(1) societate sau persoană juridică constituită printr-un contract între mai multe persoane fizice sau juridice care convin să pună în comun diferite valori, bunuri sau activităţi în scop lucrativ. Este de trei feluri: s.c. de persoane, s.c. de capitaluri, s.c. cu răspundere limitată. S.c. de persoane se caracterizează prin faptul că aportul participanţilor nu este liber transferabil. La rândul lor, acestea pot fi: a) s.c. în nume colectiv, formate din cel puţin doi participanţi – asociaţi care angajează în această afacere întregul lor patrimoniu şi se fac responsabili în caz de nevoie cu toate bunurile lor. Asociaţii înşişi au calitatea de comercianţi şi sunt declaraţi faliţi o dată cu s.c. respectivă. Este administrată de unul sau mai mulţi giranţi care angajează socie- tatea. Profitul se împarte pe baza acordului de asociere. Este de inspiraţie familială; b) s.c. în comandită simplă, care se pot compune din cel puţin doi participanţi. Unul, denumit comanditar, este deţinător de capital, pe care-l pune la dispoziţia celuilalt, denumit comanditat, care este întreprinzătorul, contra unei părţi din profit şi fără ca el să-şi asume vreo obligaţie comercială şi responsabilităţi băneşti mai mari decât aportul în capital. Comanditatul (sau comanditaţii, când sunt mai mulţi) este asociat în nume colectiv şi răspunde pentru angajamentele societăţii cu întregul
patrimoniu. S.c. de capitaluri pot fi: a) s.c. în comandită pe acţiuni, la care participă unul sau mai mulţi comanditaţi şi cel puţin un număr minim de acţionari; b) s.c. anonimă; c) s.c. pentru plasament de capital, de investiţii etc. S.c. cu răspundere limitată are un caracter complex, asemănător celorlalte două tipuri. În această societate răspunderea este la nivelul aportului, iar asociatul nu poate ceda, transfera liber părţile decât pe baza unui acord al asociaţilor. În ţările dezvoltate, s.c. în comandită sunt în declin evident de mai mult timp. În unele ţări care se află în tranziţie spre economia de piaţă, acest gen de s.c. este însă în expansiune. În toate ţările, s.c. cu răspundere limitată au tendinţa să se extindă. (2) Ansamblul de unităţi economice institu- ţionale care au în principal funcţia de a crea bunuri materiale şi servicii-marfă şi care, după sectoarele instituţionale din care fac parte în cadrul contabilităţii naţionale, sunt: a) s.c. nefinanciare; b) s.c. financiare; c) s.c. de asigurare (v. Sistemul conturilor naţionale).
