operaţii sau activităţi succesive care constau în determinarea şi plata salariului şi care comportă: a) relevarea situaţiei salariatului; b) apre- cierea (stabilirea) salariului în expresie absolută şi relativă; c) compunerea salariului pe elemente con- stitutive, existente sau posibile; d) achitarea salariilor. I se mai spune şi sistem de s. Relevarea situaţiei
salariatului constă în evaluarea concordanţei dintre caracteristicile individuale ale acestuia – experienţă, capacitate, comportament personal etc. – cu obli- gaţiile locului de muncă pe care-l ocupă, prin realizarea cărora contribuie la activitatea firmei, obţi- nând dreptul de a fi remunerat în funcţie de contribuţia efectivă. Aprecierea sau stabilirea salariului în expresie absolută şi relativă decurge din situaţia salariatului şi depinde în mod determinant de piaţa muncii, în cadrul căreia cererea şi oferta variază pe domenii profesionale, în funcţie de poziţia geografică, de mărimea şi eficienţa întreprinderii etc. Compunerea salariului se realizează pe baza celor două stadii anterioare şi relevă modul cum trebuie să se constituie mărimea salariului, ce părţi trebuie să cuprindă acesta şi ce mărime au ele, care părţi trebuie să fie fixe şi care variabile, după ce criterii să se apre- cieze, variabilitatea, alegerea primelor, semnificaţia şi importanţa cointeresării (stimulării), modul în care trebuie respectate constrângerile (restricţiile) legale atât de către firmă, cât şi de către salariat. Achitarea salariului implică măsurile necesare pentru ca salariaţii să intre efectiv în posesia remuneraţiei în numerar, prin decontare sau pe alte căi. S. are în linii generale un conţinut similar peste tot în lume, dar se realizează în mod diferit de la firmă la firmă, în funcţie de politica salarială, de condiţiile întreprinderii şi de mediul economico-social al acesteia, ceea ce face ca mărimea salariului să nu fie aceeaşi decât în mod întâmplător (v. Salariu).
