pierderea treptată a carac- teristicilor tehnice şi funcţionale ale bunurilor de capital fix, ca urmare a folosirii lor în procesele de producţie. Ea este în principiu o funcţie de timp, dar în multe situaţii depinde şi de gradul de intensitate a folosirii bunurilor respective, fapt de care se ţine seama în stabilirea perioadei sau duratei normale de funcţionare a lor. Bunurile care alcătuiesc capitalul fix se uzează fizic în timp şi ca urmare a acţiunii factorilor naturali, ceea ce implică măsuri adecvate de întreţinere şi conservare a lor. U.f. se reflectă în deprecierea valorică a capitalului fix, inclusă în costul de producţie şi recuperată treptat prin vânzarea pro- duselor, de-a lungul întregii perioade de funcţionare a activului fix. Viaţa economică a unui activ fix poate fi mai scurtă decât cea fizică, datorită costurilor cres- cătoare de reparaţii şi exploatare către sfârşitul perioadei de viaţă a acestuia sau a uzurii sale morale (v. capital fix).
