(1) fenomen economic caracteristic dezechilibrului de presiune pe piaţa bunurilor, materializat în existenţa unor stocuri de mărfuri exagerat de mari care determină o depăşire a cererii agregate de către oferta agregată. S. generează efecte negative asupra diferitelor categorii de agenţi economici şi asupra economiei în ansamblu. Explicaţiile s. sunt diferite: dezvoltarea inegală a diferitelor domenii, ramuri, subramuri etc.; neconcordanţe structural-materiale ale producţiei şi cererii; preferinţe pentru lichiditate care se finalizează printre altele în faptul că o parte din economii nu se transformă în investiţii (Keynes); repartiţia neco-
respunzătoare a veniturilor, creşterea inegalităţilor în repartiţie, ceea ce face ca puterea de cumpărare şi cererea solvabilă a unei părţi importante a populaţiei să rămână în urma ofertei. (2) Acel volum al producţiei (PNB) care depăşeşte volumul potenţial al producţiei (PNB). Apare în perioadele de expansiune sau când factorii de producţie sunt suprautilizaţi (forţa de muncă este supraocupată, orele suplimentare devin o regulă, capitalul fix este utilizat supraextensiv, unele resurse naturale sunt utilizate iraţional, are loc “agresiunea” asupra echilibrului ecologic). S. este însoţită de creşterea unor costuri, de reducerea eficienţei şi a competitivităţii, de slăbirea interesului pentru competiţie şi calitate, deşi se diminuează rata şomajului (chiar sub nivelul celei naturale). În ultimă instanţă “preţul” plătit este un puseu inflaţionist, care apare din cauză că imperfecţiunile pieţei nu permit formarea unor preţuri cu adevărat libere (v. Cicluri economice, Criză eco- nomică).
