diferenţa dintre ceea ce producătorul primeşte (prin preţul de echilibru) şi ceea ce el cheltuieşte (exprimat prin costul marginal). curba ofertei se suprapune peste curba costului marginal în zona în care costul marginal se află deasupra celui mediu variabil, ca şi deasupra costului mediu total. Această curbă indică producţia pe care firma o oferă la fiecare preţ. Inversând relaţia de cauzalitate, această curbă arată şi mărimea costului marginal al unei anumite producţii. Fiind vorba de tronsonul cu înclinaţia pozitivă a curbei costului marginal, costul marginal al ultimei unităţi îl depăşeşte pe cel al unităţii anterioare, aşa cum se vede în figura de mai jos.
Producătorul este recompensat însă pentru întreaga producţie la preţul de echilibru, adică la costul marginal al ultimei unităţi de produs din producţia de echilibru. Pentru unităţile anterioare de bunuri oferite producătorul primeşte un surplus calculat ca diferenţă între ceea ce producătorul primeşte (prin preţul de echilibru) şi ceea ce el cheltuieşte (prin costul marginal). Acest surplus se numeşte s.p. şi este exprimat prin suprafaţa haşurată (v. Rentă economică).
