caracteristică esenţială a economiei de piaţă ca sistem economic real mixt. “Remodelat sau chiar de-a dreptul nou, statul rămâne ceea ce a fost dintotdeauna, un fascicul de funcţii şi de puteri diferite, chiar dacă mijloacele s-au modificat şi se modifică neîncetat” (F. Braudel). S.–a.e.a. încearcă să reglementeze în mod democratic mecanismele economice de funcţionare generală, să codifice comportamentele tuturor unităţilor social-economice dintr-o ţară, indiferent de tipul de proprietate. Se ştie că economia este o activitate dominată de interesele participanţilor. Numai că, dacă aceste interese individuale ar fi lăsate să se manifeste nestingherit, s-ar ajunge la permanente tensiuni sociale şi la haos. Or, dintotdeauna s-a căutat compromisul între diferitele interese, acesta fiind urmărit de s.–a.e.a. Aprecierea rolului statului în economia de piaţă (capitalistă, postcapitalistă, neocapitalistă) se face de regulă prin comparaţie cu statul feudal absolutist. În acest sens, se poate susţine că statul democrat de drept se implică în mecanismele şi structurile economiei de piaţă atât în mod direct, ca proprietar de factori de producţie, ca achizitor
principal al unor bunuri pe pieţele particulare, ca întreprinzător public etc., cât şi în mod indirect, ca prestator de servicii sociale nonmarfare de interes natural. Creşterea treptată a rolului statului în toate ţările cu economie de piaţă este un proces ce nu are nimic în comun cu refluxurile temporare ale acestuia şi cu tendinţele de supralicitare a rolului său, cu existenţa temporară a unor state totalitare de stânga sau de dreapta (v. Politică economică, Economie de piaţă reală).
