Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) a lansat în consultare publică, la începutul lunii iunie, proiectul pentru realizarea interoperabilităţii între instituții în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.
Ar fi al patrulea mare ”asalt” în domeniu executat în decurs de patru ani: există deja o Strategie Națională privind Agenda Digitală, adoptată în 2015 de Guvernul Ponta, pași concreți în aplicarea acesteia făcuți, în 2016, de Guvernul Cioloș, care a derulat cu destul succes programul GovITHub, și un Cadru Național de Interoperabilitate aprobat de Guvernul Grindeanu, în 2017.
Marea miză a acestui nou proiect de lege este, după cum transmite chiar MCSI: ”Instituirea unui cadru general pentru administrarea interoperabilității sistemelor informatice ale instituțiilor publice care trebuie să furnizeze servicii către cetățeni”.
Interoperabilitatea – Beneficii și provocări evidente
În esență, proiectul vizează interconectarea bazelor de date deținute de instituții astfel încât acestea să schimbe automat informații.
Un studiu publicat la finalul anului 2018 de către EY arată că principalele beneficii ale interoperabilității sunt:
- acoperirea cererii de cooperare între entitățile administrației publice pentru furnizarea de servicii publice
- facilitarea schimbului de informații între entitățile legale pentru îndeplinirea cerinţelor legale şi a angajamentelor politice asumate
- reutilizarea şi partajarea informațiilor în scopul creșterii eficienței administrative şi a reducerii birocrației
- facilitarea unei imagini unificate şi consistente a datelor obținute din diferite surse de date
- creșterea disponibilității datelor şi a coerenței informaționale.
Există și beneficii subsecvente, care constau în:
- servicii publice îmbunătățite pentru cetățeni şi companii prin asigurarea mediului necesar furnizării de servicii de tip one stop shop
- costuri mai scăzute pentru administrația publică, companii şi cetățeni datorită creșterii eficienței serviciilor publice
Pare, și este evident, că avansul pe calea comunicării automate de date între instituții produce beneficii, inclusiv de natură financiară, atât statului cât și contribuabilului. Există totuși o mare problemă, cea a reconversiei sociale a aparatului birocratic, pe care nimeni nu o atacă în acest moment.
Pilonii interoperabilității – cum s-au dezvoltat aceștia natural
În ceea ce privește domeniile de aplicare, același studiu EY arată că interoperabilitatea vizează/include trei categorii primare, după cum urmează:
- A2B (administration to business) – interacțiune directă între sectorul privat/companii/ întreprinderi și administrația publică din România și/sau UE
- A2C (administration to citizen) – interacțiune directă între cetățeni şi administrația publică din România şi/sau UE
- A2A (administration to administration) -interacțiune directă între diferite entități ale administrației publice din România sau interacțiunea unei entități a administrației publice din România cu alt stat membru din Europa sau cu administrația UE
În România, cel mai dezvoltat pilon de interoperabilitate este primul, administration to business, crescut aproape natural ca efect al nevoii tot mai accentuate a statului de a aduce bani la buget. Există un sistem național electronic de plată online a taxelor și impozitelor, un sistem electronic de raportare către Fisc bazat pe semnătură electronică, un sistem electronic de achiziții publice.
Ceilalți doi piloni sunt mult mai firavi, existând destule argumente ca fiecare dintre cei doi să fie clasat pe ultimul loc.
Relația cetățeanului cu administrația este în continuare frustrantă, eminamente birocratică și consumatoare de timp și energii, iar relația între instituții este blocată de incompatibilități tehnice sau de procedură.
Exemplul de respect față de cetățean și comunicare interinstituțională este deja celebru, mult depărtat de realitățile din România, și vine din Estonia:
după nașterea unui copil, spitalul trimte automat informațiile despre nou-născut la Evidența Populației (emite certificat de naștere), datele fiind transmise mai departe către sistemul de sănătate (unde copilul este înscris la pediatru), la Fisc (unde se operează automat facilitățile fiscale pentru părinte), către sistemul social (care calculează și plătește automat alocație), către Statistică și către sistemul de Educație.
