singurul demers „economic” national, i-a ramas cel bugetar,de a stabili taxe si impozite, de a le colecta de la intreprinderile straine si a le distribui regiilor si intreprinderilor falimentare,baronilor locali si ce mai ramine, domeniilor bugetare?
Odata cu disparitia economiei nationale,administratorii activelor economice straine se supun numai deciziilor si intereselor firmelor-mama sau investitorilor straini.
Activitatea Guvernamentala (si d-l Vozganian ca exponent al acestuia),a devenit practic,lipsita de „obiectul muncii” – adica de economia nationala – pe care sa o administreze ca functionare si crestere”! Mai conteaza cu ceva, modul actual de organizare sau de distribuire a competentelor si raspunderilor in Ministerul Economiei? Nu numai ca este „neclar” ce va face Guvernul, ci insasi relansarea economica a devenit „neclara” si mai ales,imposibila dupa 2006,in actuala viziune economica, „econometrica”.
Stimularea Bugetara(fiscala si financiara) a dezvoltarii, imposibila cind disparitia economiei nationale,a facut ca Bugetul sa fie insuficient pina si pentru sustinerea (la limita de avarie)a sistemelor bugetare – impreuna cu „programul de dezvoltare prin impozitare si taxare totala”,da un raspuns absolut „nelinistitor”(ca sa nu ma exprim altfel)intregului mediu de afaceri din Romania, cu privire la „lista de viziuni si vizionari”, ai Guvernului si USL…
Partea a II-a.
1.Dupa ce a iesit din „magia sarbatorilor” si promisiunilor electorale si a rascolit in toate sertarele consilierilor economici,USL a constatat ca o crestere economica de 3-4 la suta pe an si 200-300 de mii de locuri de munca anula(un milion pe legislatura sa)a fost un angajament de domeniul fantasticului
economic.
Asa ca, a facut „uitat”, „pierdut” din programul de guvernare, unicul „proiect” economic de interes major, pentru ceeace urmeaza sa faca:modificarea Constitutiei, regionalizarea,oferta sociala „imbunatatita”,etc.
Ciclurile „vosganiene” sint fetisuri si modele stabilizate,prin care guvernele se prefac ca ar administra economia, ele semnificind doar banalizarea dezbaterii asupra „conducerii economice” – deoarece dupa fiecare ciclu guvernamental, s-au pierdut(nu realizat) active industriale si agricole.
Ciclurile guvernamentale sint in realitate, „cicluri” (consacrate institutional), de capusare si spoliere sistematica a intreprinderilor si regiilor de stat, de sifonare prin proiecte publice a banilor UE si Bugetari,ca principala „atributie” a politicienilor si Guvernantilor.
Romania nu are infrastructura rutiera si industriala,nu mai are economie nationala,dar orice nou Guvern, se fereste ca de foc, sa discute macar despre „reconstructia economica si industriala”,ca unic mod si sansa, ca Romania sa-si reconstruiasca „axa economica majora a economiei”, care sa dea posibilitate Guvernelor, de „a desfasura strategii de dezvoltare”(economica).
Oare marii economisti ai tarii(iar nu „neeconomistii de provincie”) n-ar trebui sa ia si ei atitudine mai radicala (si mai la intrebari) Guvernul Ponta,cu privire la (non)proiectul sau economic, care dupa o „evaluare” cit de sumara, nu poate duce decit la o „copy paste”,a guvernarii portocalii?
Daca Blaga nu critica USL, este deoarece, cum sa pretinda la aceasta „expertiza economica”, cind unica lor expertiza in domeniu, a fost in taieri de salarii si drepturi sociale?
Daca opozitia politica lipseste, din motivul aratat, fara o „opozitie” critica si constructiva a economistilor si intelectualilor romani,raminem cu totii, intr-o situatia economica in curs de agravare,fata de care, cea (de azi) a Greciei,este „raiul pe pamint”!
ca sa simplific: un partid MARXIST propavaduitor al egalitarismului fortat (botezat si solidaritate) guverneaza intr-o tara UE unde competitivitatea e regula. Contradictie din plecare! sa nu ne facem iluzii cu PNL (in PE liberalii sunt tot de centru-stanga). Inchei cu un citat din Maggie Thatcher: „socialistii vor ca toti sa fie egali. Atunci cel care are o idee mai buna trebuie sa o ascunda ca sa nu para toti ceilalti prosti”.
Obiectivele deţinătorilor principali ai finanţelor mondiale, acaparatorii principalelor resurse din mâna statelor ce până acum 20 de ani mai erau independente dpvd economic au fost atinse. Guvernele actuale, prin acceptarea de către cele anterioare a globalizării, a tutelei organismelor UE, NATO etc, nu mai au nici un fel de putere de decizie, economiile naţionale mai peste tot sunt sau devin rapid nefuncţionale. Urmează colapsul. Nu este evident ? Acum ne dăm în cap degeaba.
@marin. Crezi ca e posibil ca franzela la Arad sa coste 0.25 lei si la Szeged 4 ron? [sau invers] Poate numai in cazul in care pui sarma ghimpata si anulezi fluxul de vizitatori. Deci, daca vrei sa fii independent, pune sarma ghimpata. PS. Rationamentul functioneaza si de la judet la judet. Deci pe cand sarma ghimpata intre Dolj si Teleorman?
Stimate,
@d-le Marin,
1.Globalizarea,ca factor generator de constructie si concentrare de putere economica – iar nu UE,NATO,Banca Mondiala,etc. – creaza tutela de zona geografica, de bloc militar sau economic.Ele sint doar institutiile in care s-a „cristalizat/concretizat” forta economica a diverselor zonelor geografice, ca forme organizate(institutional) de lupta pentru suprematie mondiala, ori pentru a face fata „suprematiei” si presiunii, altor zone de mare forta economica si militara.Ele nu sint bune sau rele, ci doar utile sau nu Romaniei, functie de raportul si rezultatul demersurilor sale politice, economice ori sociale cu acestea.
Aceasta situatie, este urmare a „eliberarii” resurselor dezvoltarii, de proprietatea si controlul „statului national”,facind posibila deplasarea/migrarea resurselor financiare, umane, tehnologoce, tehnico-stiintifice,cultural-educative(profesori,tehnocrati, academicieni), sanitare(medici,asistenti)etc.
in zonele economice si geografice, care, prin conditii/standarde „maximale” de valorifcare a tuturor acestor „resurse”, determina concentrari uriase de capital si forta economica.
2.Economiile nationale, pot deveni sau nu functionale si performante, functie de modul in care se raporteaza la aceste realitati ale globalizarii, de modul in care asteapta sa le cada „mura in gura” dezvoltarea economica, fara sa faca nimic pentru a o genera, fie sa devina active si sa actioneze national pentru dezvoltare.
Natiunile nu sint condamnate la „colaps” decit daca asteapta, asa ca Romania, ca dezvoltarea sa vina de la „sine”, de la NATO,UE,FMI, „gratis”,fara efort guvernamental si politic, fara sa-si bata capul sa construiasca „programe de dezvoltare economica”, prin care sa beneficieze si ECONOMIC de apartenenta la blocul economic UE/NATO si de „libera circuatie” a resurselor dezvoltarii:bani si resurse tehnologice,tehnico-stiintifice, etc…
Numai prin aducerea competitivitatii economice,la nivelul indicelui 1-10, apropiat de al tarilor dezvoltate, mai poate Romania dezindustrializata sa iasa din fundatura economica actuala!
Romania nu are „avantajul comparativ” al unei piete imense(cum au China sau India),nu are un grad tehnologic si de industrializare ridicat (ca Germania), nu mai are nici macar salarii reduse (ca Marocul sau alte tari emergente din Africa)in industrie.Nu intimplator, Renault a renuntat sa construiasca a doua fabrica de autoturisme in tara noastra!
Singurele avantaje „comparative” ramase, sint o populatie scolita,instruita,stabilitate politica, alaturi de posibilitatea,ca printr-un „proiect economic” major, Romania sa-si ridice competitivitatea/functionalitatea economica, de la indicele actual(negativ) 74 la unul pozitiv, intre 1-10,ca al tarilor dezvoltate sau a celor din Asia de Sud-Est(Coreea de Sud,Malaezia,Singapre, etc.) – pentru a atrage masiv, capitalul strain!
Acest tip de „reforma” economica este UNICUL posibil si fezabil,cit si (aproape) necostistor financiar si material!
Tebuie insa, sa vrea acest lucru si Guvernul Ponta,care deocamdata a esuat economic,in „programul bugetar” de impozitare tot mai „marita”,renuntind la cel de crestere economica de 3-4 la suta pe an, si crearea a 1 milion de locuri de munca, care sa puna la treaba, intreaga clasa politica si administrativa a Romaniei!
Scaparea d-lui Frnzaverde nu este una intimplatoare, ci reflecta gradul inalt de nesiguranta si neliniste de la „virf”, pentru situatia financiara si economica precara a tarii
Din pacate – dupa cum spunea si Presedintele – Romania mai are doar solutii de „avarie” la lipsa de bani:imprumuturi la UE-FMI, pentru plata salariilor si pensiilor pe lunile viitoare!