(n. 1918, în S.U.A.), economist şi profesor universitar. A studiat la Harvard, devenind licenţiat în 1939. A susţinut teza de doctorat la aceeaşi universitate, în 1947. A lucrat mai întâi ca economist în cadrul Departamentului de Administrare a Preţurilor (1941-1942). În timpul războiului (1942- 1946) a făcut parte din Marina Militară a S.U.A.
Cariera universitară şi-a început-o la Harvard, unde a funcţionat până în 1950. În perioada 1950-1988 a predat la Universitatea Yale. A fost director al Fundaţiei Cowles pentru cercetare în domeniul ştiinţelor economice. Recunoaşterea internaţională a contribuţiei sale la dezvoltarea ştiinţei economice a dobândit-o prin acordarea Premiului Nobel pentru Economie în 1981. Academia Regală de Ştiinţe a Suediei aprecia că premiul i s-a atribuit pentru analiza pieţelor financiare şi a raportului lor cu ocuparea forţei de muncă, cu producţia şi cu preţurile. Specialiştii în domeniu consideră că cea mai importantă contribuţie ştiinţifică a lui J. Tobin constă în teoria sa despre alegerile privind structura bogăţiei şi despre alegerea structurii portofoliului de active. Această teorie a fost integrată de autor în cea privitoare la echilibrul general şi la relaţiile de interdependenţă dintre pieţele financiare şi cele reale. Concepţia sa despre echilibrul general şi accentul pus de el pe substituţia unor largi categorii de active l-au făcut un critic al monetariştilor, ale căror studii se centrează pe activele băneşti. Continuând tradiţia keynesiană, J. Tobin a acordat o mare atenţie rigidităţilor în formarea salariilor. El arată că existenţa acestora face ca aşteptările raţionale macroeconomice să nu poată fi determinate. Din această cauză, el crede că schimbările în cererea de bunuri şi în cererea de muncă se pot exprima mai degrabă în schimbările producţiei şi ocupării decât în modificarea ratei inflaţiei. Punctele de vedere susţinute de J. Tobin au fost temeinic argumentate şi s-au constituit în principii de bază ale politicii economice a S.U.A. în timpul preşedinţilor Kennedy şi Johnson. Ideile şi tezele sale au fost publicate în diferite volume de studii, articole şi eseuri cum ar fi: “Money, capital and Other Stores of Value (1961), “A general equilibrium approach to monetary theory” (1969), “Monetary Policies and the Economy: the Transmision Mechanism” (1978).
