27 mai, 2014

România şi Polonia sunt ţările europene care vor conta cel mai mult în acest „mic război rece”, crede George Friedman, fondatorul think-tank-ului american Stratfor. Într-o analiză făcută în urma vizitei sale în România, după ce vicepreşedintele american Joe Biden tocmai părăsise ţara noastră, acesta spune că preocuparea la Bucureşti este Ucraina, dar și modul în care UE, NATO şi SUA vor sprijini România.

De cealaltă parte, americană, există preocuparea ca România să facă ceea ce are de făcut pentru a putea materializa susţinerea externă. „Biden a părăsit România cu sentimentul că SUA se pot baza pe România, însă nu este o regiune în care să ai încredere deplină”, notează analistul american.

Principalele idei ale analizei Stratfor

Toate ţările foste sateliţi sovietici au fost disfuncţionali la sfârşitul vechii ordini în 1989. Însă puţini dintre ei au fost atât de afectaţi ca România. Iar în multe privinţe, rănile au fost autoprovocate. Iar Nicolae Ceauşescu este vinovatul. (…)
Însă lăsându-l pe Ceauşescu la o parte, coşmarul a fost iniţiat de sovietici, atraşi de germani. Iar rezultatul este o trăsătură naţională a românilor: când ruşii acţionează, o teamă puternică apare în inimile românilor. Când acţionează ruşii şi germanii sunt şi ei implicaţi, cel mai teribil coşmar al românilor se transformă în realitate. (…)
Scenariul de coşmar atrage un răspuns precaut, care presupune atât opoziţia la situaţie, cât şi adaptarea la ea. Şi, mai presus de toate, atrage căutarea de aliaţi, preferabil cât mai departe să nu existe ameninţarea de a fi ocupaţi şi suficient de puternici pentru a oferi un ajutor semnificativ. În mod evident, americanii sunt potriviţi pentru acest rol.

Evaluarea situaţiei din Ucraina

Rusia nu va renunţa la Ucraina, dar va lăsa situaţia să se mai calmeze puţin. Pariul Moscovei este ca, indiferent de rezultatul alegerilor, ucrainenii nu vor fi capabili să alcătuiască un guvern coerent. Iar dacă asta este adevărat, atunci ruşii îşi vor exercita influenţa în timp, ajungând la statu quo ante. De aceea, deocamdată vor aştepta. Timpul este de partea lor.
Ruşii nu vor să fie excesiv de agresivi, din cauza Germaniei. Germanii nu vor să confrunte Rusia, ci vor să facă aferi cu Rusia. (…) Putin, la rândul lui, vrea o relaţie cât mai strânsă cu Germania. Nu va fi aşadar excesiv de agresiv până când şi dacă nu trebuie neapărat să fie. Germanii nu pot să ăşi abandoneze aliaţii europeni, iar Putin nu îi poate pune în această situaţie.
Rusia are interesul să calmeze situaţia în Ucraina, pentru că situaţiile de criză îi fac pe americani să acţioneze rapid, frecvent şi eficient. (…) Vizita lui Joe Biden în România arată că Washingtonul acţioneată rapid în situaţii de criză.
Ruşii pot controla tempoul americanilor prin calmarea situaţiei din Ucraina. Şi tocmai asta îi îngrijorează pe români. Pentru că ei consideră că au probleme cu Rusia de mai multă vreme. În acest moment, se aşteaptă ca americanii să îşi respecte angajamentele, chiar dacă ruşii par să aplaneze actuala criză.
România crede că administraţia Obama nu este suficient implicată şi nici nu percepe exact pericolele pe care le reprezintă Rusia. Şi mai văd administraţia ca foarte critică la adresa corupţiei din România – despre care românii cred că este o problemă – şi foarte interesată de coordonarea politică şi militară.
Înţeleg foarte bine SUA şi tocmai asta îi îngrijorează. Pe de o parte sunt curtaţi intensiv de către vicepreşedinte, ca să fie criticaţi de către Departamentul de Stat. Şi mai cred că se expun acţiunilor de retaliere ale Rusiei. (…) Cred că au auzit un angajament real din partea americanilor, dar nu ştiu cât de onest este el.
Vizitele lui Biden şi Hagel sunt parte a procesului de creare a unui bloc regional care să izoleze Rusia şi să stabilească un cadru pentru ajutorul militar.
Românii sunt pregătiţi să crească bugetul apărării la 2% din PIB, ceea ce este semnificativ pentru Europa în zilele noastre. Însă se aşteaptă ca SUA să îi ajute să finanţeze costurile armelor de care au nevoie. Ştiu că sunt investiţi cu încredere când îi înfruntă pe rusi, dar sunt supuşi criticilor Departamentului de Stat în timp ce Departamentul Apărării le cere să îşi asume riscuri. Inenţiile SUA nu par foarte clare României.

Obiectivele Statelor Unite

America îşi dă seama acum că ameninţarea rusă la adresa Ucrainei este permanentă şi, orice i s-ar întâmpla Ucrainei, va avea un efect asupra ţărilor precum România.
România contează pentru ruşi din două motive: este situată la Marea Neagră, iar Marea Neagră este accesul maritim sudic al Rusiei către lume. De aceea era important să deţină Sevastopolul şi de ce Odessa este atât de importantă.
Ruşii sunt conştienţi că au nevoie de acces la Bosfor, strâmtoare controlată de Turcia. Însă navele americane şi româneşti în Marea Neagră ar putea complica situaţia pentru Rusia. Iar creşterea puterii navale este pe agenda româno-americană, ambele ţări înţelegând ce provocare reprezintă asta pentru Rusia.
A doua provocare este faptul că România are producţie semnificativă de hidrocarburi, inclusiv de petrol. Iar singura carte rusească în acest joc cu Europa este vânzarea de energie.
România are energie şi alte resurse să contribuie la reducerea puterii energetice a Rusiei. Iar declaraţia publică a SUA şi României include angajamentul României de a se concentra asupra producţiei de energie ca un element critic al parteneriatului strategic.
Românii cred că Rusia îşi extinde influenţa în regiune şi în special în România. Şi o face folosind serviciile de informaţii pentru a manipula procesul politic din România.
Şi mai important, îşi poate folosi relaţiile comerciale pentru a crea reţele de influenţă menite să facă mai costisitoare rezistenţa României în faţa Moscovei.
Rusia foloseşte Gazprom, subsidiarele acestei companii şi alte companii energetice ruseşti pentru a achiziţiona şi a investi în companii româneşti şi regionale. Afacerile respective sunt atractive pentru ambele părţi, din punct de vedere economic, dar au scopul de a-i pune pe ruşi în poziţia de a fi capabili să influenţeze politicile energetice şi dinamica politică.
Mai există o dimensiune a acestei situaţii: Moldova. (…) Dacă Moldova s-ar uni cu România, atunci NATO va ajunge la Nistru, la mai puţin de 160 de kilometri de Odessa.
Ruşii au nevoie să submineze buna înţelegere a României cu SUA şi sunt pricepuţi în a face manevre politice pentru a obţine asta. Pentru mulţi dintre români, Rusia este aproape şi puternică, în timp ce SUA sunt departe şi indecise.
Cel mai remarcabil lucru în România şi în Europa este că, în ciuda realităţii istorice că SUA au câştigat războaiele europene, America este considerată naivă, inconstantă şi stângace. Şi nu este vorba doar de această administraţie. Şi totuşi, America decide soarta Europei.
Românii la rândul lor ştiu asta, însă simt că ruşii sunt mai inteligenţi şi mai capabili decât americanii. Iar motivul este că ruşii se mişcă extrem de subtil şi de complex. Şi fac asta pentru a-şi compensa slăbiciunile.
SUA acţionează mai simplu. (…) Iar românii acceptă asta, însă este o situaţie fragilă. depinde de substanţa politică a SUA pentru a schimba această percepţie.