prag sub care rata dobânzii nu poate, practic, să scadă. Deşi, teoretic, rata dobânzii ar putea să ajungă la zero, când randamentul plasamentelor este maxim, Keynes ia în considerare existenţa unei rate minime a dobânzii (i
m), fără să precizeze însă o valoare anume. El afirmă
totuşi că aceasta ar putea să fie estimată la 2% pentru situaţia în care se afla Anglia înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. T. de l. intervine în analiza situaţiilor din anumite perioade, când rata dobânzii nu este un factor de influenţă important al investiţiilor. În cadrul modelului IS-LM, atunci când curba IS are un traseu normal, descrescător, dar intersectează curba LM
0 în zona în care aceasta este orizontală
(practic, zona t. de l.), scăderea preţurilor provoacă o deplasare spre dreapta a curbei LM, ca în figura următoare:
Cum însă rata dobânzii nu poate să scadă sub i
m,
nivelul activităţii economice (y) se va menţine în y
0.
În acest caz stagnarea investiţiilor nu se datorează inelasticităţii lor faţă de rata dobânzii, ci t. de l. (imposibilităţii ca i să scadă sub i
m).
