fbpx Modifica setari cookieuri

La obiect

Vaccinul împotriva coronavirus – noua miză supremă în jocul geopolitic, egală cu tehnologia militară

Cine primește primul vaccinul contra coronavirusului? Lăsând retorica deoparte, răspunsul ține de geopolitică și de bani. O analiză Politico arată că goana după vaccin nu… Mai mult

29.07.2020

Analiză

Execuția pe S1 din 2020 – o abordare comparativă cu cea din 2019

Bugetul general consolidat a înregistrat pe prima jumătate a anului în curs un deficit de circa 45 miliarde lei, echivalent cu 4,2% din PIB estimat… Mai mult

29.07.2020

La obiect

Producția agricolă 2019 – scădere istorică a valorii brute adăugate în economie

Valoarea producției agricole a scăzut în 2019 cu 3,8% în termeni reali față de anul precedent, potrivit datelor semidefinitive comunicate de INS. Ponderea sectorului vegetal… Mai mult

27.07.2020

Chestiunea

Document / Proiectul pentru munca flexibilă: nu se fac concedieri colective, managementul nu primește bonusuri pe perioada aplicării Kurzarbeit

Angajatorul poate reduce unilateral timpul de muncă al salariaților cu cel mult 50%, în situații excepționale precum epidemia de coronavirus, conform proiectului de OUG prin… Mai mult

23.07.2020

Europa: Dilemele ei de ziua ei

de Aura Socol 9.5.2013

Europa isi sarbatoreste ziua astazi, zi care marcheaza sfarsitul razboiului mondial si un nou inceput – o Europa unita. Sarbatorirea Europei este umbrita insa de multe intrebari. Austeritate sau crestere economica? pare sa fie dilema anului, o Europa cu doua viteze sau o Europa federala? iata inca o dilema pe masa decidentilor europeni de ceva vreme, iesirea din criza sau prabusirea euro? si inca multe altele care afecteaza pe europeanul de rand in propriile buzunare.

Desi euroscepticismul pare sa castige teren, cred totusi ca scapam din vedere un lucru esential. Decizia de formare a Europei cu o uniune monetara in centru (treapta ce avea sa incununeze proiectul european) a fost, in fond, un obiectiv politic, departe de a fi optim din punct de vedere strict economic. Tehnic vorbind, ideea unei uniuni monetare in centrul Europei a iscat discutii ample in lumea academica inca de la inceput. Principala obiectie a fost aceea ca Europa nu este o zona monetara optima. Deci, se stia inca de la inceput ca va exista un „nucleu” de tari puternic competitive pentru care stabilitatea macroeconomica va fi un proces de tip „fine tuning”. Acestea sunt de altfel tarile care au avut beneficii nete de pe urma intrarii in zona euro si cele peste care criza a trecut fara sa lase urme foarte adanci. Restul statelor au fost cele care au avut de suferit cu prima ocazie. Iar prima ocazie a fost criza financiara, caci fisurile unei constructii ies la iveala pe timp de recesiune, nu de expansiune.

Avand in vedere aceste realitati, intrebarea de pe buzele tuturor astazi este exista solutii pentru proiectul european? Personal, cred cu tarie in Europa, zona euro si proiectul european ca atare. Cred ca solutii exista, insa trebui gasit un mix optim (desi in economie ideea de optim este discutabila) intre cele pe termen scurt menite sa scoata pacientul din moarte clinica si cele structurale, dedicate termenului lung, care au meritul de a nu mai aduce pacientul niciodata intr-o situatie de moarte clinica. Si mai cred ca alaturi de solutii concrete, zona euro are nevoie de mesaje pozitive, credibile, de unitate si durabilitate, iar acest lucru pare ca a fost foarte bine inteles de politicienii europeni.

Presedintele Comisiei Europene, de exemplu, dezvaluia ieri pentru The Telegraph planurile de viitor ale liderilor europeni. O Europa federala cu puteri depline poate parea de domeniul stiintifico-fantasticului politic astazi, dar va deveni curand realitate (…) Asta dupa ce, nu cu mult timp in urma, anunta limitele erei de austeritate in Europa. Ambele idei, desigur, au starnit multe controverse.

O Europa federala poate fi o solutie pentru Europa, insa necesita timp si multa vointa politica. Si ca sa-l parafrazez pe Keynes, (desi stiu ca nu e prietenul tuturor si nici al meu neaparat) sa nu uitam ca pe termen lung toti vom fi morti. Europa are nevoie acum de resuscitare, iar cu asta cred ca toata lumea e de acord. De curand, economistul şef al FMI prezenta prognozele de crestere a economiei mondiale. Semnele par sa fie promitatoare pentru toate partile lumii, exceptand una singura. Europa. Economia SUA se pare ca va creste cu aproape 2 procente, in ciuda masurilor de austeritate, China va avea o crestere de aproximativ 8%, India 6% , in timp ce statele africane au inregistrat anul trecut o crestere mai puternica decat inaintea crizei. Cu o crestere estimata de aproape 2%, s-ar parea ca pana si Japoniei (a carei economie stagneaza de mai multi ani) ii va merge mai bine decat Europei. Potrivit FMI, evolutia acestora este datorata in principal cresterii cererii interne si intensificării investitiilor. Europa este singura care pare ca nu mai gaseste resurse sa-si revina. Ce e de facut?

In opinia mea, solutiile – oricare ar fi ele – trebuie sa tina cont de niste constrangeri evidente, si anume: deficientele de constructie ale proiectul monetar european (cu implicatii directe asupra intregii Europe) ma refer aici la lipsa unei integrari fiscale ce ar rezolva problema transferurilor/socurilor asimetrice, la lipsa mecanismelor de preventie a acestor socuri, la lipsa consensului cu privire la emiterea de eurobonduri, ceea ce iar ar putea rezolva ceva probleme cu mai mare usurinta, dar si la (foarte important) diferentele structurale ce aduc diferente de competitivitate statelor europene. Luand in considerare aceste realitati, cred ca atat timp cat vrem solutii unanime, abordarea acestora nu trebuie sa fie atat de categorica. De pilda, tema crestere economica sau austeritate. Cu privire la acest subiect, taberele sunt extremiste, exista fie tabara celor care spun un NU categoric austeritatii, fie cea a celor care o considera austeritatea ca fiind SINGURA ALTERNATIVA. In opinia mea, solutia poate fi mai degraba la mijoc decat la extreme.

In primul rand, ideea in sine de austeritate versus crestere economica este simplista. Renuntarea definitiva la austeritate nu poate fi o solutie. Mai degraba am putea spune austeritate (calitativa insa) plus crestere. E vorba de trecerea de la o o ajustare fiscala cantitativa la una calitativa (este ceea ce eu sustin de mult timp, inclusiv pentru Romania), o austeritate insotita de stimulente de crestere economica, o austeritate prudenta, graduala, sustenabila, atat din punct de vedere politic, dar si economic si social; reduceri prudente de cheltuieli (mai ales la nivelul celor ineficiente), conform unui plan gradual, eventual cresteri de taxe pentru anumite categorii mai instarite (fara sa incepem a taia drastic din veniturile clasei de mijloc, care reprezinta majoritatea). O solutie poate fi deci o atitudine bugetara mai flexibila, de tip strategie graduala, si, poate cel mai important, o austeritate adaptata la situatiile particulare ale fiecărei tari.

O austeritate fara stimulente de crestere nu cred ca va mai putea fi mult timp o solutie pentru Europa, cel putin nu pentru tarile periferice. Altfel, tratamentul prescris la fel pentru toata lumea isi va pierde cat de curand credibilitatea, iar efectele sale negative asupra statelor periferice ar putea fi dezastruoase, cu externalitati negative asupra economiei europene dar si a celei mondiale.

Statele periferice sunt acuzate ca nu au stiut sastranga vara pentru a avea ce manca iarna (au avut politici fiscale prociclice), prin urmare nu au alternative austeritatii. Adevarat, au fost prociclice, din acest motiv au fost adoptate solutii de tip Tratat fiscal, etc. Insa alternative eu cred ca exista. Am fost si sunt o sustinatoare fara echivoc a Tratatului fiscal, insa sa nu uitam. Conteaza enorm nu sa indeplinesti o regula ci mai degraba cum anume o indeplinesti. Se poate face trecerea de la taieri de cheltuieli de dragul de a taia si a ajunge la o anumita cifra, contabil, la ideea de reducere a risipei, de exemplu, de taiere a cheltuielior ineficinte, neproductive (exista modele solide pe baza carora se pot identifica astfel de cheltuieli).

Sustinatorii austeritatii „pure” spun ca atunci cand un stat nu se mai poate imprumuta la costuri rezonabile pentru a finanta deficitele bugetare si datoriile publice depasesc o anumita limita considerata sustenabila, nu ai alternative austeritatii. Din nou abordarea cred ca este categorica. Matematic vorbind, au dreptate. Trebuie facute insa cateva nuantari. Limita de datorie considerata sustenabila nu este aceiasi pentru toate tarile. Sustenabilitatea acesteia depinde de factori precum: propria rata de crestere economica, propria dobanda la care te imprumuta pietele si propria „capacitate de generare de surplus primar”.

In multe cazuri, realitatea economica nu se ghideaza neaparat dupa calculele strict matematice, factorii pot fi si subiectivi. De exemplu. Daca ne gandim la nivelul dobanzii la care pietele imprumuta statele. Stim bine ca acesta este extrem de senzitiv la anticipatii mai degraba, la credibilitatea statului, la forta economica dar si militara a unui stat, etc. decat strict la indicatorii economici. SUA este cel mai bun exemplu in acest sens, care s-a imprumutat la dobanzi rezonabile avand niste indicatori economici nu tocmai rezonabili. Aproape oricare alt stat aflat in situatia SUA ar fi fost cu totul altfel taxat de piete. Prin urmeaza, pietele pot esua cu usurinta in alocarea eficienta a primei de risc. In plus, exista si o oarecare asimetrie de ajustare. Un stat poate avea indicatori economic performanti in prezent, dar poate fi „taxat” luandu-se in considerare antecedentele. Si atunci, pana cand in zona euro se va ajunge ca pietele sa imprumute zona ca intreg, fara a diferentia dobanda acordata Germaniei de dobanda acordata Greciei, de exemplu, pana cand diferentele dintre state (in primul rand cele structurale) se vor mai fi estompat, statele mai putin performante trebuie sustinute intr-un mod sau altul. Pana la urma, in virtutea scopului comun pe care europenii si l-au asumat cu buna stiinta – proiectul european, cu bune si cu rele.

Sigur, exista si riscuri atasate relaxarii austeritatii, un motiv in plus pentru care Europa trebuie sa adopte solutii de mijloc, nu extreme. Este des invocata posibilitatea cresterii inflatiei. In opinia mea, pe termen scurt aceasta nu cred ca va fi o problema pentru zona euro, desi evolutia acesteia este extrem de senzitiva la expectatiile inflationiste. Ma bazez insa pe eficienta impusurilor BCE, pe faptul ca in zona euro asteptarile sunt mai degraba rationale decat adaptive, cererea suplimentara (daca exista) se va reflecta mai degraba in deficitele externe decat in cresterea preturilor, iar o crestere a consumului (care nu cred ca va fi de tip soc) cred ca poate fi acomodata suficient de rapid printr-o ajustare pe latura ofertei daca nu suficienta, macar satisfacatoare.

In concluzie, daca am inceput invocand proiectul european ca proiect mai degraba politic decat economic, voi incheia spunand ca, in opinia mea, dincolo de studiile tehnice mai mult sau mai putin profesioniste, viitorul Europei si al zonei euro va depinde in mare masura tot de vointa politica, vazuta de multi economisti ca fiind poate cea mai importanta conditie. Cand nu va mai exista consensul politic pentru obiective comune de politica economica, Europa si zona euro vor avea de suferit ireversibil. Din acest punct de vedere, cred ca semnalul este pozitiv. Semnalul a fost dat, acum asteptam si solutia.

***

Aura Socol este lector universitar doctor la ASE Bucuresti, cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene.
A urmat stagii de specializare si cercetare in integrarea monetara si politici fiscale la London School of Economics U .K., University of Derby, U.K., Joint Vienna Institute, Viena, Center of Excellence in Finante.
A lucrat 2 ani in cadrul Directiei de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor Publice

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 9.5.2013

Lăsați un comentariu


Europa

Turcia a reluat forajele în estul Mediteranei, Atena cere un summit de urgență al UE

Iulian Soare

Grecia a cerut marți convocarea unui summit de urgenţă al UE cu privire la Turcia, a anunţat biroul premierului Kyriakos Mitsotakis ca reacție la trimiterea… Mai mult

Stiri

Companiile energetice din România investesc în mii de stații de încărcare a mașinilor electrice

Adrian N Ionescu

Companiile energetice caută să-și asigure pozițiile cele mai bune pentru competiția privind instalarea de stații de încărcare a mașinilor electrice. Unele strategii includ parteneriatele cu… Mai mult

Stiri

Guvernul pregătește Ordonanța pentru cursurile online – decizia suspendării cursurilor, lăsată autorităților locale

Vladimir Ionescu

Guvernul are în pregătire o ordonanţă de urgenţă privind învăţământul online pentru anul şcolar şi universitar 2020-2021, a anunţat marţi ministrul Educaţiei, Monica Anisie. “Este… Mai mult

Stiri

Raport special Curtea de Conturi, capitolul Unifarm: Contracte cu intermediari, nu cu producători, plăți fără recepția produselor, achiziții neconforme

Razvan Diaconu

Directorul general al Unifarm, Adrian Ionel (foto), a fost pus sub urmărire penală în luna iunie, DNA anunțând că acesta a cerut unei companii o… Mai mult

Europa

Comisia Europeană a aprobat preluarea de către OMV a companiei petrochimice Borealis

Adrian N Ionescu

Comisia Europeană a aprobat preluarea controlului companiei petochimice austriece Borealis AG de către OMV Aktiengesellschaft (OMV), în urma tranzacției prin care aceasta a cumpărat un… Mai mult

Stiri

Creșterea alocațiilor cu 20%, respinsă în Senat. PSD insistă pentru dublarea lor

Razvan Diaconu

Senatul a respins, marţi, Ordonanţa de urgenţă privind majorarea etapizată a alocaţiilor pentru copii pupă ce, în cursul dimineții fusese respinsă în Comisia pentru Muncă.… Mai mult

Stiri

Alegeri Belarus: Liderul opoziției, Svetlana Tihanovskaia, a fugit în Lituania pentru siguranța copiilor ei

Iulian Soare

Lidera opoziției din Belarus, Svetlana Tihanovskaia (foto), a plecat în Lituania și a mărturisit BBC că decizia de a părăsi țara după alegerile prezidențiale a… Mai mult