Document/Decizia CCR privind revizuirea Constituţiei: Noul mecanism de învestitură poate duce la alegeri anticipate repetate

Curtea Constituțională a României (CCR) a dat publicităţii, miercuri, Decizia privind proiectul de revizire a Constituţiei, proiect ce conţine 26 de articole şi alineate neconstituţionale.

În decizie se propun eliminarea unor prevederi în şi reformularea altora, pentru a fi aduse în acord cu celelalte prevederi din proiectul de revizuire.

Norme pentru procedura ulterioară a unui referendum

• Trebuie să fie prevăzută în mod expres procedura ulterioară a referendumurilor, inclusiv consultative, deoarece acestea nu sunt sondaje de opinie, iar voinţa populară nu poate ignorată.
• “Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral… În concluzie, Curtea recomandă, cu unanimitate de voturi, reglementarea, în cadrul dispozițiilor art.90 alin.(1) din Constituție, a efectelor juridice pe care rezultatul referendumului consultativ le produce, precum și a procedurii ulterioare organizării unui astfel de scrutin”, se spune în motivare.
• Decizia face referire la referendumul naţional din 22 noiembrie 2009, când voinţa politică a poporului, manifestată prin intermediul referendumului, a fost aceea a desfiinţării uneia dintre Camerele Parlamentului şi a stabilirii unui număr maxim de parlamentari, voinţă populară ce a rămas fără consecințe juridice.

Avocatul Poporului

• Trebuie revenit la termenul“persoane”
• Sfera subiectelor de drept ce pot beneficia de avantajele protecţiei oferite prin intermediul Avocatului Poporului este avută în vedere, în documentul menţionat, într-o perspectivă mult mai largă decât în formula limitativă, care vizează exclusiv „cetăţenii”, propusă de autorii propunerii legislative de revizuire a Constituţiei.
• Redactarea propusă reprezintă un regres faţă de actuala reglementare constituţională în ce priveşte protecţia drepturilor şi libertăţilor prin intermediul Avocatului Poporului, care ar trebui să vizeze toate persoanele fizice care se găsesc pe teritoriul României
• În prezent, Legea fundamentală îi oferă Avocatului Poporului posibilitatea de a ridica în mod direct excepţii de neconstituţionalitate. Menţiunea care se propune a fi introdusă în cuprinsul art.58 alin.(1) din Constituţie, referitoare la promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor „cetăţenilor” numai în raporturile acestora cu autorităţile publice, este de natură să pună în discuţie posibilitatea exercitării efective şi eficiente de către Avocatul Poporului a acestui drept, de vreme ce există şi legi sau ordonanţe ale Guvernului, simple sau de urgenţă, care nu vizează raporturile cetăţenilor cu autorităţile publice.
• Curtea reţine că circumstanţierea sferei de acţiune a Avocatului Poporului exclusiv la raporturile cetăţenilor cu autorităţile publice afectează rolul acestuia în apărarea drepturilor omului împotriva oricăror încălcări, care pot proveni de la orice tip de entitate. Iar o asemenea limitare se constituie, în unele situaţii, într-o suprimare a uneia dintre garanţiile drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
• Imunitatea parlamentară Scoaterea parlamentarilor de sub jurisdicţia Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie (pe care parlamentarii au justificat-o spunând că vor să beneficieze de regim aplicabil celui aplicat cetăţenilor obişnuiţi) produce discriminare faţă de alte categorii de demnitari (preşedinte, embri Guvernului) care, în continuare, în varianta revizuită, nu pot fi judecaţi decât de ICCJ.
• Prim-ministrul nu poate impune o anumită opţiune cu privire la persoanele care vor ocupa funcţia de membru al Guvernului nici Parlamentului şi nici Preşedintelui, autorităţile statului având obligaţia constituţională de a-şi exercita cu bună-credinţă şi în spiritul colaborării loiale competenţele pe care Legea fundamentală le stabileşte în sarcina fiecăreia… Cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea dispoziţiilor art.85 alin.(31) în sensul potrivit căruia Preşedintele României poate refuza propunerea prim-ministrului de numire a unor membri ai Guvernului pentru neîndeplinirea condiţiilor legale.

Învestitura Guvernului

Articolul a fost declarat neconstituţional, iar Curtea spune că mecanismul ar putea duce la monopolul partidului sau alianţei care a obţinut cele mai multe voturi şi la crize politice.

• Curtea observă că iniţiatorii propunerii de revizuire a Constituţiei aduc în discuţie o procedură de desemnare a candidatului pentru funcţia de prim-ministru în trei trepte bazată atât pe rezultatul electoral obţinut de partidele sau alianţele politice participante la alegeri clasate pe primele două poziţii, cât şi pe capacitatea unei alianţe politice parlamentare de a asigura majoritatea absolută a mandatelor parlamentare. Astfel, Curtea constată că textul analizat pune accent pe rezultatul electoral obţinut de partidele sau alianţele politice participante la alegeri, conferind doar un caracter ultim şi subsidiar capacităţii unei alianţe politice parlamentare de a asigura majoritatea absolută a mandatelor parlamentare.
• Potrivit textului propus, Preşedintele României este obligat să desemneze drept candidat o persoană propusă de partidul/ alianţa politică ce a câştigat numărul cel mai mare de mandate, deşi este evident, încă de la început, că acesta nu va putea obţine votul de învestitură din partea Parlamentului. De aceea, noul text nu ţine cont de realitatea politică şi este de natură a crea premisele unor alegeri anticipate repetate.
• Textul propus, prin mecanismul de desemnare a candidatului pentru funcţia de prim-ministru, instituie un monopol al partidului politic sau alianţei politice participante la alegeri care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare, fără a deţine majoritatea absolută, în privinţa propunerii reprezentantului ce urmează a fi desemnat drept candidat, neţinând cont de necesitatea asigurării actului de guvernare în condiţiile unei susţineri parlamentare care să permită obţinerea votului de învestitură şi realizarea programului de guvernare. Or, în aceste condiţii, reglementarea unui mecanism constrângător în privinţa libertăţii de acţiune a partidelor politice parlamentare are drept efect imposibilitatea adaptării soluţiei normative analizate la noile situaţii intervenite.
• În aceste condiţii, o atare procedură lipsită de flexibilitate poate da naştere cu uşurinţă la crize politice şi, astfel, se constituie într-un obstacol constituţional real.
• A reglementa, chiar la nivel constituţional, dreptul unei minorități parlamentare de a propune desemnarea, în mod invariabil, a candidatului pentru funcţia de prim-ministru înseamnă a accepta că se poate învesti un guvern fără legitimare electorală. A nu ţine cont de faptul că cetăţenii au ales în favoarea unor competitori electorali care formează sau pot forma o majoritate absolută, de natură a asigura învestirea Guvernului, înseamnă a afecta în mod decisiv dreptul de vot, întrucât exprimarea dreptului de vot vizează, în mod direct, configuraţia politică a Parlamentului, iar, indirect, învestirea Guvernului.
• În aceste condiţii, Curtea constată că textul propus suprimă o garanţie a dreptului de vot, şi anume respectarea rezultatului votului liber exprimat.

(DESCĂRCAŢI AICI DECIZIA CCR)