România este ţara din Uniunea Europeană unde proporţia populaţiei ocupate a scăzut cel mai mult în ultimul deceniu. Cele mai noi date publicate vineri, 13 ianuarie, de Eurostat plasează România la coada evoluţiilor în materie, pe continent, cu o diminuare de peste 7%.
Strategia de la Lisabona prevede atingerea unui grad de ocupare de 70%.
Oarecum paradoxal, România se situa, încă, în anul 2000, peste acest nivel şi cu trei procente şi jumătate peste media europeană. Acum am coborât la doar 63,3% iar tendinţa descrescătoare e tot mai greu de oprit în condiţii de criză.
Doar Ungaria şi Malta au rămas în urma noastră, undeva peste limita de 60%.
Pentru comparaţie, cea mai bună evoluţie a avut-o colega noastră de val de integrare de la sud de Dunăre, care a crescut cu aproape nouă procente şi ne-a depăşit în clasamentul ocupării.
De altfel, două treimi din statele UE şi-au majorat participarea pe piaţa muncii şi doar nouă dintre ele au înregistrat scăderi.
Cu excepţia Irlandei (-5,2%), scăderile au fost minime şi făcute de la niveluri relativ înalte sau foarte înalte. De pildă, Danemarca s-a ajustat de la 77,9% la 76,1% iar Marea Britanie de la 73,9% la 73,6%. Deşi avea un nivel de dezvoltare ridicat Germania s-a străduit şi a urcat de la 68,7% la 74,9%, ceea ce explică poziţia actuală de locomotivă a UE.
Este o evoluţie exact pe dos faţă de cea a României, care a avut evoluţii negative pe toate segmentele de vârstă. Astfel, pe intervalul 55 -59 de ani, ţara nostră a coborât de la 56,6% la doar 50,2%, ceea ce înseamnă că numai o persoană din două mai lucrează după vârsta de 55 de ani.
Pe segmentul 60-64 de ani, reducerea a fost şi mai pronunţată, de la 38,2% la doar 29,5%. Dar cea mai spectaculoasă pierdere de locuri de muncă s-a înregistrat la persoanele aflate la vârsta de peste 65 de ani, de la un excepţional 38,2% ( media UE era 5,0%) la doar 13%, valoare cu care păstrăm totuşi locul doi după Portugalia.
Se poate observa cum apetitul pentru muncă s-a diminuat abrupt în ultimii zece ani, asta în condiţiile în care o bună parte a forţei de muncă a părăsit ţara şi s-a angajat în străinătate, ridicând nivelul indicatorilor referitori la muncă în ţările din vestul continentului.
